ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1143/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC I. SRL București a chemat în

judecată Consiliul General al municipiului București, pentru a se dispune

anularea dispoziției nr. 1416 din 24 septembrie 1997, emisă de Primarul General

al municipiului București, ca nelegală.

Prin acest act administrativ de

autoritate s-a aprobat desființarea construcțiilor executate fără autorizație

pe terenul aparținând domeniului privat la imobilul din str. Sânmedru.

Reclamanta a arătat că este

proprietara bunului imobil, în baza contractului de vânzare- cumpărare

autentificat la 10 octombrie 1994 și transcris la Judecătoria sectorului 2

București, or, dispoziția primarului general se referă la vechea proprietară a

terenului și la decizia nr. 1417 din 13 decembrie 1995, a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, care nu-i este opozabilă.

De altfel, la data cumpărării

terenului, nu a cunoscut că proprietarul anterior este de rea-credință, iar

ulterior a edificat construcția existentă.

Prin cererea din 13 ianuarie 1998,

de intervenție în interes propriu, N.E. și N.D. au solicitat respingerea

acțiunii principale, susținând că depozitul cumpărat de reclamantă, de la P.C.,

nu îndeplinește cerințele legale și datorită lui, casa în care locuiesc,

prezintă fisuri adânci la toți pereții, nu mai au lumină, iar utilizarea

construcției cu garaj, produce zgomote și poluează aerul.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 172 din 10 februarie 1998, a admis

acțiunea principală și a respins cererea de intervenție în interes propriu.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 2246 din 12 noiembrie 1998, a

admis recursul declarat de intervenienți și a casat sentința, cu trimitere spre

rejudecare, pentru administrarea de probe, pentru elucidarea aspectelor

invocate de intervenienți în cererea lor.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1120 din 4 octombrie 1999, a admis

acțiunea și a respins cererea de intervenție.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 1633 din 9 mai 2000, a admis

recursurile declarate de intervenienți și Primăria municipiului București și a

casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, pentru completarea probelor și

respectarea îndrumărilor date printr-o decizie anterioară de casare.

Trebuiau clarificate aspectele

privind apartenența terenului, la domeniul public sau la domeniul privat al

municipiului, identificarea lui efectivă și măsura în care suprafața de 360 mp

achiziționată de

Reclamantă,

cu act autentic, de la vechii proprietari în 1994, se confundă cu suprafața de

teren pe care a fost realizată construcția, fără autorizație; neconcordanța

care există între autorizația de construire nr. 159 din 29 aprilie 1994,

certificatul de urbanism nr. 25505/XII B din 8 octombrie 1993 și decizia nr.

1417 din 13 decembrie 1995 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în

privința naturii construcției și destinației ei actuale; identificarea

stricăciunilor provocate locuinței ocupate de intervenienți.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1473 din 5 noiembrie 2001, a admis

acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1416 din 24 septembrie 1997, emisă de

Primarul General al municipiului București și a respins cererea de intervenție

în interes propriu, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că emiterea unei dispoziții de demolare cu un obiect nedeterminat, este

de natură să producă vătămarea iremediabilă a dreptului de proprietate al

reclamantului, drept existent la data emiterii dispoziției.

Cu privire la cererea de

intervenție, s-a reținut că intervenienții nu au făcut dovada existenței

dispoziției administrative de demolare a depozitului și nici a daunelor

pretinse.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâtul a declarat recurs, susținând că se impune admiterea și

casarea sentinței, iar în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu

are calitate procesuală axctivă, decizia fiind dată în contradictoriu cu

vânzătoarea P.C., există deja un titlu executoriu – decizia nr. 1417/1995 a

Tribunalului municipiului București.

Recursul este nefondat.

Prin acțiune, reclamanta SC I. SRL a

solicitat anularea dispoziției Primarului General al municipiului București,

nr. 1416 din 24 septembrie 1997, prin care s-a dispus desființarea

construcțiilor executate fără autorizație, pe terenul aparținând domeniului

privat, la imobilul din str. Sânmedru, întrucât este proprietara imobilului din

octombrie 1994, potrivit actului de vânzare-cumpărare, autentificat și

transcris la Judecătoria sectorului 2 București.

Reclamanta are calitate procesuală

activă, chiar dacă decizia atacată arată că proprietar este P.C., care a fost

somată să desființeze construcția la care se referă decizia civilă nr. 1417 din

13 decembie 1995, a Tribunalului municipiului București, secția a III-a civilă,

iar această hotărâre nu îi este opozabilă.

Cum construcția ce urma să fie

demolată, nu este identificată, iar temeiul legal al dispoziției – art. 28 din

Legea nr. 50/1991, care are ca obiect construcții fără autorizație, edificate

pe domeniul public, a căror demolare se poate dispune la expirarea termenului

stabilit prin procesul-verbal de contradicție, nu se regăsește în mod legal -

instanța a reținut că prin emiterea acestei dispoziții de demolare cu un obiect

nedeterminat, „construcțiile executate fără autorizație, pe terenul aparținând

domeniului privat la imobilul din str. Sânmedru“, se aduce atingere dreptului

de proprietate al reclamantei, drept existent la data emiterii ei și a dispus

anularea.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

municipiul București, reprezentat de Primarul General, împotriva sentinței

civile nr. 1473 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2003.