ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3418/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3418/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față,
În
baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 62/PI din 26 martie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins
ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluțiilor Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 247/P/2011 și nr. 845/II/2/2011.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la
Judecătoria Timișoara sub nr. 19242/325/2011 la data de 05 septembrie 2011,
petentul C.S. a solicitat desființarea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara nr. 247/P/2011 și 845/II/2/2011 pe motiv că nu s-a
efectuat o cercetare completă și că se impune completarea cercetărilor cu o
expertiză tehnică.
Prin
sentința penală nr. 2291 din 05 septembrie 2011 Judecătoria Timișoara a dispus
declinarea competenței în favoarea acestei instanțe, cauza fiind înregistrată
la Curtea de Apel Timișoara la data de 05 ianuarie 2012, sub nr. 11/59/2012.
Analizând plângerea instanța de fond reține că prin plângerea înregistrată la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 247/P/2007, petentul C.S.
a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei C.G. - judecător la
Judecătoria Timișoara, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., motivând că în dosarul nr. 17627/325/2010,
instrumentat de intimată și în care avea calitatea de pârât, el nu a fost
citat, iar dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată.
Prin
Rezoluția din data de 15 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva
acestei rezoluții a formulat plângere petentul care a fost respinsă de
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin
Rezoluția nr. 845/II/2/2022 din data de 19 iulie 2011.
Curtea
de Apel a constatat că procurorul, în mod întemeiat a apreciat că nu există
date sau indicii temeinicie din care să rezulte că intimata nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării cauzei privind dosarul nr. 17627/325/2010.
În
cauza privind dosarul menționat mai sus, reclamantul D.C. l-a chemat în
judecată pe petent, în calitate de pârât, solicitând obligarea acestuia la
plata sumei de 10.076,55 le, reprezentând prejudiciul ce i-a fost creat ca
urmare a avarierii autoturismului reclamantului, de către pârât.
Din
actele dosarului cu nr. 17627/325/2010 rezultă că petentul a fost citat de
către Judecătoria Timișoara pentru termenul de judecată din data 15 iulie 2010,
actul de citare fiind afișat pe ușa principală a clădiri unde petentul are
domiciliul, situată în Timișoara, deoarece la adresa respectivă nu a fost
găsită nici o persoană.
S-a
mai reținut că nu există nici un impediment legal pentru judecarea unei cauze
la primul termen de judecată, dacă judecătorul cauzei apreciază că la dosar
sunt suficiente dovezi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Pe fondul cauzei s-a observat că petentul a declarat recurs
împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care a fost
admisă acțiunea reclamantului, astfel că el are posibilitatea ca în această
cale de atac să formuleze apărările pe care le consideră necesare.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs petentul solicitând admiterea căii de atac,
casarea sentinței penale și rejudecând să se admită plângerea așa cum a fost
formulată.
Examinând
recursul prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că recursul
este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva
hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condițiile legii".
Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al
hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.
Din
economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv
hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de
atac determinate de lege.
Legea
procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac
menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri
judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite
provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Or,
recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual
penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din
acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Curtea
de Apel Timișoara, secția penală a soluționat plângerea petentului împotriva
rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată la 26 martie 2012, când a
pronunțat sentința nr. 62/PI, așa încât, în mod legal, hotărârea criticată a
rămas definitivă, conform dispozițiilor art. 278
1
alin. (10) C.
proc. pen., așa cum au fost ele anterior modificate, prin prevederile art. XVIII
pct. 39 din Legea nr. 202/2010.
Prin
urmare, sentința penală nr. 62/PI din 26 martie 2012, fiind pronunțată după
intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile
arătate în cuprinsul art. XXIV alin. (1) din legea menționată, astfel că nu e
supusă căilor ordinare de atac.
Față
de cele arătat anterior înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1)
lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petentul C.S., ca
inadmisibil, întrucât a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive,
conform art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., așa cum era acest text
în vigoare la data pronunțării sentinței atacate.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.S. împotriva sentinței penale nr.
62/PI din data 26 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara - secția penală.
Obligă
recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 23 octombrie 2012