ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4638/2005

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria sectorului 5 în data de 5 mai 2003, ulterior modificată și

precizată, reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București

prin Primarul General a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de

proprietate, prin uzucapiune cu joncțiunea posesiilor asupra imobilului teren

în suprafață de 252 mp situat în București, și, prin accesiune imobiliară

artificială asupra construcțiilor, locuință cu 4 camere, 2(două) marchize,

2(două) cămări, hol, bucătărie, baie și magazie, garaj, 2(două) șoproane cu

grup sanitar aflate pe teren.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat, că terenul a aparținut în fapt din anul 1950 bunicilor și părinților

săi, fiind înregistrat în evidențele fiscale din 1965 și trecut prin moștenire

succesivă de la părinții decedați care au construit locuința, la reclamant și

frații acestuia. Că frații săi i-au vândut cotele părți revenite din moștenire,

prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4289 din 1 februarie

1994 și respectiv nr. 20813 din 19 mai 1994 de Notariatul de Stat al sectorului

5, reclamantul stăpânind imobilul în mod continuu, neîntrerupt, public, pașnic

și sub nume de proprietar plătind impozitele și taxele aferente, el fiind

singurul dintre frați care i-a îngrijit pe părinți.

În baza probatoriului administrat

incluzând și o expertiză tehnică, prin sentința civilă nr. 4430 din 1 octombrie

2003, Judecătoria sectorului 5 a admis acțiunea astfel cum a fost modificată și

precizată și în consecință:

A constatat că reclamantul a

dobândit, ca efect al uzucapiunii de lungă durată, cu joncțiunea posesiilor,

dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, cu o suprafață de

234,50 mp și următoarele vecinătăți: la vest, pe o lungime de 14 m strada P.;

la nord, pe o lungime de 16,75 m, imobilul situat în București, strada P. nr.

45, al cărui proprietar este N.N.; la est, pe o lungime de 14 m, imobilul

situat în București, str. T., al cărui proprietar este N.I.; la sud, pe o

lungime de 16,75 m, imobilul situat în București, str. P. nr. 49, al cărui

proprietar este A.P.

A constatat că reclamantul a

dobândit, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate

asupra construcțiilor edificate pe terenul menționat anterior, care constau

într-o locuință (formată din 4 camere, 2 marchize, 2 cămări, un hol, o

bucătărie, o baie și o magazie), un garaj, 2 șoproane și WC.

Pârâtul Municipiul București, prin

Primarul General a declarat apel împotriva sentinței, considerând-o netemeinică

și nelegală, întrucât pe de o parte, a fost pronunțată în contradictoriu cu o

persoană fără calitate procesuală pasivă, Municipiul București prin Primar

General, iar pe de altă parte, prescripția achizitivă nu s-a împlinit, în anul

1974 intervenind o întrerupere naturală a termenului de prescripție în baza

Legii nr. 58/1974 de la a cărei intrare în vigoare terenurile au fost scoase

din circuitul civil.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 465 din 23 martie 2004 a admis apelul, a schimbat

în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În considerentele deciziei s-a

motivat, că din probele administrate, aflate la dosar, nu rezultă că imobilul

ar fi aparținut vreodată statului, împrejurare ce ar putea conferi calitate

procesual-pasivă pârâtului Municipiul București prin Primarul General.

Împotriva deciziei reclamantul a

declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

(hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii) și pct. 9 (hotărârea a

fost dată cu aplicarea greșită a legii) criticând instanța că greșit nu a ținut

seama de dovezile aflate la dosar ce atestă existența rolului fiscal și plata

cu regularitate a impozitului pe teren către organele cu atribuții fiscale și

de evidență a proprietății ce aparțin administrației publice a Municipiului

București, elemente pe baza cărora pârâtul ar avea calitate procesuală pasivă.

Recursul este întemeiat, dar pentru

motivele ce succed.

În apelul formulat împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond, Municipiul București a invocat, în

principal, excepția lipsei calității procesuale pasive determinată de faptul

că, niciodată imobilul în litigiu nu a făcut parte din patrimoniul său și că nu

poate fi considerat adevărat proprietar, doar pentru că terenul se află situat

pe teritoriul Municipiului București, care nu a pretins și nici nu ar putea

pretinde un drept de proprietate nici asupra terenului și nici asupra

construcției edificate pe acesta.

În subsidiar, apelantul-pârât a

invocat și motive pe fond, arătând că acțiunea este neîntemeiată.

Curtea de Apel București a

soluționat cauza doar pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamant urmează să fie admis, decizia pronunțată de instanța de apel urmează

să fie casată și, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. cauza urmează să

fie trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul I.I. împotriva deciziei nr. 465 din 23 martie 2004 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelului declarat de către pârâtul Municipiul

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.