ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6822/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Apărării Naționale, anularea Deciziei de imputare nr. 1276 din 16 februarie 3011 emisă de Comandantul UM X Focșani privind recuperarea pagubei de 56.017,06 RON, stabilită în sarcina sa, reprezentând compensație lunară nedatorată, pentru plata chirie; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 38.100 RON, achitată de către reclamant cu titlu de compensație încasată pentru chirie, urmare a emiterii Deciziei de imputare nr. 1276 din 16 februarie 2011, sumă ce va fi actualizată la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în această cauză; să se constate de către instanță că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru a încasa compensația lunară pentru plata chiriei și, în consecință, obligarea pârâtei la plata retroactivă a compensației începând cu data la care a fost sistată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este încadrat ca ofițer activ cu gradul de locotenent-colonel, având funcția de șef contabil, iar prin decizia de imputare contestată s-a reținut că în intervalele de timp 25 aprilie 2010, respectiv 29 decembrie 2009 - 28 decembrie 2010 ar fi primit în mod nelegal suma de 56.017,06 RON, reprezentând compensație nedatorată pentru plata chiriei, dispunându-se angajarea răspunderii sale materiale. Reclamantul a criticat actul contestat, argumentând că a beneficiat în mod legal de compensația bănească pentru chirie.

Ulterior, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând restituirea de către pârâtă a sumei de 43.558,46 RON, plătită în baza Deciziei de imputare nr. 1276 din 16 februarie 2011, actualizată cu indicele de inflație la data restituirii efective; obligarea pârâtei la plata sumei de 8.100 RON cu titlu de c/v dobândă plătită de reclamant la banca ce i-a acordat creditul pentru plata sumei de 43.558,46 RON; constatarea de către instanță a îndeplinirii de către reclamanta condițiilor pentru a încasa compensația lunară pentru plata chiriei și, în consecință, obligarea pârâtului la plata retroactivă a compensației începând cu data la care a fost sistată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 415 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, capetele de cerere formulate de reclamantul F.M., astfel cum acestea au fost precizate, respectiv solicitarea de anulare a Deciziei de imputare nr. 1276 din 16 februarie 2011 emisă de Comandantul UM X Focșani și obligarea pârâtei M.Ap.N. la restituirea sumelor reținute în baza deciziei de imputare, actualizată cu indicele de inflație de la data restituirii efective și la plata sumei de 8.100 RON cu titlu de contravaloare dobândă bancară; a respins, ca fiind inadmisibil, capătul de cerere privind constatarea îndreptățirii reclamantului la încasarea compensației lunare pentru plata chiriei și a respins, ca fiind inadmisibilă, solicitarea de obligare a pârâtei la plata retroactivă a compensației de la data sistării acesteia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, mai întâi, că, în condițiile în care, în urma unui control financiar intern, s-a constatat că reclamantul a solicitat și primit compensație lunară de chirie fără a avea acest drept, concluzie menținută de cercetarea administrativă efectuată în cauză, UM X Focșani a emis decizia de imputare contestată în prezenta cauză de către reclamant, imputându-i-se acestuia suma de 56.017,06 RON.

A mai reținut că reclamantul a uzat de toate căile legale prealabile de atac împotriva acestui act administrativ, că prin hotărârea din 21 martie 2011 s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de imputare, iar plângerea împotriva respectivei hotărâri a fost admisă în parte, în sensul menținerii deciziei de imputare doar pentru suma de 42.458,60 RON, prin decizia administrativ-jurisdicțională nr. 36/CJ 253/2011 din data de 28 aprilie 2011. Cererea reclamantului vizând revizuirea acestei decizii a fost soluționată în sensul respingerii prin Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 126/CJ 757/2011 din data de 8 decembrie 2011. Instanța de fond a arătat că, în condițiile în care în procedura prealabilă s-a obținut diminuarea sumei imputate, nu se mai poate reține motivarea reclamantului în sensul că datorează pârâtului suma de 56.017,06 RON, curtea apreciind că sunt legale soluțiile pronunțate în cauză de către comisia administrativ-jurisdicțională.

A apreciat că, din ordinele în baza cărora reclamantul a fost mutat rezultă, astfel, cum s-a reținut și de către autoritatea ce a soluționat plângerea prealabilă, că ambele mutări au fost la cererea acestuia, iar nu în interes de serviciu, cum a declarat acesta la momentul solicitării decontării chiriei, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile avute în vedere de H.G. nr. 383/2004, respectiv H.G. nr. 1867/2005, context în care sunt legale operațiunile administrative care au stat la baza imputării sumei în litigiu. Din această perspectivă, este nefondată și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute în baza deciziei de imputare, actualizată cu indicele de inflație de la data restituirii efective și la plata sumei de 8.100 RON cu titlu de contravaloare dobândă bancară.

Solicitarea reclamantului de constatare de a împrejurării că îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de compensație pentru chirie a fost apreciată ca inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul însuși a solicitat sistarea acesteia, motivată de rezilierea contractului de închiriere, începând cu data de 24 decembrie 2010, iar în structura organizatorică a pârâtei există o autoritate învestită cu verificarea acestor condiții, instanța fiind chemată să verifice, la solicitarea uneia dintre părți, eventualele disfuncționalități în îndeplinirea prerogativelor legale, astfel cum se prevede expres în dispozițiile art. 8 și 18 din Legea contenciosului administrativ.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 2762 din 25 aprilie 2012 a formulat recurs reclamantul F.M., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale, cu consecința anulării Deciziei de imputare nr. A-1276 din 16 februarie 2011 emisă de Unitatea Militară X Focșani, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. A mai arătat recurentul că renunță la judecata capătului de cerere privind plata retroactivă a compensației lunare pentru chirie începând cu data când a fost sistată de către pârâtă și a capătului de cerere privind plata sumei de 8.100 RON dobânzi bancare.

