ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.03.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 900/2003

HOTĂRÂRE
07.03.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 900/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în

examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.71 A din 11 februarie 2002 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat recurentul-pârât prin consilier juridic V.C.S.și

intimatul-reclamant R.C.prin avocat D.M.S.

Procedura

completă.

Consilier

juridic V.C.S.a renunțat la cererea de suspendarea executării deciziei

nr.71/A/2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și a solicitat

admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Avocat D.M.S.a

susținut întâmpinarea și a cerut respingerea recursului.

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 24 februarie 2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București,

reclamantul R.C., prin mandatar, a chemat în judecată Consiliul General al

Municipiului București solicitînd, în temeiul art.481 C.civ., 644-645 C.civ.,

art.41 și art.21 din Constituție, repararea prejudiciului ce i-a fost creat

prin trecerea abuzivă în domeniul public a imobilului ce a aparținut părinților

săi, fost situat în str.Constantin Moroiu nr.12.

În urma

informațiilor transmise de S.C. Cotroceni S.A. potrivit cărora imobilul a fost

expropriat pentru utilitate publică în anul 1980, judecătoria și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În fața acestei

instanțe în urma precizării acțiunii, s-a renunțat la judecata în

contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București și s-a îndreptat

acțiunea împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului

Român, de la care s-a cerut acordarea unor despăgubiri echitabile pentru

imobilul ce a fost trecut în proporție de ½ în proprietatea statului în

temeiul Acordului între Guvernul RSR și Guvernul Regatului Greciei privind

reglementarea problemelor financiare în suspensie între cele două țări,

ratificat prin Decretul nr.956/1966.

La cererea

reclamantului, s-a încuviințat efectuarea a două expertize prin care s-a

evaluat contravaloarea cotei de ½ din imobil, trecut în proprietatea

statului.

Pe baza

probelor cu înscrisuri și expertiză, Tribunalul București, secția a V-a civilă

și de contencios administrativ a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata

sumei de 602.420.323 lei despăgubiri către reclamant, reprezentând despăgubiri

civile pentru imobilul teren și construcție.

S-a reținut în

motivare că bunul aparținuse tatălui reclamantului, Rodas Chrisostomos, decedat

în 1956 în Grecia, care a fost moștenit de reclamant, rămas, împreună cu mama

sa, în România.

Întrucât, cu

înscrisuri emanând din 1960 (hotărâre judecătorească) s-a făcut dovada că la

acea dată bunul era coproprietatea mamei reclamantului și a altei persoane,

care au ieșit din indiviziune, iar pârâtul nu a făcut dovada achitării

despăgubirilor pentru trecerea cotei de ½ în proprietatea statului,

acțiunea a fost admisă, cu trimiterea la dispozițiile art.481 C.civ. și art.2

alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001.

Împotriva

acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia nr.71 A din 11 februarie

2002, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins apelul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice și a admis apelul reclamantului,

stabilind actualizarea despăgubirilor acordate de prima instanță în raport cu

rata inflației din perioada 4.07.2001-11.02.2002.

În motivarea deciziei sale, instanța de

apel, interpretând textul Acordului invocat de pârât drept titlu legal al

trecerii bunului la stat, a ajuns  la  concluzia  că  acesta  nu  se  aplica

imobilului în cauză care, deși aparținuse unui cetățean grec care a părăsit

România până la 25 august 1956, fusese transmis prin moștenire mamei

reclamantului și apoi acestuia din urmă.

Împotriva

acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, care a invocat motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9

C.proc.civ., susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Se susține

astfel că, deși semnat și ratificat în anul 1966, Acordul privea bunuri ale

resortisanților greci care au părăsit România între 1951-1956, categorie în

care se încadra tatăl reclamantului. Ca atare, nu prezintă importanță faptul că

prin decesul acestuia, în anul 1956, patrimoniul s-a transmis succesorilor

acestuia.

Prin

întâmpinarea depusă, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului.

Recursul nu

este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit

art.304 pct.9 C.proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

În speță, se

constată că analizând cauza sub toate aspectele deduse judecății, atât instanța

de fond, cât și cea de apel au făcut o corectă interpretare a legilor invocate:

art.481 din C.civ., care ocrotește proprietatea și impune plata unei juste

despăgubiri în caz de expropriere; art.650 și urm. din C.civ. care consacră

succesiunea ca mod de dobândire a proprietății; Decretul nr.956/1966 invocat de

pârât în apărare.

Cum legal a

reținut și temeinic a motivat instanța de apel, trecerea în proprietatea

Statului Român a unui bun ce a aparținut unui cetățean elen la 10 ani de la

decesul acestuia și transmiterea succesiunii către moștenitorii săi rămași în

România nu poate fi considerată că s-a făcut în spiritul legii.

Cum apărarea

pârâtului în sensul că la vremea respectivă s-ar fi plătit despăgubiri pentru

bunul expropriat nu a fost dovedită, corect în aplicarea art.481 C.civ.

acțiunea a fost admisă.

Pentru aceste

considerente, vizând că motivul invocat nu se verifică din probele dosarului,

recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice

împotriva deciziei nr.71 A din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R.A. “L.” și continuat de R.A. “Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” împotriva deciziei nr.386 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă. La apelul nom
ÎCCJ 2003-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 231/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D.A.împotriva deciziei nr.43 din 4 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Municipiul București prin Primarul Ge
ÎCCJ 2003-02-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 174/A din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel București – secția a III – a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimații-
ÎCCJ 2003-11-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4472/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 1999 sub nr. 151 pe rolul Tribunalului București, reclamanții B.L.C. și B.A.E. au chemat în judecată Consi
ÎCCJ 2003-06-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2683/2003
îi privea pe cumpărătorii sau, după caz, pe succesorii în drepturi ai cumpărătorilor altor apartamente situate la aceeași adresă. Apelurile făcute ulterior împotriva acestei sentințe de pârâții Consiliul General al municipiului București și
Sursă