ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1242/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penal ă nr. 1522/R din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a recursului formulat de petentul B.E.F. în favoarea Tribunalului Timiș, recurs declarat împotriva sentinței penale nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara. Pentru a se pronun ța astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 33433/325/2010, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.E.F., împotriva rezoluției din 05 noiembrie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 793/II/2/2010, reținându-se următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 33433/325/2010, petentul B.E.F. a formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției din 05 noiembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 793/11/2/2010, arătând în motivarea plângerii că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș s-a grăbit să soluționeze plângerea petentului P.R. și soluționând-o, practic, a pus în executare o hotărâre nedefinitivă.

De asemenea, a mai arătat petentul că neobservarea sau omisiunea decăderii, tardivității sunt cele mai grave erori comise de prim procuror care pur și simplu nu pot fi trecute cu vederea de către un procuror general. S-a mai re ținut că prin rezoluția nr. 793/II/2/2010 din 05 noiembrie 2010, dată de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost infirmată ordonanța nr. 10426/P/2005 din 02 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și s-a dispus redeschiderea și reluarea cercetărilor față de B.E.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 181 alin. (1) C. pen. astfel încât ordonanța nr. 10426/P/2005 nu mai este valabilă.

Av ând în vedere că soluția de scoatere de sub urmărire penală pronunțată prin ordonanța nr. 10426/P/2005 din 02 iulie 2009 a fost infirmată prin rezoluția din 05 noiembrie 2010 dată în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 793/11/2/2010, s-a reținut că plângerea petentului este inadmisibilă. Împotriva sentinței penale nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara a declarat recurs, petentul B.E.F., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 4 august 2011. Analiz ând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385 6 C. proc.

pen., instanța de recurs a apreciat că se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere că prin rezoluția nr. 793/II/2/2010 din 05 noiembrie 2010, dată de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost infirmată ordonanța nr. 10426/P/2005 din 02 iulie 2009 a Parchetului de pe l ângă Judecătoria Timișoara și s- a dispus redeschiderea și reluarea cercetărilor față de B.E.F., sub aspectul s ăvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 181 alin. (1) C. pen., iar potrivit dispozi țiilor art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul soluționează, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infrac țiunile pentru care punerea în mișcarea a acțiunii penale se face la plângerea prealabil ă a persoanei vătămate.

Alin. (2) al art. 181 C. pen. - față de care s-au efectuat cercet ări de către organele de urmărire penală cu privire la inculpatul B.E.F. și s-a pronunțat soluția atacată de către petent - prevede că, pentru infrac țiunea de vătămare corporală analizată, acțiunea penală se pune în mișcare la pl ângerea prealabilă a părții vătămate. Împotriva deciziei penale nr. 1522/R din 29 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timi șoara, secția penală, a declarat recurs petentul B.E.F., f ără a-l motiva în scris. La termenul de judecat ă din data de 19 aprilie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului. Recursul este inadmisibil. Analiz ând decizia recurată prin prisma excepției invocate, Înalta Curte constată că potrivit disp.

art. 42 alin. (4) C. proc. pen., „hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului". În acest context juridic, decizia penal ă nr. 1522/R din 29 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin care s-a declinat competența de soluționare a recursului formulat de petentul B.E.F. împotriva sentinței penale nr. 1856 din 27 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș este definitivă, așa cum, de altfel, era menționat și în dispozitivul deciziei pronunțate. A șa fiind, Înalta Curte, potrivit disp. art. 385 15 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.E.F..

V ăzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E.F. împotriva deciziei penale nr. 1522/R din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.