ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7321/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1202 din 12

decembrie 2000, Tribunalul București a respins excepțiile lipsei calității

procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a Consiliul General al

municipiului București și inadmisibilității acțiunii.

S-a respins acțiunea formulată de

reclamanții P.E.S., P.S.E. și P.R.L., în contradictoriu cu pârâții T.L., S.M.,

G.E., L.C., S.P., Z.G., B.G., H.M., Consiliul General al Municipiului București

și SC H.N. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că reclamanții, prin acțiunea ce are ca obiect

revendicarea imobilului situat în București, și constatarea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare, tind să-și realizeze dreptul pretins față de

pârâți. De aceea, cererea nu este inadmisibilă.

Pârâtul Consiliul General al

municipiului București are calitate procesuală pasivă, deoarece a încheiat,

prin reprezentantul său SC H.N. SA, contractele de vânzare-cumpărare a căror

anulare se cere și pentru că motivele de nulitate invocate privesc nulitatea

absolută a contractelor, reclamanții au calitate procesuală activă.

R. și E.P. au cumpărat, conform

actului autentificat sub nr. 26052/1945, terenul în suprafață de 251,70 mp,

situat în București, , iar în anul 1945 cumpărătorii au devenit acționari

principali ai societății de construcții „Șantierele Moderne”, care a avut ca

sediu imobilul în litigiu.

Edificarea construcției a început în

anul 1945, și pentru finalizarea ei s-a făcut un împrumut la Casa de Finanțare

și Amortizare, în cont curent, în valoare de 1.000.000 lei numerar și

2.000.000.000 lei scrisori de garanție prin cesionarii de contracte, împrumut

garantat cu ipotecă de rangul I pe blocul din str. S.F., în construcție până la

etajul II.

Ulterior, societatea de construcții

a mai solicitat 3 împrumuturi de 578.276.593 lei, 420.000.000 lei și

250.000.000 lei și, fiind în incapacitate de plată, a încheiat un nou contract

de credit, garantat cu cesiune, gaj și ipotecă asupra imobilului în litigiu.

Pentru că împrumutul contractat nu a

fost achitat la termenul scadent, Casa de Finanțare și Amortizare l-a solicitat

investirea cu formulă executorie a contractului de deschidere de credit în cont

curent, garantat cu cesiune, gaj și ipotecă, iar imobilul situat în str. S.F. a

intrat legal în proprietatea Administrației Bunurilor Sovietice din R.P.R. și

apoi în proprietatea Ministerului Finanțelor.

Ministerul Finanțelor a predat bunul

Sovrompetrolului, Întreprinderea de Bunuri București, care la rându-i a predat

Ministerului Chimiei și Petrolului, iar acesta l-a dat în administrare

Întreprinderii de Deservire Comună București.

Comitetul executiv al Sfatului

popular al Capitalei, prin decizia nr. 2754/1957, a luat act de ordinul

Ministerului Industriei Petrolului și Chimiei cu privire la transmiterea

imobilului, acesta constituind fondul de bază al I.C.R.A.L. Herăstrău.

Imobilul intrând în mod legal în

proprietatea statului, reclamanții au pierdut dreptul de proprietate asupra

bunului.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 727 din 20 aprilie 2005, a respins apelul declarat de

reclamanți împotriva acestei sentințe, reținând, în esență, că imobilul a

trecut în proprietatea statului cu titlu, pentru că soții P. au beneficiat de

mai multe împrumuturi garantate cu ipotecă, care nu au fost rambursate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs P.E.S., P.D. și P.R.L. care, invocând art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., arată că, deși în anul 2004 a decedat apelantul P.S.E., iar succesiunea

acestuia a fost culeasă de P.E.S. (mamă) și D.P. (soția supraviețuitoare),

instanța de apel a repus dosarul pe rol și a soluționat apelul la data de 20

aprilie 2005, fără ca în proces să fie introdusă și citată moștenitoarea D.P.

Susțin recurenții, că s-a procedat

nelegal, deoarece repunerea pe rol a cauzei s-a făcut la cererea intimatului

B.G. și s-a respins apelul, deși trebuia să se suspende judecata apelului,

conform art. 243 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 21 septembrie 2006,

recurenții P.R.L. și P.E., prin apărător, au cerut să se suspende judecata

recursului în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar intimații T.L.,

L.C., H.M., S.M., G.E. și S.P., prin apărător, au invocat excepția nulității

recursului, deoarece cererea nu este semnată de recurenți, fiind semnată de

avocat.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, se va respinge cererea de suspendare, precum și excepția

privind nulitatea recursului și va fi admis recursul.

Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă

în totul sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face

obiectul altei judecăți.

Suspendarea judecății în condițiile

textului citat este facultativă, iar măsura poate fi luată numai atunci când

există dovezi că se poartă o altă judecată care privește existența unor

chestiuni prejudiciabile, a căror soluționare ar avea o influență hotărâtoare

asupra rezolvării procesului.

Or, în prezenta cauză, dezlegarea

cererii de recurs, motivată doar pe faptul soluționării apelului după decesul

unuia dintre apelanți fără ca în proces să fie citați toți moștenitorii

acestuia, nu depinde de soluția ce urmează să se dea în dosarul nr.

35034/3/2005 al Curții de Apel București, în care, conform precizărilor făcute

de recurenți, se soluționează contestația formulată de Primarul municipiului

București împotriva dispoziției de restituire a imobilului.

