ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1572 din 27 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea prin care reclamantul D.M. a solicitat anularea deciziei de imputare emisă de pârâtul I.G.P.F. și a Hotărârii nr. 56 din 19 octombrie 2005 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. În considerentele sentinței, instanța a reținut că prin decizia de imputare din 21 iunie 2005, reclamantului i s-a imputat suma de 133.064.673 ROL, încasată necuvenit cu titlu de compensație pentru chirie în perioada 30 mai 2002 – 30 aprilie 2005. Prin Hotărârea nr. 56 din 19 octombrie 2005, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I.

i-a admis plângerea reclamantului împotriva Hotărârii nr. 202.873/2005 a Comisiei de soluționare a Contestațiilor din cadrul I.G.P.F. în sensul diminuării sumei imputate cu valoarea aferentă perioadei 19 noiembrie 2004 – 30 aprilie 2005. Din analiza probei cu înscrisuri administrate în cauză, instanța de fond a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 2 lit. d) din Metodologia privind acordarea și încetarea plății compensației lunare pentru chirie, aprobată prin H.G. nr. 66/2003, de a raporta în scris, imediat, orice schimbare intervenită, de natură să modifice cuantumul sau calitatea de beneficiar al compensației lunare pentru chirie.

A reținut, de asemenea, că în perioada 30 mai 2002 – 17 noiembrie 2004, reclamantul a încasat necuvenit compensația lunară pentru chirie, în condițiile în care a avut domiciliul în aceeași localitate în care a fost mutat în interesul serviciului (Turnu Măgurele), situație care a determinat încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 și ale art. 1 din H.G. nr. 66/2003. Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamant, care a solicitat modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei de imputare a sumei de 88.560.000 ROL. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a reluat motivele de nelegalitate a actelor administrative deduse judecății, arătând că Legea nr. 80/1995 stipulează clar dreptul la indemnizația pentru chirie, care se acordă cadrelor militare mutate într-o altă garnizoană decât cea în care își au domiciliul.

A mai arătat că a avut domiciliul în comuna Spanțov, județul Călărași, în perioada 15 noiembrie 1987 – 12 decembrie 1989 și municipiul Giurgiu, în perioada 12 decembrie 1989 – 08 august 1991, astfel că la data de 01 decembrie 1989 nu avea domiciliul în municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman, așa cum se arată în sentința recurată.

De asemenea, a arătat că la încheierea căsătoriei sale (24 iulie 1994), avea domiciliul în satul Izvor, comuna Izlaz, județul Teleorman, conform adresei din 7 iunie 2005, emise de Primăria localității menționate și că evidența Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Turnu Măgurele este eronată, așa cum rezultă, de altfel, din adresa din 1 august 2005, conform căreia „posturile comunale arendate Poliției Turnu Măgurele au deținut ștampile pentru stabilirea domiciliului și anunțarea reședinței precum și formulare tipizate în acest sens, motiv pentru care mai pot apărea unele mențiuni de domiciliu sau reședință, fără a fi menționate în cadrul formațiunii, atât pe fișa de evidență locală a persoanei, cât și în evidența de date automate”.

Invocând prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 și ale normelor de aplicare aprobate prin O.M.A.I. nr. 501 din 29 septembrie 1995 și apoi prin H.G. nr. 66/2003, recurentul-reclamant a arătat că acordarea compensației pentru chirie s-a făcut în mod legal și că la controlul financiar de gestiune din data de 4 octombrie 2002 nu au fost constatate nereguli. De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că nu s-au luat în calcul prevederile din extrasele O.M.A.I. nr. 501/1995 și nr. 209/2002, cu privire la încetarea dreptului la compensația lunară pentru chirie. Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații-pârâți M.A.I. și I.G.P.F. au arătat, în esență, că în sarcina recurentului-reclamant a fost stabilită în mod corect răspunderea materială prevăzută de art. 20 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998, pentru că în perioada 30 mai 2002 – 19 noiembrie 2004 a încasat fără drept compensația lunară pentru chirie, în condițiile în care a avut domiciliul în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului. Examinând cauza în raport cu motivele invocate în recurs și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de înscrisurile depuse la dosarul de recurs, conform art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Prin actele administrate supuse controlului de legalitate, recurentului-reclamant i-a fost imputată contravaloarea compensației lunare pentru chiria încasată în perioada 30 mai 2002 – 17 noiembrie 2005, reținându-se, în esență, că în perioada respectivă acesta avea atât domiciliul, cât și reședința, în localitatea Turnu Măgurele, unde își desfășura și serviciul militar - considerent însușit și de instanța de fond.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, „cadrele militare în activitate, mutate în interesul serviciului într-o altă garnizoană decât cea în care își au domiciliu, în situația în care nu li se poate asigura spațiul de locuit corespunzător, au dreptul la o compensație lunară pentru chirie reprezentând 25 % din chiria lunară”. Conform mențiunilor din buletinul de identitate eliberat la data de 23 ianuarie 1997 în perioada supusă analizei recurentul-reclamant a avut domiciliul în municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman, în aceeași garnizoană în care își desfășoară și activitatea de militar. Același domiciliul figurează în adresele din 31 mai 2005 și din 2 iunie 2005 emise de S.P.C.E.P.

și 21 iunie 2005, emisă de I.N.E.P. Nu poate fi reținută susținerea recurentului-reclamant, în sensul că în evidențele S.P.C.E.P. ar exista erori de vreme ce nici în actul e identitate nu figurează vreo schimbare de domiciliu în perioada supusă analizei. Împrejurarea că încheierea căsătoriei recurentului-reclamant a avut loc în comuna Izlaz, județul Teleorman, nu are relevanță în cauză, pe de o parte, pentru că încheierea căsătoriei nu echivalează cu stabilirea domiciliului în localitatea respectivă pe de altă parte pentru că acest eveniment s-a produs în afara intervalului de timp pentru care au fost imputate sumele primite cu titlu de compensare a chiriei. Recurentul-reclamat și-a stabilit domiciliul în comuna Izlaz abia în data de 17 noiembrie 2004, conform cărții de identitate.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea deciziei de imputare și a Hotărâri nr. 56 din 19 octombrie 2005 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor neexistând motive de modificare sau casare a sentinței atacate, potrivit art. 304 ori 304 1 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinței civile nr. 1572 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.