ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1962/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin

Sentința penală nr. 61/PI din 4 mai 2010 a respins ca nefondata plângerea

formulată de petentul A.P.G. împotriva Rezoluției nr. 1403/VI11/1/2009 din 8

ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

Pentru a hotărî

astfel a reținut și motivat că A.P.G. a formulat plângere prin care a solicitat

desființarea Rezoluției nr. 611/11/2/2009 emisă de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Caraș-Severin iar procurorul general al Pachetului de le lângă

Curtea de Apel Timișoara, prin Rezoluția nr. 1403/VI11/1/2009 din 8 ianuarie

2001 a respins plângerea ca inadmisibilă. S-a motivat că prin rezoluția atacată

la procurorul general în temeiul art. 56 alin. (2) C. pen., a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea formulată de petent întrucât soluțiile pronunțate prin

care se resping cererile de recuzare, nu pot fi atacate având caracter

definitiv.

Constatând că

plângerea adresată instanței nu privește o soluție dintre cele prevăzute în

art. 278

1

C. proc. pen., prima instanță a respins plângerea ca fiind

inadmisibilă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul care a susținut că în mod greșit plângerea a fost

respinsă iar procurorul general B.B. era în situația de incompatibilitate prev.

de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că prima instanță a verificat în temeiul art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. rezoluția și constatând că aceasta nu se referă la o

soluție de neîncepere a urmăririi penale de scoatere de sub urmărire, clasare

sau încetarea urmăririi penale, justificat a făcut aplicarea disp. art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a soluționat plângerea

respectând dispoz. art. 278 alin. (1) C. proc. pen. - competența de a soluționa

plângerea împotriva măsurilor sau actelor luate de procuror, aparținându-i

potrivit legii.

Susținerea petentului

recurent că procurorul se afla în cazul de incompatibilitate pentru simplul

fapt că a mai soluționat astfel de plângeri și că are interesul să-i apere și

să-i favorizeze pe subalterni ori că ar fi în dușmănie cu petentul este

nefondată. Activitatea desfășurată de procurorul general este activitatea

prevăzută de lege iar prin respingerea sau admiterea unei plângeri împotriva

unei soluții, își îndeplinește atribuțiile de serviciu astfel că în lipsa unor

dovezi că prin rea-credință, având un interes a pronunțat o soluție nu înseamnă

că a săvârșit o faptă penală.

Plângerea petentului

adresată judecătorului a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat iar Înalta

Curte urmează ca în conformitate cu disp. art. 385

15

lit. b) C.

proc. pen. să respingă recursul ca fiind nefondat.

Văzând disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 61/PI din 4 martie 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 mai 2010.