ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 121/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. U.F. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru a se dispune începerea urmăririi penale împotriva intimaților S.L.M., C.M., M.R.E. și V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, trafic de influență, instigare la discriminare, purtare abuzivă, arestare nelegală și cercetare abuzivă și represiune nedreaptă, infracțiuni comise de aceștia în calitate de judecători cu ocazia soluționării Dosarelor nr. 5636/55/2008, nr. 6524/55/2008, nr. 9726/55/2008 ale Judecătoriei Arad. 2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 392/P/2009 din 18 iunie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații menționați în baza art. 228 cu referire la art. 10 lit. a) și f) C. proc.

pen., cu motivarea că din verificările efectuate nu au rezultat din partea judecătorilor atitudini abuzive în exercitarea atribuțiilor de serviciu și nici îngrădirea folosinței drepturilor petentului, ori crearea pentru acesta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, limbă, opinie. 3. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar prin rezoluția nr. 903/II/2/2009, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată. 4. În baza art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere în fața judecătorului, iar instanța, prin sentința penală nr. 218/PI din 21 septembrie 2009, a respins plângerea ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că nemulțumirile petentului legate de temeinicia și legalitatea unor hotărâri pronunțate de intimați, în calitate de judecători, pot fi analizate doar în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. S-a mai arătat în motivarea sentinței că în mod justificat s-a reținut de procuror că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunilor de neglijență în serviciu și abuz în serviciu în legătură cu soluția pronunțată, în măsura în care soluția dată este fundamentată pe baza interpretării probelor administrate în cauzele respective. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat începerea urmăririi penale față de cei 4 magistrați pentru infracțiunile menționate în plângerea introductivă.

Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă a unei condiții pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unei infracțiuni, și a unei condiții negative, inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen. În cauza de față procurorul a dispus efectuarea actelor premergătoare și a concluzionat, motivat, în sensul inexistenței, în materialitatea lor, a infracțiunilor reclamate în plângerea formulată, concluzie la care, justificat, a ajuns și instanța de judecată. Activitatea de jurisdicție desfășurată de judecători în temeiul legii și cu bună credință, prezumată până la proba contrară, nu poate fi calificată ca fiind infracțiune, chiar dacă a fost negativ apreciată de una din părți.

Nemulțumirea petentului față de soluțiile pronunțate în dosarele menționate nu poate avea semnificația comiterii unui abuz, a unei activități de favorizare și nici a altei infracțiuni ori fapte din sfera penalului. Ca atare, în mod întemeiat s-a dispus și, ulterior, menținut de prima instanță, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimații judecători, motiv pentru care recursul declarat este nefondat și va fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul U.F. împotriva sentinței penale nr. 218/PI din 21 septembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.