ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7960/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iunie 1998,

reclamanții P.S.E., P.R.L. și P.S.E. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul

General al municipiului București și SC H.N. SA, revendicând imobilul situat în

București, sector 1, acțiune întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.

În motivarea acțiunii s-a arătat

că reclamanta P.S.E. și soțul său, P.R., decedat în anul 1986 au edificat

imobilul revendicat, construcția fiind finalizată în anul 1947, bun ce a fost

trecut abuziv în proprietatea statului.

Judecătoria sectorului 1

București, investită cu soluționarea acțiunii, a pronunțat sentința civilă nr. 6320

din 22 aprilie 1999, prin care a fost declinată competența judecării cauzei în

favoarea Tribunalului București.

La data de 19 octombrie

1999, reclamanții și-au completat acțiunea, chemând în judecată și pe pârâții T.L.,

S.M., G.E., L.C., S.P., Z.G., B.G. și H.M., pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța să fie constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate de aceștia cu SC H.N. SA și Consiliul Local al municipiului

București.

Prin sentința nr. 1202 din

12 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, au

fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului General al municipiului București, a

inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă, ca nefondată acțiunea, astfel

cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că imobilul a trecut legal în proprietatea statului,

prin executarea silită imobiliară din anul 1948, ca urmare a neachitării

creditului acordat pentru edificarea construcției.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia

nr. 727 din 20 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Înalta Curte de Casație și

Justiție – secția civilă și de proprietate intelectuală a pronunțat Decizia nr.

7321 din 21 septembrie 2006, prin care au fost respinse cererea de suspendare a

judecății, excepția nulității recursului, a fost admis recursul declarat de

reclamanți, a fost casată decizia curții de apel și a fost trimisă cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Instanța de recurs a reținut

că reclamantul P.S. era decedat la data pronunțării deciziei curții de apel,

situație în care se impunea introducerea în cauză și a succesoarei acestuia P.D.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, a pronunțat Decizia nr. 772 din 22

noiembrie 2007, prin care a fost admis apelul declarat de reclamanți, a fost

schimbată, în parte, sentința tribunalului, în sensul că a fost admisă

acțiunea, a fost constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate de SC H.N. SA cu pârâții T.L.(nr. 1480/28790/1996), S.M.(nr. 1157/20592/1996),

G.E.(nr. 2585/21401/1997), S.P.(nr. 1649/20944/1996), L.C.(nr. 2242/29762/1996),

Z.G.(nr. 3133/29761/1997)

, B.G.(nr. 2262/20947/1996),

H.M.(nr. 4177/23376/1997), au fost obligați pârâții să le lase reclamanților,

în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în București, sectorul 1 și

au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Schimbând soluția instanței

de fond, instanța de apel a reținut că imobilul a fost preluat abuziv de către

stat, cu încălcarea normelor referitoare la executarea silită și că pârâții

persoane fizice au fost de rea credință la încheierea contractelor de

vânzare-cumpărare.

Împotriva susmenționatei

decizii au declarat recurs pârâții L.C., S.M., S.P., T.L., G.E., B.G., H.M. și

Municipiul București prin primarul general.

La data de 18 octombrie 2008

a decedat recurentul S.M., ale cărui succesoare, S.D., S.A.M. și S.M.L. și-au

însușit recursul declarat de acesta.

Pârâții L.C., S.M., S.P., T.L.,

G.E., B.G., și-au încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 6, 7

și 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că era întemeiată excepția lipsei

de interes a reclamanților în promovarea acțiunii; că printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, pronunțată în contencios administrativ s-a

constatat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea imobilului,

deoarece acesta a trecut legal în proprietatea statului; că prin decizia

atacată cu recurs, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; că au fost

greșit interpretate actele juridice premergătoare măsurii de preluare a

imobilului; că modul în care s-a desfășurat executarea silită putea forma

obiectul unei contestații la executare, instanța de apel trebuind să analizeze doar

dacă ipoteca a fost achitată și radiată și că au fost de bună-credință la

încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

Prin recursul său, pârâta H.M.

a susținut că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 5420

din 22 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, hotărâre irevocabilă, prin care s-a statuat

că imobilul revendicat de reclamanți nu a fost preluat abuziv de către stat,

situație în care se impunea și respingerea cererii de constatare a nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, reclamanții neputând justifica un

drept de proprietate pierdut în mod valabil, prin executare silită și că

neexistând două titluri de proprietate nu se putea proceda la compararea de

titluri.

Municipiul București, prin

primarul general și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat menținerea soluției de respingere a cererii de chemare în

judecată, deoarece imobilul a intrat legal în proprietatea statului, în urma

executării silite imobiliare din anul 1948, ca urmare a neachitării creditului

de către societatea Ș.M., ai cărei acționari erau soții E. și R.P.

Recursurile sunt fondate,

pentru considerentele ce vor urma.

Prin sentința civilă nr. 5420

din 22 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a,

conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Prefectul municipiului București,

în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al municipiului București,

intervenienții în interesul reclamantului S.I., S.M., L.C., T.L., D.C., G.E., B.S.,

D.G., V.I.R., S.D.A. și intervenienții în interesul pârâtului P.S.E. și P.R. și

au fost anulate dispozițiile nr. 652 din 12 noiembrie 2002 și nr. 3028 din 31

mai 2004 emise de Primarul general al municipiului București, sentință rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 825 din 10 mai 2007 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin considerentele deciziei

curții de apel s-a stabilit că imobilul ce formează obiectul prezentei cauze nu

a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, ci în mod

legal, dreptul de proprietate al foștilor proprietari fiind pierdut, în urma

executării silite imobiliare, din 1948, ca urmare a neachitării creditului

asumat de Societatea Ș.M., ai căror acționari erau E. și R.P.

Cum în cauza de contencios

administrativ au fost părți reclamanții și Municipiul București prin primarul

general, care sunt părți și în prezenta cauză, caracterul legal al trecerii

imobilului în proprietatea statului a intrat în puterea lucrului judecat.

Stabilindu-se irevocabil că

statul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce formează

obiectul litigiului, actele de înstrăinare către foștii chiriași au fost

încheiate cu adevăratul proprietar și nu pot fi sancționate cu nulitatea

absolută, pe considerentul că nu ar fi fost de bună-credință cumpărătorii.

În atare situație devine

inutilă examinarea celorlalte motive de recurs formulate de recurenți.

În consecință, recursurile

urmează a fi admise, conform art. 314 C. proc. civ., a fi casată decizia

atacată și a fi respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

tribunalului.

La cererea recurenților,

conform art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligați intimații-reclamanți la

plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții H.M.,

de Municipiul București prin Primar general și de L.C., S.M., (în prezent

decedat, ai cărui succesori sunt S.D., S.(R.)A.M. și S.M.L.), S.P., T.L., G.E. și

B.G.

Casează Decizia nr. 772 din

22 noiembrie 2007 a Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței nr. 1202 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, ca nefondat, pe care o păstrează.

Obligă pe

intimații-reclamanți P.D., P.R.L. și P.S.E. la plata cheltuielilor de judecată

față de recurenți în cuantum de:

-

3500 lei

pentru H.M.;

-

3000 lei

pentru S.D., S.(R.)A.M., S.M.L. și L.C.;

-

9000 lei

pentru T.L.;

-

2000 lei

pentru S.P., G.E. și B.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.