ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1242/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penal

ă nr. 1522/R din 29

septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 42 C.

proc. pen. a declinat competența de soluționare a recursului formulat de

petentul B.E.F. în favoarea Tribunalului Timiș, recurs declarat împotriva

sentinței penale nr. 1856 din

27

iunie

2011 pronunțată de

Judecătoria Timișoara.

Pentru a se pronun

ța astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 1856 din 27 iunie 2011

pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 33433/325/2010, în temeiul

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă

plângerea formulată de petentul B.E.F., împotriva rezoluției din 05 noiembrie 2010,

dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 793/II/2/2010, reținându-se

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul

Judecătoriei Timișoara sub nr. 33433/325/2010, petentul B.E.F. a formulat, în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției din 05

noiembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 793/11/2/2010,

arătând în motivarea plângerii că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Timiș s-a grăbit să soluționeze plângerea petentului P.R. și soluționând-o, practic,

a pus în executare o hotărâre nedefinitivă. De asemenea, a mai arătat petentul că

neobservarea sau omisiunea decăderii, tardivității sunt cele mai grave erori comise

de prim procuror care pur și simplu nu pot fi trecute cu vederea de către un procuror

general.

S-a mai re

ținut că prin rezoluția

nr. 793/II/2/2010 din 05 noiembrie 2010, dată de către primul procuror al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost infirmată ordonanța nr. 10426/P/2005 din 02

iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și s-a dispus redeschiderea

și reluarea cercetărilor față de B.E.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.

și ped. de art. 181 alin. (1) C. pen. astfel încât ordonanța nr. 10426/P/2005 nu

mai este valabilă.

Av

ând în vedere că soluția

de scoatere de sub urmărire penală pronunțată prin ordonanța nr. 10426/P/2005 din

02 iulie 2009 a fost infirmată prin rezoluția din 05 noiembrie 2010 dată în Dosarul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 793/11/2/2010, s-a reținut că plângerea

petentului este inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale

nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara a declarat recurs,

petentul B.E.F., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 4

august 2011.

Analiz

ând legalitatea și temeinicia

sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform

art. 385

6

C. proc. pen., instanța de recurs a apreciat că se impune declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere

că prin rezoluția nr. 793/II/2/2010 din 05 noiembrie 2010, dată de către primul

procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost infirmată ordonanța

nr.

10426/P/2005

din 02 iulie 2009 a Parchetului de pe l

ângă Judecătoria Timișoara și s-

a dispus redeschiderea

și reluarea

cercetărilor față de B.E.F., sub

aspectul s

ăvârșirii infracțiunii prev. și ped. de

art. 181 alin. (1) C. pen., iar potrivit

dispozi

țiilor art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul

soluționează, ca instanță de recurs,

recursurile declarate

împotriva sentințelor

pronunțate de judecătorii privind

infrac

țiunile pentru care punerea în mișcarea a acțiunii

penale se face la plângerea

prealabil

ă a persoanei vătămate. Alin. (2) al art. 181

C. pen. - față de care s-au

efectuat cercet

ări de către organele de urmărire penală cu privire

la inculpatul B.E.F.

și s-a pronunțat

soluția atacată de către petent - prevede că, pentru

infrac

țiunea de vătămare corporală

analizată, acțiunea penală se pune în mișcare la

pl

ângerea prealabilă a părții vătămate.

Împotriva deciziei penale

nr. 1522/R din 29 septembrie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel Timi

șoara, secția penală,

a declarat recurs petentul B.E.F.,

f

ără a-l motiva în scris.

La termenul de judecat

ă din data de 19 aprilie

2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recursul este inadmisibil.

Analiz

ând decizia recurată prin

prisma excepției invocate, Înalta Curte constată că potrivit disp. art. 42

alin. (4) C. proc. pen., „hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului

și nici recursului".

În acest context juridic,

decizia penal

ă

nr. 1522/R din 29 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin care s-a declinat competența de soluționare a recursului formulat de

petentul B.E.F. împotriva sentinței penale nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunțată

de Judecătoria Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș este definitivă, așa cum,

de altfel, era menționat și în dispozitivul deciziei pronunțate.

A

șa fiind, Înalta

Curte, potrivit disp. art. 385

15

pct. 1 lit. a), teza a II-a C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.E.F..

V

ăzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul B.E.F. împotriva deciziei penale nr. 1522/R din 29

septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petent

la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.