ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7321/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1202 din 12 decembrie 2000, Tribunalul București a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a Consiliul General al municipiului București și inadmisibilității acțiunii. S-a respins acțiunea formulată de reclamanții P.E.S., P.S.E. și P.R.L., în contradictoriu cu pârâții T.L., S.M., G.E., L.C., S.P., Z.G., B.G., H.M., Consiliul General al Municipiului București și SC H.N. SA. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții, prin acțiunea ce are ca obiect revendicarea imobilului situat în București, și constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, tind să-și realizeze dreptul pretins față de pârâți.

De aceea, cererea nu este inadmisibilă. Pârâtul Consiliul General al municipiului București are calitate procesuală pasivă, deoarece a încheiat, prin reprezentantul său SC H.N. SA, contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare se cere și pentru că motivele de nulitate invocate privesc nulitatea absolută a contractelor, reclamanții au calitate procesuală activă. R. și E.P. au cumpărat, conform actului autentificat sub nr. 26052/1945, terenul în suprafață de 251,70 mp, situat în București, , iar în anul 1945 cumpărătorii au devenit acționari principali ai societății de construcții „Șantierele Moderne”, care a avut ca sediu imobilul în litigiu.

Edificarea construcției a început în anul 1945, și pentru finalizarea ei s-a făcut un împrumut la Casa de Finanțare și Amortizare, în cont curent, în valoare de 1.000.000 lei numerar și 2.000.000.000 lei scrisori de garanție prin cesionarii de contracte, împrumut garantat cu ipotecă de rangul I pe blocul din str. S.F., în construcție până la etajul II. Ulterior, societatea de construcții a mai solicitat 3 împrumuturi de 578.276.593 lei, 420.000.000 lei și 250.000.000 lei și, fiind în incapacitate de plată, a încheiat un nou contract de credit, garantat cu cesiune, gaj și ipotecă asupra imobilului în litigiu. Pentru că împrumutul contractat nu a fost achitat la termenul scadent, Casa de Finanțare și Amortizare l-a solicitat investirea cu formulă executorie a contractului de deschidere de credit în cont curent, garantat cu cesiune, gaj și ipotecă, iar imobilul situat în str. S.F.

a intrat legal în proprietatea Administrației Bunurilor Sovietice din R.P.R. și apoi în proprietatea Ministerului Finanțelor. Ministerul Finanțelor a predat bunul Sovrompetrolului, Întreprinderea de Bunuri București, care la rându-i a predat Ministerului Chimiei și Petrolului, iar acesta l-a dat în administrare Întreprinderii de Deservire Comună București. Comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei, prin decizia nr. 2754/1957, a luat act de ordinul Ministerului Industriei Petrolului și Chimiei cu privire la transmiterea imobilului, acesta constituind fondul de bază al I.C.R.A.L. Herăstrău. Imobilul intrând în mod legal în proprietatea statului, reclamanții au pierdut dreptul de proprietate asupra bunului.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 727 din 20 aprilie 2005, a respins apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, reținând, în esență, că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, pentru că soții P. au beneficiat de mai multe împrumuturi garantate cu ipotecă, care nu au fost rambursate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs P.E.S., P.D. și P.R.L. care, invocând art. 304 pct. 5 C. proc. civ., arată că, deși în anul 2004 a decedat apelantul P.S.E., iar succesiunea acestuia a fost culeasă de P.E.S. (mamă) și D.P. (soția supraviețuitoare), instanța de apel a repus dosarul pe rol și a soluționat apelul la data de 20 aprilie 2005, fără ca în proces să fie introdusă și citată moștenitoarea D.P.

Susțin recurenții, că s-a procedat nelegal, deoarece repunerea pe rol a cauzei s-a făcut la cererea intimatului B.G. și s-a respins apelul, deși trebuia să se suspende judecata apelului, conform art. 243 alin. (1) C. proc. civ. La termenul din 21 septembrie 2006, recurenții P.R.L. și P.E., prin apărător, au cerut să se suspende judecata recursului în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar intimații T.L., L.C., H.M., S.M., G.E. și S.P., prin apărător, au invocat excepția nulității recursului, deoarece cererea nu este semnată de recurenți, fiind semnată de avocat. Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, se va respinge cererea de suspendare, precum și excepția privind nulitatea recursului și va fi admis recursul.

Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți. Suspendarea judecății în condițiile textului citat este facultativă, iar măsura poate fi luată numai atunci când există dovezi că se poartă o altă judecată care privește existența unor chestiuni prejudiciabile, a căror soluționare ar avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării procesului. Or, în prezenta cauză, dezlegarea cererii de recurs, motivată doar pe faptul soluționării apelului după decesul unuia dintre apelanți fără ca în proces să fie citați toți moștenitorii acestuia, nu depinde de soluția ce urmează să se dea în dosarul nr. 35034/3/2005 al Curții de Apel București, în care, conform precizărilor făcute de recurenți, se soluționează contestația formulată de Primarul municipiului București împotriva dispoziției de restituire a imobilului.

