ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1293/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10 octombrie 2011, sub nr. 1469/59/2011, petentul a solicitat desființarea rezoluției din 12 iulie .2011, Dosar nr. 72/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Printr-un memoriu depus la dosar petentul a solicitat identificarea persoanei care a intervenit ilegal în procesele în care a fost implicat, identificarea tuturor abuzurilor săvârșite în serviciu de către procurorii și judecătorii implicați în aceste cauze, instrumentarea tuturor capetelor de acuzare. În cauză s-a solicitat atașarea Dosarului nr. 72/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, părțile nesolicitând alte probe.

Din analiza materialului probator, Curtea a reținut în fapt următoarele: Prin rezoluția din 12 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații M.J.G., S.E.E., M.C., L.C.I., A.P.M. , R.H., A.P. și M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În motivare s-a reținut, în esență, că în exercitarea atribuțiilor stabilite de lege, magistrații sunt independenți potrivit art. 2 și art. 3 din Legea nr. 302/2004, căile de atac împotriva măsurilor sau actelor de urmărire penală pot fi exercitate de către orice persoană ce consideră că i s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, în condițiile prev. de lege, precum și în exercitarea căilor de atac în faza de judecată.

S-a mai arătat că magistrații nu pot fi trași la răspundere penală în hotărârile luate în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, decât dacă se constată că exercitarea funcției, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea credință sau din gravă neglijență. Adoptarea de către procuror a unei soluții de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele împotriva cărora se îndreaptă plângerea penală formulată de petentul D.C., chiar dacă nu este o soluție mulțumitoare pentru cele care a formulat plângerea, nu constituie o faptă a fi asimilată elementului material al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Această rezoluție a fost menținută prin rezoluția nr. 1065/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva acestor soluții petentul a formulat în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere la instanță. Prin sentința penală nr. 352/PI din 13 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea petentului, ca nefondată, pronunțând o hotărâre definitivă. Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat recurs. Recursul este inadmisibil. În raport de dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz nedefinitive. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În consecință, petentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva sentinței penale nr. 352/PI din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva sentinței penale nr. 352/PI din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 aprilie 2012.