ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 900/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.71 A din 11 februarie 2002 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat recurentul-pârât prin consilier juridic V.C.S.și

intimatul-reclamant R.C.prin avocat D.M.S.

Procedura

completă.

Consilier

juridic V.C.S.a renunțat la cererea de suspendarea executării deciziei

nr.71/A/2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și a solicitat

admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Avocat D.M.S.a

susținut întâmpinarea și a cerut respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 24 februarie 2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București,

reclamantul R.C., prin mandatar, a chemat în judecată Consiliul General al

Municipiului București solicitînd, în temeiul art.481 C.civ., 644-645 C.civ.,

art.41 și art.21 din Constituție, repararea prejudiciului ce i-a fost creat

prin trecerea abuzivă în domeniul public a imobilului ce a aparținut părinților

săi, fost situat în str.Constantin Moroiu nr.12.

În urma

informațiilor transmise de S.C. Cotroceni S.A. potrivit cărora imobilul a fost

expropriat pentru utilitate publică în anul 1980, judecătoria și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În fața acestei

instanțe în urma precizării acțiunii, s-a renunțat la judecata în

contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București și s-a îndreptat

acțiunea împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului

Român, de la care s-a cerut acordarea unor despăgubiri echitabile pentru

imobilul ce a fost trecut în proporție de ½ în proprietatea statului în

temeiul Acordului între Guvernul RSR și Guvernul Regatului Greciei privind

reglementarea problemelor financiare în suspensie între cele două țări,

ratificat prin Decretul nr.956/1966.

La cererea

reclamantului, s-a încuviințat efectuarea a două expertize prin care s-a

evaluat contravaloarea cotei de ½ din imobil, trecut în proprietatea

statului.

Pe baza

probelor cu înscrisuri și expertiză, Tribunalul București, secția a V-a civilă

și de contencios administrativ a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata

sumei de 602.420.323 lei despăgubiri către reclamant, reprezentând despăgubiri

civile pentru imobilul teren și construcție.

S-a reținut în

motivare că bunul aparținuse tatălui reclamantului, Rodas Chrisostomos, decedat

în 1956 în Grecia, care a fost moștenit de reclamant, rămas, împreună cu mama

sa, în România.

Întrucât, cu

înscrisuri emanând din 1960 (hotărâre judecătorească) s-a făcut dovada că la

acea dată bunul era coproprietatea mamei reclamantului și a altei persoane,

care au ieșit din indiviziune, iar pârâtul nu a făcut dovada achitării

despăgubirilor pentru trecerea cotei de ½ în proprietatea statului,

acțiunea a fost admisă, cu trimiterea la dispozițiile art.481 C.civ. și art.2

alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001.

Împotriva

acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia nr.71 A din 11 februarie

2002, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins apelul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice și a admis apelul reclamantului,

stabilind actualizarea despăgubirilor acordate de prima instanță în raport cu

rata inflației din perioada 4.07.2001-11.02.2002.

În motivarea deciziei sale, instanța de

apel, interpretând textul Acordului invocat de pârât drept titlu legal al

trecerii bunului la stat, a ajuns  la  concluzia  că  acesta  nu  se  aplica

imobilului în cauză care, deși aparținuse unui cetățean grec care a părăsit

România până la 25 august 1956, fusese transmis prin moștenire mamei

reclamantului și apoi acestuia din urmă.

Împotriva

acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, care a invocat motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9

C.proc.civ., susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Se susține

astfel că, deși semnat și ratificat în anul 1966, Acordul privea bunuri ale

resortisanților greci care au părăsit România între 1951-1956, categorie în

care se încadra tatăl reclamantului. Ca atare, nu prezintă importanță faptul că

prin decesul acestuia, în anul 1956, patrimoniul s-a transmis succesorilor

acestuia.

Prin

întâmpinarea depusă, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului.

Recursul nu

este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit

art.304 pct.9 C.proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

În speță, se

constată că analizând cauza sub toate aspectele deduse judecății, atât instanța

de fond, cât și cea de apel au făcut o corectă interpretare a legilor invocate:

art.481 din C.civ., care ocrotește proprietatea și impune plata unei juste

despăgubiri în caz de expropriere; art.650 și urm. din C.civ. care consacră

succesiunea ca mod de dobândire a proprietății; Decretul nr.956/1966 invocat de

pârât în apărare.

Cum legal a

reținut și temeinic a motivat instanța de apel, trecerea în proprietatea

Statului Român a unui bun ce a aparținut unui cetățean elen la 10 ani de la

decesul acestuia și transmiterea succesiunii către moștenitorii săi rămași în

România nu poate fi considerată că s-a făcut în spiritul legii.

Cum apărarea

pârâtului în sensul că la vremea respectivă s-ar fi plătit despăgubiri pentru

bunul expropriat nu a fost dovedită, corect în aplicarea art.481 C.civ.

acțiunea a fost admisă.

Pentru aceste

considerente, vizând că motivul invocat nu se verifică din probele dosarului,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice

împotriva deciziei nr.71 A din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 martie 2003.