ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1293/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., înregistrată pe rolul

Curții de Apel

Timișoara

la

data de 10 octombrie 2011, sub nr. 1469/59/2011, petentul a solicitat

desființarea rezoluției din 12 iulie .2011, Dosar nr. 72/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Printr-un memoriu depus

la dosar petentul a solicitat identificarea persoanei care a intervenit ilegal în

procesele în care a fost implicat, identificarea tuturor abuzurilor săvârșite în

serviciu de către procurorii și judecătorii implicați în aceste cauze, instrumentarea

tuturor capetelor de acuzare.

În cauză s-a solicitat

atașarea Dosarului nr. 72/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

părțile nesolicitând alte probe.

Din analiza materialului

probator, Curtea a reținut în fapt următoarele:

Prin rezoluția din 12

iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații M.J.G., S.E.E., M.C., L.C.I., A.P.M.

,

R.H., A.P. și M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În motivare s-a reținut,

în esență, că în exercitarea atribuțiilor stabilite de lege, magistrații sunt independenți

potrivit art. 2 și art. 3 din Legea nr. 302/2004, căile de atac împotriva măsurilor

sau actelor de urmărire penală pot fi exercitate de către orice persoană ce consideră

că i s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, în condițiile prev. de lege,

precum și în exercitarea căilor de atac în faza de judecată.

S-a mai arătat că magistrații

nu pot fi trași la răspundere penală în hotărârile luate în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de lege, decât dacă se constată că exercitarea funcției, inclusiv nerespectarea

normelor de procedură cu rea credință sau din gravă neglijență. Adoptarea de către

procuror a unei soluții de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele împotriva

cărora se îndreaptă plângerea penală formulată de petentul D.C., chiar dacă nu este

o soluție mulțumitoare pentru cele care a formulat plângerea, nu constituie o faptă

a fi asimilată elementului material al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Această rezoluție a fost

menținută prin rezoluția nr. 1065/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

Împotriva acestor soluții

petentul a formulat în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., plângere la instanță.

Prin sentința penală

nr. 352/PI din 13 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea petentului,

ca nefondată, pronunțând o hotărâre definitivă.

Împotriva acestei hotărâri

petentul a formulat recurs.

Recursul este inadmisibil.

În raport de dispozițiile

art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs,

hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz nedefinitive.

Potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În consecință, petentul

a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza

a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul

D.C. împotriva

sentinței penale nr. 352/PI din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul D.C.

împotriva sentinței penale nr. 352/PI din

13 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petent

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 aprilie

2012.