ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6822/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Apărării Naționale, anularea

Deciziei de imputare nr. 1276 din 16 februarie 3011 emisă de Comandantul UM X

Focșani privind recuperarea pagubei de 56.017,06 RON, stabilită în sarcina sa,

reprezentând compensație lunară nedatorată, pentru plata chirie; obligarea

pârâtei la restituirea sumei de 38.100 RON, achitată de către reclamant cu

titlu de compensație încasată pentru chirie, urmare a emiterii Deciziei de

imputare nr. 1276 din 16 februarie 2011, sumă ce va fi actualizată la data

rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în această cauză; să se

constate de către instanță că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru

a încasa compensația lunară pentru plata chiriei și, în consecință, obligarea

pârâtei la plata retroactivă a compensației începând cu data la care a fost

sistată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că este încadrat ca ofițer activ cu gradul de

locotenent-colonel, având funcția de șef contabil, iar prin decizia de imputare

contestată s-a reținut că în intervalele de timp 25 aprilie 2010, respectiv 29

decembrie 2009 - 28 decembrie 2010 ar fi primit în mod nelegal suma de

56.017,06 RON, reprezentând compensație nedatorată pentru plata chiriei,

dispunându-se angajarea răspunderii sale materiale.

Reclamantul a

criticat actul contestat, argumentând că a beneficiat în mod legal de

compensația bănească pentru chirie.

Ulterior, reclamantul

și-a modificat acțiunea, solicitând restituirea de către pârâtă a sumei de

43.558,46 RON, plătită în baza Deciziei de imputare nr. 1276 din 16 februarie

2011, actualizată cu indicele de inflație la data restituirii efective;

obligarea pârâtei la plata sumei de 8.100 RON cu titlu de c/v dobândă plătită

de reclamant la banca ce i-a acordat creditul pentru plata sumei de 43.558,46

RON; constatarea de către instanță a îndeplinirii de către reclamanta

condițiilor pentru a încasa compensația lunară pentru plata chiriei și, în

consecință, obligarea pârâtului la plata retroactivă a compensației începând cu

data la care a fost sistată.

instanțe

Prin Sentința nr. 415

din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, capetele de cerere formulate

de reclamantul F.M., astfel cum acestea au fost precizate, respectiv

solicitarea de anulare a Deciziei de imputare nr. 1276 din 16 februarie 2011

emisă de Comandantul UM X Focșani și obligarea pârâtei M.Ap.N. la restituirea

sumelor reținute în baza deciziei de imputare, actualizată cu indicele de

inflație de la data restituirii efective și la plata sumei de 8.100 RON cu

titlu de contravaloare dobândă bancară; a respins, ca fiind inadmisibil,

capătul de cerere privind constatarea îndreptățirii reclamantului la încasarea

compensației lunare pentru plata chiriei și a respins, ca fiind inadmisibilă,

solicitarea de obligare a pârâtei la plata retroactivă a compensației de la

data sistării acesteia.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, mai întâi, că, în condițiile în care, în

urma unui control financiar intern, s-a constatat că reclamantul a solicitat și

primit compensație lunară de chirie fără a avea acest drept, concluzie

menținută de cercetarea administrativă efectuată în cauză, UM X Focșani a emis

decizia de imputare contestată în prezenta cauză de către reclamant, imputându-i-se

acestuia suma de 56.017,06 RON.

A mai reținut că

reclamantul a uzat de toate căile legale prealabile de atac împotriva acestui

act administrativ, că prin hotărârea din 21 martie 2011 s-a respins contestația

formulată împotriva deciziei de imputare, iar plângerea împotriva respectivei

hotărâri a fost admisă în parte, în sensul menținerii deciziei de imputare doar

pentru suma de 42.458,60 RON, prin decizia administrativ-jurisdicțională nr.

36/CJ 253/2011 din data de 28 aprilie 2011.

