ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6236/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6236/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 1996 și modificată în
1997, reclamanții au revendicat (retrocedare) imobilul, compus din 500 mp teren
și construcție.
Tribunalul București, prin sentința
civilă nr. 1282 din 10 noiembrie 1999 a fost respinsă acțiunea, soluție
confirmată prin decizia nr. 118/2000 în apel, iar, prin decizia civilă nr. 5122
din 13 decembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, ambele
hotărâri au fost casate, cu trimitere la prima instanță, stabilindu-se, irevocabil,
că:
- în cauză, Consiliul General al
Municipiului București, are calitate procesuală pasivă,
- terenul a fost naționalizat, fără
titlu valabil, pe alt nume,
- imobilul a fost retrocedat
reclamanților prin decizia nr. 604 din 3 martie 1998 a Tribunalului București,
iar
- imobilul litigios nu a fost
identificat cadastral și fizic, dar nici nu s-a stabilit cert dacă există
identitate între cel revendicat și cel naționalizat.
După casare cu trimitere, prin
sentința civilă nr. 1221 din 1 noiembrie 2001 a fost admisă acțiunea în
revendicare numai pentru suprafața de 300 mp teren și s-a respins pentru
construcție, iar, prin decizia civilă nr. 39 din 28 ianuarie 2003 au fost
respinse toate cele patru apeluri ale reclamanților, al Consiliului General, al
cumpărătorilor G. și B.
S-a reținut, în esență, că:
- terenul a fost naționalizat, ca și
construcția în curs, care a devenit o nouă construcție ulterioară, prin
reproiectare și execuție
- imobilul construit avea două
laturi la intersecția străzilor V. cu T.I.,
- expertiza tehnică atestă
identitatea între imobile, iar construcția a fost, deja, restituită prin
decizia nr. 604/1998 către G., contra deciziei au declarat recurs reclamanții
Consiliul General și cumpărătorii G. și B.
- Reclamanții (R 1), pe temeiurile
din art. 304 pct. 9 – 10 C. proc. civ., susțin că:
- imobilul era total construit la
data naționalizării prin Decretul nr. 92/1950,
- apreciază dispozițiile art. 484 C.
civ., la care nu s-a răspuns de ambele instanțe, relative la accesiunea
imobiliară și că
- instanțele nu s-au pronunțat
asupra revendicării față de cei 2 cumpărători, omiși din dispozitivul
hotărârilor.
Pârâta, Consiliul General (R 2), pe
temeiul art. 304 pct. 6 și 10 C. proc. civ., reia motivele în apel, relative la
calitatea procesuală și la cumpărători, privind preluarea bunului și
legalitatea contractelor.
Pârâții-cumpărători (R 3 – 4) G.A.
și B.I. pe temeiul art. 304 pct. 9 – 10 C. proc. civ., susțin că:
- apartamentul a fost construit în
anii 1964 – 1966, conform expertizei tehnice, iar
- contractele s-au încheiat cu
respectarea Legii nr. 112/1995, și având protecția prezumției de bună credință.
Recursurile declarate de pârâții G.
A. și B.I.(R 3 – 4) sunt întemeiate, iar celelalte nefondate.
Așadar, prin hotărârile recurate s-a
retrocedat celor doi reclamanți numai suprafața de 300 mp teren aferent
construcției în care se află cele două locuințe cumpărate de cei doi recurenți,
aceștia sunt obligați la restituirea a 300 mp teren, deși ei au cumpărat numai
o cotă indiviză, aferentă fiecărui apartament, de câte 12, 74 mp, conform
contractelor de vânzare-cumpărare, nedesființate.
Ambele contracte sunt încheiate cu
respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și, deci, sunt valabile, fiind
irelevant faptul că preluarea de către stat s-a făcut fără titlu valabil.
Pe de altă parte, dispozițiile art.
489 C. civ., relative la accesiunea imobiliară nu pot opera, în condițiile
specifice în care s-a edificat construcția, ca un nou imobil construit pe un
teren preluat, de stat, prin naționalizare.
Ca atare, în mod greșit a fost
admisă acțiunea în revendicare a terenului față de cei doi recurenți-pârâți,
urmând a se modifica ambele hotărâri și a respinge această acțiune în
totalitate.
Relativ la celelalte motive din recursul
reclamanților și Consiliului General București se constată că sunt nefondate.
Omisiunea din dispozitiv a pârâților B. și G. se rezolvă în modalitatea expusă
mai sus prin admiterea recursurilor acestora și respingerea acțiunii în
revendicarea față de ei. În ce privește obiectul naționalizării, așa cum a
arătat, este neîndoielnic faptul că s-a preluat, în 1950, terenul și
construcția începută, care este, apoi, reproiectată și executată ca o altă
construcție, iar, în anii 1959 și 1964 – 1966 este adăugită mansarda (cumpărată
de recurentul B.I. și cel al lui G.).
Pe de altă parte, cum s-a reținut,
repetat, calitatea procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului
București a fost irevocabil stabilită prin decizia civilă nr. 5122 din 13
decembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, având putere de
lucru judecat, conform art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâților B.I.,
Consiliul General al municipiului București și G. A. declarate împotriva
deciziei nr. 39 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a
civilă.
Casează decizia recurată, precum și
sentința nr. 1221 din 1 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a
civilă, și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanții B.P.C., C.L. ca
neîntemeiată.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de
pârâții B.M. și G. M.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie
2004.