ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3393/2012

Asupra

recursului de față;

În baza actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 2008 din 16 iulie 2012 Judecătoria Timișoara a respins

excepția tardivității plângerii formulate de intimatul A.I.V.

A

respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A.R. SRL, împotriva

rezoluției din data de 05 octombrie 2010, a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Timiș dată în dosarul nr. 1015/P/2009 și împotriva rezoluției din data de 24

noiembrie 2010, dată în dosar nr. 809/II/2/2010 de prim-procurorul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Timiș și a obligat petiționara la cheltuieli judiciare

către stat și către intimatul C.B.

Pentru

a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut, în esență

următoarele:

Petenta

SC A.R. SRL a solicitat desființarea rezoluției din data de 05 octombrie 2010

și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

intimații C.B., A.C., A.V., R.M., P.A. și SC C.R. SRL Timișoara, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, 246. 290 și 291 C. pen.

În

motivarea plângerii, petenta a arătat că soluția emisă de procuror și

confirmată de către prim-procuror este nelegală și netemeinică, considerând că

în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate,

Prin

sentința penală nr. 65 din data de 09 februarie 2011, Tribunalul Timiș a

declinat competenta de soluționarea a plângerii formulată de petentă SC A.R.

SRL în favoarea Judecătoriei Timișoara întrucât petenta privitoare a susținut

că prejudiciul reclamat este mai mare decât cel avut în vederea inițial de

organele de anchetă.

Prin

sentința penală nr. 2342 din 09 septembrie 2011 Judecătoria Timișoara a dispus,

declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de petenta SC A.R.

SRL împotriva rezoluției din 05 octombrie 2010 dispusă în dosar nr. 1015/P/2009

și împotriva rezoluției prim procurorului de respingere a plângerii din 24

noiembrie 2010 dispusă în dosar nr. 09/11/2/2010, ambele ale Parchetului de pe

lângă Tribunalul Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș, iar, în temeiul art. 43

alin. (1) C. proc. pen. s-a constat ivit conflictul negativ de competență între

Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, motiv pentru care, în temeiul art. 43

alin. (3) C. proc. pen. a fost sesizată Curtea de Apel Timișoara cu

soluționarea conflictului de competență.

Prin

sentința penală nr. 341/PI din 05 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a

stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Timișoara.

S-a

reținut că plângerea petentei a fost făcută cu respectarea termenelor prevăzute

de lege potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen.

Totodată,

s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. În sarcina

intimaților P.A., C.B., A.C., A.V., R.M. și AN din cadrul SC C.R. SRL, constând

în falsificarea procesului verbal de recepție din 08 februarie 2008 prin

descrierea în conținutul procesului - verbal de recepție a unor fapte

neadevărate ca fiind adevărate și folosirea ulterioară a acestui înscris în

vederea producerii unor consecințe juridice întrucât fapta reclamată nu

corespunde elementului material al laturii obiective a infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată deoarece pentru existența acestui element este

necesar ca falsificarea înscrisului să fie făcută prin vreunul din modurile

arătate în art. 288 C. pen. (contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau

alterarea înscrisului în orice mod), ci, eventual ar corespunde elementului

material al infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.,

pentru a cărei existență nu este îndeplinită condiția ca falsificarea să

privească un înscris oficial (în sensul art. 150 alin. (2) C. pen.).

De

asemenea s-a reținut că, neexistând condiția premisă a unui înscris falsificat,

nu poate fi reținută existența infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., nefiind

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii

obiective.

Cu privire la săvârșirea de către intimații P.A., C.B., A.C.,

A.V., R.M. și AN din cadrul SC C.R. SRL a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3) C. pen., instanța a reținut faptul că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii

obiective.

Privitor

la săvârșirea de către intimații R.M. și C.B. a infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen., instanța a constatat că, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul elementului material al

laturii obiective.

Împotriva

sentinței penale nr. 2008 din 16 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara

a declarat recurs petenta SC A.R. SRL.

Prin

decizia penală nr. 1334/R din 26 septembrie 2012 Curtea de Apel Timișoara a

respins cererea recurentei petentei privind sesizarea Curții Constituționale.

A

respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta petenta și a obligat-o la

cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că recurenta petiționară SC A.R. SRL a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc.

pen. raportat la art. 16 alin. (1)-(2), art. 21, art. 53 alin. (2), art. 124 alin.

(2), art. 129 din Constituție prin raportare la art. 6, art. 14, art. 2 par. l

din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O. și a solicitat suspendarea judecării cauzei

până la momentul pronunțării Curții Constituționale.

S-a

apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petenta

este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei fiind fundamentată

nu pe conținutul dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

ci pe o omisiune legislativă ce constă în absența unei căi de atac împotriva

hotărârii pronunțate în plângerea împotriva soluțiilor procurorului de

neurmărire sau de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (1) raportat la art. 275-278 C. proc. pen. Or, potrivit art. 2 alin. (3)

din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, aceasta „se pronunță numai asupra constituționalității actelor

cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa

prevederile supuse controlului."

Privitor

la recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă plângerea ca

nefondată s-a constatat că este inadmisibil întrucât hotărârea pronunțată în

temeiul alin. (8) al art. 278

1

C. proc. pen. este definitivă.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs petiționara SC A.R. SRL criticând-o doar sub

aspectul soluției dispuse asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu

dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit

art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, "Curtea Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial

privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Excepția

poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către

instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi

ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care

participă."

Excepția

de neconstituționalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu,

invocarea ei impunând justificarea unui interes, cât și stabilirea existenței

acestui interes pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu

procesul în care a intervenit.

Astfel, soluționarea excepției trebuie să fie de natură să

producă un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul penal

principal, mai exact asupra soluției ce va dezlega recursurile declarate în

cauză.

Mai

mult, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. publicat în M. Of. nr. 158 din 09 martie 2012 a

respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen. pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

hotărârea pronunțată de judecător în temeiul art. 278

1

alin. (8) C.

proc. pen., în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de

netrimitere în judecată, este definitivă.

Totodată,

potrivit aceluiași text de lege eliminarea căilor de atac în aceasta materie

este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art.

278

1

C. proc. pen., legiuitorul urmărind să asigure celeritatea

procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să

fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

În

raport de acest text de lege, înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea

de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1)-(2), art. 21, art. 53 alin.

(2), art. 124 alin. (2), art. 129 din Constituție prin raportare la art. 6, art.

14, art. 2 par. l din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O. întrucât excepțiile de neconstituționalitate

se ridică împotriva unor legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege

sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în

orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și nu împotriva unei

omisiuni legislative ce constă în absența unei căi de atac împotriva hotărârii

pronunțate în plângerea împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire sau de

netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (1)

raportat la art. 275-278 C. proc. pen.

Față

de considerentele menționate, înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondat,

recursul declarat de petiționara SC A.R. SRL împotriva deciziei penale nr. 1334/R

din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara - secția penală, cu obligarea

acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara SC A.R. SRL împotriva deciziei penale

nr. 1334/R din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara - secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 22 octombrie 2012