Cererea reclamantului

vizând revizuirea acestei decizii a fost soluționată în sensul respingerii prin

Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 126/CJ 757/2011 din data de 8

decembrie 2011.

Instanța de fond a

arătat că, în condițiile în care în procedura prealabilă s-a obținut diminuarea

sumei imputate, nu se mai poate reține motivarea reclamantului în sensul că

datorează pârâtului suma de 56.017,06 RON, curtea apreciind că sunt legale

soluțiile pronunțate în cauză de către comisia administrativ-jurisdicțională.

A apreciat că, din

ordinele în baza cărora reclamantul a fost mutat rezultă, astfel, cum s-a

reținut și de către autoritatea ce a soluționat plângerea prealabilă, că ambele

mutări au fost la cererea acestuia, iar nu în interes de serviciu, cum a

declarat acesta la momentul solicitării decontării chiriei, nefiind, astfel,

îndeplinite condițiile avute în vedere de H.G. nr. 383/2004, respectiv H.G. nr.

1867/2005, context în care sunt legale operațiunile administrative care au stat

la baza imputării sumei în litigiu.

Din această

perspectivă, este nefondată și cererea reclamantului privind obligarea

pârâtului la restituirea sumelor reținute în baza deciziei de imputare,

actualizată cu indicele de inflație de la data restituirii efective și la plata

sumei de 8.100 RON cu titlu de contravaloare dobândă bancară.

Solicitarea

reclamantului de constatare de a împrejurării că îndeplinește condițiile legale

pentru a beneficia de compensație pentru chirie a fost apreciată ca

inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul însuși a solicitat sistarea

acesteia, motivată de rezilierea contractului de închiriere, începând cu data

de 24 decembrie 2010, iar în structura organizatorică a pârâtei există o

autoritate învestită cu verificarea acestor condiții, instanța fiind chemată să

verifice, la solicitarea uneia dintre părți, eventualele disfuncționalități în

îndeplinirea prerogativelor legale, astfel cum se prevede expres în

dispozițiile art. 8 și 18 din Legea contenciosului administrativ.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 2762 din 25 aprilie 2012 a formulat recurs reclamantul F.M., solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale, cu consecința anulării

Deciziei de imputare nr. A-1276 din 16 februarie 2011 emisă de Unitatea

Militară X Focșani, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ.

A mai arătat

recurentul că renunță la judecata capătului de cerere privind plata retroactivă

a compensației lunare pentru chirie începând cu data când a fost sistată de

către pârâtă și a capătului de cerere privind plata sumei de 8.100 RON dobânzi

bancare.

În motivarea cererii

de recurs, s-a argumentat, în esență, că raționamentul instanței de fond și

soluția dată sunt eronate, fiind consecința aplicării greșite a legii, în

condițiile în care din înscrisurile prezentate, raportat la dispozițiile legale

aplicabile în anii 1989 - 1990, când au avut loc mutările recurentului, rezultă

cu evidență că acesta a fost mutat în interesul serviciului și deci avea

dreptul la compensarea chiriei.

S-a mai arătat că

instanța de fond a nesocotit două înscrisuri cu forță probantă superioară celor

pe care și-a fundamentat soluția, din care ar rezulta că mutarea a fost în

interesul serviciului, iar încasarea compensațiilor pentru chirii a fost

îndreptățită.

intimatului-pârât

Intimatul-pârât

Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind

legală și temeinică.

A arătat, referitor

la primul motiv de recurs, că în cauză este aplicabilă legea în vigoare în

perioada pentru care reclamantul a beneficiat de compensația pentru chirie,

reținută prin decizia de imputare contestată de acesta, respectiv 25 iunie 2004

- 24 decembrie 2010, adică Legea nr. 80/1995, H.G. nr. 383/2004 și H.G. nr.

1867/2005, potrivit cărora cadrele militare mutate la cerere nu beneficiază de

compensație pentru chirie.