În motivarea cererii de recurs, s-a argumentat, în esență, că raționamentul instanței de fond și soluția dată sunt eronate, fiind consecința aplicării greșite a legii, în condițiile în care din înscrisurile prezentate, raportat la dispozițiile legale aplicabile în anii 1989 - 1990, când au avut loc mutările recurentului, rezultă cu evidență că acesta a fost mutat în interesul serviciului și deci avea dreptul la compensarea chiriei. S-a mai arătat că instanța de fond a nesocotit două înscrisuri cu forță probantă superioară celor pe care și-a fundamentat soluția, din care ar rezulta că mutarea a fost în interesul serviciului, iar încasarea compensațiilor pentru chirii a fost îndreptățită. 4. Apărările intimatului-pârât Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat, referitor la primul motiv de recurs, că în cauză este aplicabilă legea în vigoare în perioada pentru care reclamantul a beneficiat de compensația pentru chirie, reținută prin decizia de imputare contestată de acesta, respectiv 25 iunie 2004 - 24 decembrie 2010, adică Legea nr. 80/1995, H.G. nr. 383/2004 și H.G. nr. 1867/2005, potrivit cărora cadrele militare mutate la cerere nu beneficiază de compensație pentru chirie. Cu privire la al doilea motiv de recurs, intimatul a argumentat că soluția instanței de fond a fost fundamentată pe întregul probatoriu administrat în cauză.

Intimatul a mai expus argumente privind limitele controlului pe care îl poate exercita instanța de contencios administrativ în privința Deciziei de imputare nr. A-1276 din 16 februarie 2011, raportat la persoanele la care aceasta se referă și la procedura administrativ-jurisdicțională prealabilă efectuată în cauză, reluând susținerile privind situația de fapt și dispozițiile legale incidente, expuse și în fața instanței de fond. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile recurentului și în limitele recursului formulat de acesta, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, se constată că recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Deciziei de imputare nr. A-1276 din 16 februarie 2011, emisă de Comandamentul UM X Focșani privind recuperarea unei pagube în valoare de 86.017,06 RON reprezentând sume necuvenite încasate de reclamant cu titlu de compensație lunară pentru chirie în perioada 25 iunie 2004 - 28 decembrie 2007 și în perioada 29 decembrie 2009 - 28 decembrie 2010, din care suma de 56.017,06 RON a fost stabilită în sarcina reclamantului-recurent. Anterior sesizării instanței de contencios administrativ, recurentul urmase procedura administrativ-jurisdicțională instituită de dispozițiile O.G.

nr. 121/1999, iar, în cadrul acestei proceduri, prin Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 36/CJ/253/2011 a fost admisă în parte plângerea recurentului, fiind anulată obligația de plată a sumei de 42.458,60 RON reprezentând contravaloarea compensației pentru chirie pentru perioada 25 iunie 2004 - 28 decembrie 2007 ca fiind prescrisă, în baza Decretului nr. 167/1958 și ca urmare a nerespectării art. 24 din O.G. nr. 121/1998. Instanța de fond a apreciat, mai întâi, ca legală, soluția pronunțată în cauză de către comisia administrativ jurisdicțională, apreciind, în continuare, că în mod corect a fost stabilită răspunderea materială a reclamantului, în condițiile în care acesta nu ar fi avut dreptul de a beneficia de compensație pentru chirie, și aceasta este și concluzia instanței de recurs.

Contrar susținerilor recurentului, soluția a fost în mod corect fundamentată pe dispozițiile legale în vigoare în perioada pentru care acesta a beneficiat de compensația pentru chirie, reținută prin decizia de imputare contestată, respectiv 25 iunie 2004 - 24 decembrie 2010, adică Legea nr. 80/1995, H.G. nr. 383/2004 și H.G. nr. 1867/2005, din care rezultă, fără echivoc, faptul că numai persoanele mutate în interesul serviciului pot beneficia de această compensație.

Fără a relua expunerea privind situația de fapt conturată de ansamblul probator și susținerile părților, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a stabilit că recurentul nu avea dreptul de a beneficia de compensație pentru chirie, mutarea recurentului în localitatea Focșani având loc la cererea acestuia, fiind fără relevanță argumentele privind interpretarea sintagmei „în interesul serviciului” raportat la unele aspecte de fapt sau puncte de vedere ulterioare, câtă vreme dispozițiile legale aplicabile sunt clare, sub acest aspect.

Criticile recurentului privind netemeinicia hotărârii primei instanțe în contextul unei examinări parțiale și superficiale a materialului probator prezentat în cauză sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât, din analiza considerentelor și a dispozitivului hotărârii atacate se observă că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată a fost pronunțată prin raportare la obiectul și cauza raportului juridic dedus judecății și la argumentele hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, astfel cum acestea au fost invocate atât în cerere, cât și în întâmpinare. Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.M. împotriva Sentinței nr. 415 din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM