ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1961/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Parchetului de pe lângă Tribunalul Caras-

Severin sub

nr. 595/11/2/2009, petentul A.P.G. a solicitat revizuirea

ordonanței

519/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin soluționată de

prim procurorul acestui parchet.

Prin rezoluția

dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în

dosarul nr.

595/II/2/2009 a fost respinsă cererea petentului A.P.G.

S-a reținut că

prin ordonanța nr. 519/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin s-a soluționat cererea de recuzare formulată de petent

privind recuzarea d-nei M.M.M. în

soluționarea plângerii

împotriva soluției

din dosar nr. 94/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moldova

Nouă.

Avându-se în

vedere disp. art. 52 alin. (6) C. proc. pen. apreciindu-se că dispozițiile

legii nu prevăd nici o cale de atac

împotriva actelor procurorului prin care sunt

soluționate

cereri de abținere sau recuzare și că, de altfel, revizuirea solicitată de

petent este permisă de lege doar în cazul unor

hotărâri definitive, situație în care s-a apreciat că nu se găsește petentul,

cererea acestuia a fost respinsă.

Împotriva

acestei soluții a formulat plângere petentul A.P.G., arătând în motivarea

plângerii că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât în

mod abuziv i

s-a respins cererea de recuzare și în mod greșit s-a respins cererea

de revizuire a

unei ordonanțe anterioare cu nr. 519/II/2/2008 prin care s-a respins

cererea de recuzare a doamnei

procuror M.M.M. privind

soluționarea

plângerii împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 94/P/2007 al

Parchetului

de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.

Prin rezoluția din 08 ianuarie 2010

dată de procurorul general al

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1387/VIII/1/2009

a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.P.G.

S-a apreciat

că nu sunt incidente dispozițiile legale prev. de art. 56 alin. (2)

C. proc. pen., plângerea fiind

inadmisibilă.

Împotriva rezoluției petentul a

făcut plângere pe care a adresat-o Curții de Apel Timișoara, solicitând

desființarea soluției și trimiterea cauzei procurorului.

Constatând că plângerea nu e

formulată împotriva unei soluții de netrimitere în judecată în sensul disp. art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., instanța prin sentința penală nr. 55/PI

din 4 martie 2010 a respins ca inadmisibilă plângerea petentului.

Nemulțumit acesta a formulat recurs

pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

El solicită casarea sentinței și

trimiterea cauzei „spre soluționare de un procuror compatibil”.

Recursul declarat este nefondat și

urmează a fi respins ca atare.

Sentința penală atacată a constatat

– legal și temeinic – că plângerea vizează un act al procurorului, dispus în

faza de urmărire penală, și nu o soluție în sensul prev. de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. care ar fi putut fi controlată de instanța de judecată.

În consecință, în mod just instanța

a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii petentului.

Recursul acestuia va fi respins ca

nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul A.P.G. împotriva sentinței penale nr. 55/PI din 4

martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 18

mai 2010.