Cu privire la al

doilea motiv de recurs, intimatul a argumentat că soluția instanței de fond a

fost fundamentată pe întregul probatoriu administrat în cauză.

Intimatul a mai expus

argumente privind limitele controlului pe care îl poate exercita instanța de

contencios administrativ în privința Deciziei de imputare nr. A-1276 din 16

februarie 2011, raportat la persoanele la care aceasta se referă și la

procedura administrativ-jurisdicțională prealabilă efectuată în cauză, reluând

susținerile privind situația de fapt și dispozițiile legale incidente, expuse

și în fața instanței de fond.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport de susținerile recurentului și în limitele

recursului formulat de acesta, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, se constată

că recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu

examinarea legalității Deciziei de imputare nr. A-1276 din 16 februarie 2011,

emisă de Comandamentul UM X Focșani privind recuperarea unei pagube în valoare

de 86.017,06 RON reprezentând sume necuvenite încasate de reclamant cu titlu de

compensație lunară pentru chirie în perioada 25 iunie 2004 - 28 decembrie 2007

și în perioada 29 decembrie 2009 - 28 decembrie 2010, din care suma de

56.017,06 RON a fost stabilită în sarcina reclamantului-recurent.

Anterior sesizării

instanței de contencios administrativ, recurentul urmase procedura

administrativ-jurisdicțională instituită de dispozițiile O.G. nr. 121/1999,

iar, în cadrul acestei proceduri, prin Decizia administrativ-jurisdicțională

nr. 36/CJ/253/2011 a fost admisă în parte plângerea recurentului, fiind anulată

obligația de plată a sumei de 42.458,60 RON reprezentând contravaloarea

compensației pentru chirie pentru perioada 25 iunie 2004 - 28 decembrie 2007 ca

fiind prescrisă, în baza Decretului nr. 167/1958 și ca urmare a nerespectării

art. 24 din O.G. nr. 121/1998.

Instanța de fond a

apreciat, mai întâi, ca legală, soluția pronunțată în cauză de către comisia

administrativ jurisdicțională, apreciind, în continuare, că în mod corect a

fost stabilită răspunderea materială a reclamantului, în condițiile în care

acesta nu ar fi avut dreptul de a beneficia de compensație pentru chirie, și

aceasta este și concluzia instanței de recurs.

Contrar susținerilor

recurentului, soluția a fost în mod corect fundamentată pe dispozițiile legale

în vigoare în perioada pentru care acesta a beneficiat de compensația pentru

chirie, reținută prin decizia de imputare contestată, respectiv 25 iunie 2004 -

24 decembrie 2010, adică Legea nr. 80/1995, H.G. nr. 383/2004 și H.G. nr.

1867/2005, din care rezultă, fără echivoc, faptul că numai persoanele mutate în

interesul serviciului pot beneficia de această compensație.

Fără a relua

expunerea privind situația de fapt conturată de ansamblul probator și susținerile

părților, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a stabilit că recurentul nu

avea dreptul de a beneficia de compensație pentru chirie, mutarea recurentului

în localitatea Focșani având loc la cererea acestuia, fiind fără relevanță

argumentele privind interpretarea sintagmei „în interesul serviciului” raportat

la unele aspecte de fapt sau puncte de vedere ulterioare, câtă vreme

dispozițiile legale aplicabile sunt clare, sub acest aspect.

Criticile

recurentului privind netemeinicia hotărârii primei instanțe în contextul unei

examinări parțiale și superficiale a materialului probator prezentat în cauză

sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât, din analiza considerentelor și a

dispozitivului hotărârii atacate se observă că soluția de respingere a cererii

de chemare în judecată a fost pronunțată prin raportare la obiectul și cauza

raportului juridic dedus judecății și la argumentele hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii, astfel cum acestea au fost invocate atât în cerere, cât și

în întâmpinare.

Pentru aceste

considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanței de fond,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul F.M. împotriva Sentinței nr. 415 din 26 septembrie 2012

a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM