ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 715/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru Statul Român împotriva deciziei nr.212/A din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel București ,Secția a III a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, pentru Statul Român, reprezentat de consilier juridic E. B., intimatul-reclamant C.V., prin avocat M.B., care răspunde și pentru intimații-intervenienți C.Z., I.C. și B.G., intimata-intervenientă S.E.și intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București, prin consilier juridic O.O. Procedura completă. Consilier juridic E.B.solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Avocat M.B., consilier juridic O.O. și S.E.pun concluzii de respingere a recursului. Reprezentantul Ministerului Public cere admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea pricinii spre rejudecare. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.8049/1997, reclamantul C.V.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, Municipiul București, prin Primarul general și Consiliul General al Municipiului București – D.A.F.I., solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate asupra imobilului situat în București, str.Șerban Vodă nr.70, fost 74 bis, sector 4, să se constate inexistența dreptului de proprietate al statului și, prin consecință, a drepturilor celorlalți pârâți de la momentul naționalizării, să se constate calitatea sa de moștenitor față de tatăl său C.E., decedat la 19.04.1984, să se constate calitatea de moștenitor a defunctului C.E. față de părinții săi C.E.și C.G., să se constate că imobilul face parte din masa succesorală a defuncților C.G.

și C. E., să se constate că pârâtele au avut cu privire la imobil doar drepturi corespunzătoare detenției precare, iar pârâții să fie obligați la a face, în sensul restituirii imobilului în posesia și administrarea sa. La 7.09.1998, S.E.a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să fie respins capătul de cerere privind restituirea celui de al doilea garaj din curtea imobilului în litigiu și să se constate că are calitatea de constructor de bună credință pe terenul altei persoane. Judecătoria Sector 4 București, prin sentința civilă nr.663 din 25.01.1999, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința nr.92 din 20.05.1999, Tribunalul București – Secția a V a civilă și de contencios administrativ a respins acțiunea și cererea de intervenție formulată de C.Z., I.C.și B.G., admițând cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.E.și constatând că aceasta este constructor de bună credință al garajului edificat pe terenul situat în București, Calea Șerban Vodă nr.70, sector 4. Apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București ,Secția a III a civilă, prin decizia nr.26 din 19.01.2000.

Curtea Supremă de Justiție , Secția civilă, prin decizia nr.1027 din 14.02.2001, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia Curții de Apel București și sentința Tribunalului București și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, arătând că instanța de apel, în considerentele deciziei, s-a preocupat numai de apelul reclamantului, fără a analiza și motivele de apel invocate de intervenienți, și că nu s-a verificat nici una din cauzele de nulitate invocate de reclamant și intervenienți, sau dacă au fost sau nu îndeplinite condițiile prevăzute în actul de naționalizare. Judecând cauza în fond după casare, Tribunalul București – Secția a V a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr.721 din 12.10.2001, a admis acțiunea și a obligat pârâții Municipiul București, prin Primarul general, și Ministerul Finanțelor să lase reclamantului imobilul în deplină proprietate și liniștită posesie.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Ministerul Finanțelor Publice și S.E. . Prin decizia civilă nr.212/A din 29 aprilie 2002, Curtea de Apel București – Secția a III a civilă a respins apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind făcut de o persoană fără calitate procesuală pasivă și a admis apelul intervenientei S.E., a anulat în parte sentința, în sensul că a admis cererea de intervenție în interes propriu, a constatat că aceasta este constructor de bună credință al garajului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a ajuns la această soluție, pe de o parte, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe de altă parte, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.E., reținând că în anul 1975 acesteia i s-a eliberat o autorizație pentru edificarea garajului.

Astfel, buna credință a intervenientei nefiind contestată de nici una din părți, s-a constatat că ea este constructor de bună credință. Această decizie a fost atacată cu recurs de Ministerul Finanțelor Publice, care a invocat faptul că, greșit instanța de apel a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece în litigiile referitoare la dreptul de proprietate, Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și nu de autoritățile locale. Recursul este nefondat. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost invocată de reclamantul C.V. la 22.04.2002 și a fost corect soluționată de instanța de apel în sensul admiterii ei. Într-adevăr, potrivit prevederilor Legii nr.213/1998, în procesele în care se contestă calitatea de proprietar al statului, ca urmare a naționalizării, parte este Consiliul General al Municipiului București, respectiv Municipiul București, prin Primarul general.

Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru Statul Român împotriva deciziei nr.212/A din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.