ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1961/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Parchetului de pe lângă Tribunalul Caras- Severin sub nr. 595/11/2/2009, petentul A.P.G. a solicitat revizuirea ordonanței 519/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin soluționată de prim procurorul acestui parchet. Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 595/II/2/2009 a fost respinsă cererea petentului A.P.G. S-a reținut că prin ordonanța nr. 519/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin s-a soluționat cererea de recuzare formulată de petent privind recuzarea d-nei M.M.M. în soluționarea plângerii împotriva soluției din dosar nr. 94/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.

Avându-se în vedere disp. art. 52 alin. (6) C. proc. pen. apreciindu-se că dispozițiile legii nu prevăd nici o cale de atac împotriva actelor procurorului prin care sunt soluționate cereri de abținere sau recuzare și că, de altfel, revizuirea solicitată de petent este permisă de lege doar în cazul unor hotărâri definitive, situație în care s-a apreciat că nu se găsește petentul, cererea acestuia a fost respinsă. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul A.P.G., arătând în motivarea plângerii că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât în mod abuziv i s-a respins cererea de recuzare și în mod greșit s-a respins cererea de revizuire a unei ordonanțe anterioare cu nr. 519/II/2/2008 prin care s-a respins cererea de recuzare a doamnei procuror M.M.M.

privind soluționarea plângerii împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 94/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă. Prin rezoluția din 08 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1387/VIII/1/2009 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.P.G. S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile legale prev. de art. 56 alin. (2) C. proc. pen., plângerea fiind inadmisibilă. Împotriva rezoluției petentul a făcut plângere pe care a adresat-o Curții de Apel Timișoara, solicitând desființarea soluției și trimiterea cauzei procurorului. Constatând că plângerea nu e formulată împotriva unei soluții de netrimitere în judecată în sensul disp.

art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., instanța prin sentința penală nr. 55/PI din 4 martie 2010 a respins ca inadmisibilă plângerea petentului. Nemulțumit acesta a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. El solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei „spre soluționare de un procuror compatibil”. Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Sentința penală atacată a constatat – legal și temeinic – că plângerea vizează un act al procurorului, dispus în faza de urmărire penală, și nu o soluție în sensul prev. de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. care ar fi putut fi controlată de instanța de judecată. În consecință, în mod just instanța a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii petentului.

Recursul acestuia va fi respins ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva sentinței penale nr. 55/PI din 4 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 18 mai 2010.