ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 715/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 715/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în
examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru
Statul Român împotriva deciziei nr.212/A din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel
București ,Secția a III a civilă.
La apelul nominal
s-au prezentat: recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, pentru Statul
Român, reprezentat de consilier juridic E. B., intimatul-reclamant C.V., prin
avocat M.B., care răspunde și pentru intimații-intervenienți C.Z., I.C. și
B.G., intimata-intervenientă S.E.și intimatul-pârât Consiliul General al
Municipiului București, prin consilier juridic O.O.
Procedura
completă.
Consilier juridic
E.B.solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea
cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Avocat M.B.,
consilier juridic O.O. și S.E.pun concluzii de respingere a recursului.
Reprezentantul
Ministerului Public cere admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea
pricinii spre rejudecare.
C U R T E A
Asupra recursului
de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată sub nr.8049/1997, reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâții
Ministerul Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, Municipiul București,
prin Primarul general și Consiliul General al Municipiului București –
D.A.F.I., solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de
proprietate asupra imobilului situat în București, str.Șerban Vodă nr.70, fost
74 bis, sector 4, să se constate inexistența dreptului de proprietate al
statului și, prin consecință, a drepturilor celorlalți pârâți de la momentul
naționalizării, să se constate calitatea sa de moștenitor față de tatăl său
C.E., decedat la 19.04.1984, să se constate calitatea de moștenitor a
defunctului C.E. față de părinții săi C.E.și C.G., să se constate că imobilul
face parte din masa succesorală a defuncților C.G. și C. E., să se constate că
pârâtele au avut cu privire la imobil doar drepturi corespunzătoare detenției
precare, iar pârâții să fie obligați la a face, în sensul restituirii
imobilului în posesia și administrarea sa.
La 7.09.1998,
S.E.a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să fie
respins capătul de cerere privind restituirea celui de al doilea garaj din
curtea imobilului în litigiu și să se constate că are calitatea de constructor
de bună credință pe terenul altei persoane.
Judecătoria Sector
4 București, prin sentința civilă nr.663 din 25.01.1999, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința
nr.92 din 20.05.1999, Tribunalul București – Secția a V a civilă și de
contencios administrativ a respins acțiunea și cererea de intervenție formulată
de C.Z., I.C.și B.G., admițând cererea de intervenție în interes propriu
formulată de S.E.și constatând că aceasta este constructor de bună credință al
garajului edificat pe terenul situat în București, Calea Șerban Vodă nr.70,
sector 4.
Apelul formulat de
reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de
Apel București ,Secția a III a civilă, prin decizia nr.26 din 19.01.2000.
Curtea Supremă de
Justiție , Secția civilă, prin decizia nr.1027 din 14.02.2001, a admis recursul
declarat de reclamant, a casat decizia Curții de Apel București și sentința
Tribunalului București și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal,
arătând că instanța de apel, în considerentele deciziei, s-a preocupat numai de
apelul reclamantului, fără a analiza și motivele de apel invocate de
intervenienți, și că nu s-a verificat nici una din cauzele de nulitate invocate
de reclamant și intervenienți, sau dacă au fost sau nu îndeplinite condițiile
prevăzute în actul de naționalizare.
Judecând cauza în
fond după casare, Tribunalul București – Secția a V a civilă și de contencios
administrativ, prin sentința nr.721 din 12.10.2001, a admis acțiunea și a
obligat pârâții Municipiul București, prin Primarul general, și Ministerul
Finanțelor să lase reclamantului imobilul în deplină proprietate și liniștită
posesie.
Împotriva acestei
sentințe, au declarat apel Ministerul Finanțelor Publice și
S.E.
.
Prin decizia
civilă nr.212/A din 29 aprilie 2002, Curtea de Apel București – Secția a III a
civilă a respins apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind făcut
de o persoană fără calitate procesuală pasivă și a admis apelul intervenientei
S.E., a anulat în parte sentința, în sensul că a admis cererea de intervenție
în interes propriu, a constatat că aceasta este constructor de bună credință al
garajului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a
ajuns la această soluție, pe de o parte, prin admiterea excepției lipsei
calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe de altă
parte, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.E.,
reținând că în anul 1975 acesteia i s-a eliberat o autorizație pentru
edificarea garajului.
Astfel, buna
credință a intervenientei nefiind contestată de nici una din părți, s-a
constatat că ea este constructor de bună credință.
Această decizie a
fost atacată cu recurs de Ministerul Finanțelor Publice, care a invocat faptul
că, greșit instanța de apel a admis excepția lipsei calității sale procesuale
pasive, deoarece în litigiile referitoare la dreptul de proprietate, Statul
Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și nu de autoritățile
locale.
Recursul este
nefondat.
Excepția lipsei
calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost invocată
de reclamantul C.V. la 22.04.2002 și a fost corect soluționată de instanța de
apel în sensul admiterii ei.
Într-adevăr,
potrivit prevederilor Legii nr.213/1998, în procesele în care se contestă
calitatea de proprietar al statului, ca urmare a naționalizării, parte este
Consiliul General al Municipiului București, respectiv Municipiul București,
prin Primarul general.
Așa fiind, față de
cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca
nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru
Statul Român împotriva deciziei nr.212/A din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel
București – Secția a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.