Excepția privind nulitatea nu este întemeiată, deoarece faptul că cererea de recurs este semnată de avocat nu atrage nulitatea, în condițiile art. 133 C. proc. civ. Potrivit delegației aflate la fila 92 din dosarul instanței de apel, avocatul care a semnat cererea de recurs i-a apărat pe apelanți la termenul din data de 29 ianuarie 2003, când instanța de apel a dispus menținerea suspendării judecății, în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, iar, conform art. 69 alin. (2) C. proc. civ., avocatul care a asistat partea poate să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii date. Analizând recursul, în limita motivului de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., se constată că este fondat. Hotărârea atacată, prin care, la data de 20 aprilie 2005, a fost respins apelul declarat de reclamantul P.S., decedat la data de 26 ianuarie 2004, este nulă, pentru că, după decesul uneia din părți procesul poate continua numai cu introducerea în cauză a moștenitorilor. Continuarea procesului în contradictoriu cu moștenitorii defunctului are ca rațiune garantarea dreptului la apărare al părților și asigurarea principiului contradictorialității. Conform certificatului de moștenitor nr. 53/2004, apelantul P.S. a decedat la data de 26 ianuarie 2004, lăsând ca moștenitori pe recurenții P.E.S., P.R.L. și D.P. P.E.S. și P.R.L. au stat în proces la instanța de apel, în nume propriu, având calitatea de apelanți alături de defunct, însă recurenta D.P., soția supraviețuitoare a defunctului, până la data decesului soțului său nu a fost parte în proces.

De aceea, pentru soluționarea cererii de apel, formulată de P.S., introducerea în proces a recurentei D.P. și citarea acesteia era obligatorie. Intimații T.L., L.C., H.M. și B.G. au invocat reaua credință a recurenților, care nu au depus certificatul de moștenitor la instanța de apel, însă, raportat la actele aflate la dosar, precizările intimaților și susținerile recurentei D.P., nu se poate reține reaua credință a acesteia pentru neîncunoștiințarea instanței de apel de faptul decesului soțului său. Recurenta D.P. nu a fost citată pentru termenul la care s-a soluționat apelul și nu s-a făcut dovada că a avut cunoștință de existența termenului.

În declarația de apel, reclamanții-apelanți și-au indicat domiciliul ales la avocat, în București, iar judecata cererii de apel a fost suspendată, în condițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la termenul din 26 septembrie 2001. După emiterea de către Primarul general al municipiului București a dispoziției nr. 652 din 12 noiembrie 2002, prin care imobilul a fost restituit în natură apelanților, aceștia au cerut repunerea pe rol a pricinii, însă, prin încheierea din data de 29 ianuarie 2003, instanța de apel a dispus menținerea suspendării judecății, pentru că dispoziția emisă de primar fusese contestată de către intimați. Repunerea pe rol a fost cerută ulterior, la data de 10 ianuarie 2005, de către intimatul-pârât B.G., iar pentru termenul din 6 aprilie 2005, apelanții, inclusiv P.S., decedat, au fost citați la domiciliile indicate în cererea de repunere pe rol, fără să fie citați și la domiciliul ales, indicat în cererea de apel.

În privința recurentei D.P.(soția supraviețuitoare a defunctului P.S.) nu se poate reține că avea obligația ca după repunerea pe rol a cauzei să depună la dosar certificatul de moștenitor, deoarece nu s-a dovedit împrejurarea că aceasta a avut cunoștință de termenul din 6 aprilie 2005, când s-a dezbătut apelul. Pentru acest termen, procedura de citare cu apelantul P.S. (decedat) a fost îndeplinită prin afișarea citației, la data de 18 ianuarie 2005, la adresa din Cal. D., 140, și nu în „Cal. D. 144”, unde chiar intimații precizează în întâmpinările depuse la dosar că aceasta locuia efectiv la data când s-a soluționat apelul. În cererea formulată la instanța de recurs, înregistrată la data de 21 septembrie 2006, recurenta precizează că a locuit la adresa din Cal.

D. nr. 140, până la sfârșitul lunii noiembrie 2004, când s-a mutat din locuință, pentru că proprietarul acestui imobil și-a redobândit dreptul de proprietate. Prin urmare, recurenta D.P., care trebuia introdusă în proces pentru a se continua judecata cererii de apel formulată de P.S., nu a avut cunoștință de repunerea pe rol a cauzei și fixarea termenului de judecată din 6 aprilie 2005, când s-a pronunțat hotărârea atacată. Pentru considerentele expuse, cererea de suspendare a judecății și excepția nulității recursului, vor fi respinse. Conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul și va fi casată hotărârea recurată, iar, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va trimite cauza instanței de apel pentru rejudecarea cererii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cerea de suspendare a judecății. Respinge excepția nulității recursului. Admite recursul declarat de P.E.S., P.R.L. și D.P. împotriva deciziei civile nr. 727 din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel București, pe care o casează. Trimite cauza, spre judecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.