ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1962/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Sentința penală nr. 61/PI din 4 mai 2010 a respins ca nefondata plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva Rezoluției nr. 1403/VI11/1/2009 din 8 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a hotărî astfel a reținut și motivat că A.P.G. a formulat plângere prin care a solicitat desființarea Rezoluției nr. 611/11/2/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin iar procurorul general al Pachetului de le lângă Curtea de Apel Timișoara, prin Rezoluția nr. 1403/VI11/1/2009 din 8 ianuarie 2001 a respins plângerea ca inadmisibilă.

S-a motivat că prin rezoluția atacată la procurorul general în temeiul art. 56 alin. (2) C. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petent întrucât soluțiile pronunțate prin care se resping cererile de recuzare, nu pot fi atacate având caracter definitiv. Constatând că plângerea adresată instanței nu privește o soluție dintre cele prevăzute în art. 278 1 C. proc. pen., prima instanță a respins plângerea ca fiind inadmisibilă. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul care a susținut că în mod greșit plângerea a fost respinsă iar procurorul general B.B. era în situația de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prima instanță a verificat în temeiul art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. rezoluția și constatând că aceasta nu se referă la o soluție de neîncepere a urmăririi penale de scoatere de sub urmărire, clasare sau încetarea urmăririi penale, justificat a făcut aplicarea disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a soluționat plângerea respectând dispoz. art. 278 alin. (1) C. proc. pen. - competența de a soluționa plângerea împotriva măsurilor sau actelor luate de procuror, aparținându-i potrivit legii. Susținerea petentului recurent că procurorul se afla în cazul de incompatibilitate pentru simplul fapt că a mai soluționat astfel de plângeri și că are interesul să-i apere și să-i favorizeze pe subalterni ori că ar fi în dușmănie cu petentul este nefondată.

Activitatea desfășurată de procurorul general este activitatea prevăzută de lege iar prin respingerea sau admiterea unei plângeri împotriva unei soluții, își îndeplinește atribuțiile de serviciu astfel că în lipsa unor dovezi că prin rea-credință, având un interes a pronunțat o soluție nu înseamnă că a săvârșit o faptă penală. Plângerea petentului adresată judecătorului a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat iar Înalta Curte urmează ca în conformitate cu disp. art. 385 15 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca fiind nefondat. Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 61/PI din 4 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 mai 2010.