Excepția privind nulitatea nu este

întemeiată, deoarece faptul că cererea de recurs este semnată de avocat nu

atrage nulitatea, în condițiile art. 133 C. proc. civ.

Potrivit delegației aflate la fila

92 din dosarul instanței de apel, avocatul care a semnat cererea de recurs i-a

apărat pe apelanți la termenul din data de 29 ianuarie 2003, când instanța de

apel a dispus menținerea suspendării judecății, în temeiul art. 47 din Legea

nr. 10/2001, iar, conform art. 69 alin. (2) C. proc. civ., avocatul care a

asistat partea poate să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii date.

Analizând recursul, în limita

motivului de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în art. 304

pct. 5 C. proc. civ., se constată că este fondat.

Hotărârea atacată, prin care, la

data de 20 aprilie 2005, a fost respins apelul declarat de reclamantul P.S.,

decedat la data de 26 ianuarie 2004, este nulă, pentru că, după decesul uneia

din părți procesul poate continua numai cu introducerea în cauză a

moștenitorilor.

Continuarea procesului în

contradictoriu cu moștenitorii defunctului are ca rațiune garantarea dreptului

la apărare al părților și asigurarea principiului contradictorialității.

Conform certificatului de moștenitor

nr. 53/2004, apelantul P.S. a decedat la data de 26 ianuarie 2004, lăsând ca

moștenitori pe recurenții P.E.S., P.R.L. și D.P.

P.E.S. și P.R.L. au stat în proces

la instanța de apel, în nume propriu, având calitatea de apelanți alături de

defunct, însă recurenta D.P., soția supraviețuitoare a defunctului, până la

data decesului soțului său nu a fost parte în proces.

De aceea, pentru soluționarea

cererii de apel, formulată de P.S., introducerea în proces a recurentei D.P. și

citarea acesteia era obligatorie.

Intimații T.L., L.C., H.M. și B.G.

au invocat reaua credință a recurenților, care nu au depus certificatul de

moștenitor la instanța de apel, însă, raportat la actele aflate la dosar,

precizările intimaților și susținerile recurentei D.P., nu se poate reține

reaua credință a acesteia pentru neîncunoștiințarea instanței de apel de faptul

decesului soțului său.

Recurenta D.P. nu a fost citată

pentru termenul la care s-a soluționat apelul și nu s-a făcut dovada că a avut

cunoștință de existența termenului.

În declarația de apel,

reclamanții-apelanți și-au indicat domiciliul ales la avocat, în București, iar

judecata cererii de apel a fost suspendată, în condițiile art. 47 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, la termenul din 26 septembrie 2001.

După emiterea de către Primarul

general al municipiului București a dispoziției nr. 652 din 12 noiembrie 2002,

prin care imobilul a fost restituit în natură apelanților, aceștia au cerut

repunerea pe rol a pricinii, însă, prin încheierea din data de 29 ianuarie

2003, instanța de apel a dispus menținerea suspendării judecății, pentru că

dispoziția emisă de primar fusese contestată de către intimați.

Repunerea pe rol a fost cerută

ulterior, la data de 10 ianuarie 2005, de către intimatul-pârât B.G., iar

pentru termenul din 6 aprilie 2005, apelanții, inclusiv P.S., decedat, au fost

citați la domiciliile indicate în cererea de repunere pe rol, fără să fie

citați și la domiciliul ales, indicat în cererea de apel.

În privința recurentei D.P.(soția

supraviețuitoare a defunctului P.S.) nu se poate reține că avea obligația ca

după repunerea pe rol a cauzei să depună la dosar certificatul de moștenitor,

deoarece nu s-a dovedit împrejurarea că aceasta a avut cunoștință de termenul

din 6 aprilie 2005, când s-a dezbătut apelul.

Pentru acest termen, procedura de

citare cu apelantul P.S. (decedat) a fost îndeplinită prin afișarea citației,

la data de 18 ianuarie 2005, la adresa din Cal. D., 140, și nu în „Cal. D.

144”, unde chiar intimații precizează în întâmpinările depuse la dosar că

aceasta locuia efectiv la data când s-a soluționat apelul.

În cererea formulată la instanța de

recurs, înregistrată la data de 21 septembrie 2006, recurenta precizează că a

locuit la adresa din Cal. D. nr. 140, până la sfârșitul lunii noiembrie 2004,

când s-a mutat din locuință, pentru că proprietarul acestui imobil și-a

redobândit dreptul de proprietate.

Prin urmare, recurenta D.P., care

trebuia introdusă în proces pentru a se continua judecata cererii de apel

formulată de P.S., nu a avut cunoștință de repunerea pe rol a cauzei și fixarea

termenului de judecată din 6 aprilie 2005, când s-a pronunțat hotărârea

atacată.

Pentru considerentele expuse,

cererea de suspendare a judecății și excepția nulității recursului, vor fi

respinse. Conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul și va

fi casată hotărârea recurată, iar, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se

va trimite cauza instanței de apel pentru rejudecarea cererii de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cerea de suspendare a

judecății.

Respinge excepția nulității

recursului.

Admite recursul declarat de P.E.S.,

P.R.L. și D.P. împotriva deciziei civile nr. 727 din 20 aprilie 2005 a Curții

de Apel București, pe care o casează.

Trimite cauza, spre judecare,

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.