ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 231/PI din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petentului A.P.G. formulată împotriva rezoluției nr. 294/P/2009 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii M.M.M. și P.C.A., ambii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, pentru faptele prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La data de 13 aprilie 2009, petentul A.P.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu o plângere penală împotriva prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă M.M.M.

și a procurorului P.A.C. de la același parchet, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și de favorizare a infractorului de art. 264 C. pen. Prin rezoluția din 24 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 294/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de prim-procurorul M.M.M. și procurorul P.A.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

În motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că: - la data de 18 martie 2009, un număr de 10 persoane au chemat în judecată petentul solicitând punerea lui sub interdicție, motivând prin numărul mare de procese ce le-au fost intentate de acesta, acțiunea făcând obiectul Dosarului nr. 636/115/2008 al Judecătoriei Moldova Nouă; - prin încheierile din 06 octombrie 2008 și din 06 noiembrie 2008, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă pentru efectuarea de cercetări, conform art. 30 din Decretul nr. 32/1954; - lucrarea a fost înregistrată sub nr. 72/V/4/2009 și repartizată spre soluționare procurorului P.A.C.; - pentru evitarea creării de către petent a unei stări de tensiune cu instituția Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, care dispune de un număr foarte mic de procurori, atât prim-procurorul M.M.M.

cât și procurorul P.A.C. au formulat cereri de abținere, înaintate la data de 24 aprilie 2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin împreună cu cererea de recuzare formulată de petent; - față de cele de mai sus, rezultă că nu se poate reține în sarcina intimaților săvârșirea vreunei fapte penale. Împotriva acestei rezoluții, petentul A.P.G. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara respinsă prin rezoluția nr. 871/11/2/2009 din 19 august 2009. Pentru a da această soluție, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a arătat că cei doi procurori intimați nu au săvârșit vreo infracțiune în legătură cu soluționarea lucrării nr. 72/V/4/2009.

Petentul a formulat apoi plângere la instanță, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală sub nr. 1076/59/2009 din 18 septembrie 2009. Examinând materialul cauzei, instanța constată că plângerea petentului este nefondată. Din piesele dosarului nu rezultă că intimații ar fi săvârșit vreo faptă penală. De fapt, petentul este nemulțumit de modul în care magistrații intimați au instrumentat dosarele în care el a fost parte, invocând greșita aplicare a unor dispoziții legale, în opinia sa aceasta constituind infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului. Nemulțumirile legate de soluțiile organelor judiciare își pot găsi rezolvarea prin promovarea căilor legale de atac, astfel soluțiile criticate fiind supuse controlului judiciar.

Activitatea magistratului este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistraților ca urmare a plângerii părții nemulțumite. Pe de altă parte, petentul nu poate invoca automat în favoarea sa o situație creată în mod artificial chiar de către el. Dacă s-ar admite ca orice persoană care este participant la înfăptuirea actului de justiție să provoace după bunul plac incompatibilitatea unui magistrat, s-ar ajunge în situația în care justițiabilii să poată alege magistratul care să instrumenteze dosarul respectiv, împrejurare inadmisibilă.

Împotriva sentinței petentul A.P.G. a declarat prezentul recurs. Din actele și lucrările dosarului se constată următoarele: - petentul nu s-a prezentat la prima instanță, la judecarea plângerii (fil. 12 d.p.i.); - de asemenea, petentul nu s-a prezentat nici la instanța de recurs pentru a participa la judecarea recursului; - în cererea de recurs (fil. 2), petentul a solicitat casarea sentinței și trimiterea plângerii spre rejudecare la prima instanță cu motivarea că „această sentință penală este pronunțată de un complet incompatibil, respectiv procurorul M.V.", invocând că față de aceasta ar fi depus plângere penală la data de 18 mai 2009. Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

- petentul nu a anexat o dovadă cu privire la pretinsa formulare a plângerii penale despre care a făcut referire în motivarea cererii de recurs; La judecarea plângerii de către prima instanță, din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a participat procuror M.F., iar nu procurorul menționat în motivarea cererii de recurs. În consecință, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat de petent în cererea scrisă de recurs nu este întemeiat. Înalta Curte va examina, din oficiu potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., întreaga cauză sub toate aspectele. În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5 2 din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc.

pen., fiind format Dosarul penal nr. 294/P/2009. În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petent - dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. - nu au fost relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 68 1 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare ar fi săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele reclamate în plângerea penală. Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc.

pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. În consecință, examinând actele premergătoare efectuate de procuror, conținutul rezoluției atacate, precum și cel al rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoare prin care a fost respinsă plângerea petentului, dar și actele și lucrările dosarului instanței de fond, Înalta Curte constată că procurorul și instanța de judecată au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale și în materia soluționării plângerii împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată. În raport cu cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc.

pen., recursul petentului urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva sentinței penale nr. 231/PI din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.