ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 231/PI din 7

octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a

respins ca nefondată plângerea petentului A.P.G. formulată împotriva

rezoluției nr. 294/P/2009 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de procurorii M.M.M. și P.C.A., ambii din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, pentru faptele

prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens,

prima instanță a reținut următoarele:

La data de 13 aprilie 2009, petentul

A.P.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu o

plângere penală împotriva prim-procurorului Parchetului de pe lângă

Judecătoria Moldova Nouă M.M.M. și a procurorului P.A.C. de la

același parchet, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și de favorizare a infractorului de art. 264 C. pen.

Prin rezoluția din 24 iunie 2009

dată în Dosarul nr. 294/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de prim-procurorul M.M.M. și

procurorul P.A.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

și de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

În motivarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că:

- la data de 18 martie 2009, un

număr de 10 persoane au chemat în judecată petentul solicitând punerea

lui sub interdicție, motivând prin numărul mare de procese ce le-au

fost intentate de acesta, acțiunea făcând obiectul Dosarului nr. 636/115/2008

al Judecătoriei Moldova Nouă;

- prin încheierile din 06 octombrie 2008

și din 06 noiembrie 2008, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe

rol și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Moldova Nouă pentru efectuarea de cercetări, conform art. 30 din

Decretul nr. 32/1954;

- lucrarea a fost înregistrată

sub nr. 72/V/4/2009 și repartizată spre soluționare procurorului

P.A.C.;

- pentru evitarea creării de

către petent a unei stări de tensiune cu instituția Parchetului

de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, care dispune de un

număr foarte mic de procurori, atât prim-procurorul M.M.M. cât și

procurorul P.A.C. au formulat cereri de abținere, înaintate la data de 24

aprilie 2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin

împreună cu cererea de recuzare formulată de petent;

- față de cele de mai sus,

rezultă că nu se poate reține în sarcina intimaților

săvârșirea vreunei fapte penale.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul A.P.G. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara respinsă prin rezoluția nr. 871/11/2/2009

din 19 august 2009.

Pentru a da această

soluție, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara a arătat că cei doi procurori intimați nu

au săvârșit vreo infracțiune în legătură cu

soluționarea lucrării nr. 72/V/4/2009.

Petentul a formulat apoi plângere la

instanță, înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, secția penală sub nr. 1076/59/2009 din 18 septembrie 2009.

Examinând materialul cauzei,

instanța constată că plângerea petentului este nefondată.

Din piesele dosarului nu

rezultă că intimații ar fi săvârșit vreo faptă

penală.

De fapt, petentul este

nemulțumit de modul în care magistrații intimați au instrumentat

dosarele în care el a fost parte, invocând greșita aplicare a unor dispoziții

legale, în opinia sa aceasta constituind infracțiunile de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului.

Nemulțumirile legate de

soluțiile organelor judiciare își pot găsi rezolvarea prin

promovarea căilor legale de atac, astfel soluțiile criticate fiind

supuse controlului judiciar.

Activitatea magistratului este una

de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor

legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un

raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea

ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a

magistraților ca urmare a plângerii părții nemulțumite.

Pe de altă parte, petentul nu

poate invoca automat în favoarea sa o situație creată în mod

artificial chiar de către el. Dacă s-ar admite ca orice persoană

care este participant la înfăptuirea actului de justiție să provoace

după bunul plac incompatibilitatea unui magistrat, s-ar ajunge în

situația în care justițiabilii să poată alege magistratul

care să instrumenteze dosarul respectiv, împrejurare inadmisibilă.

Împotriva sentinței petentul A.P.G.

a declarat prezentul recurs.

Din actele și lucrările

dosarului se constată următoarele:

- petentul nu s-a prezentat la prima

instanță, la judecarea plângerii (fil. 12 d.p.i.);

- de asemenea, petentul nu s-a

prezentat nici la instanța de recurs pentru a participa la judecarea

recursului;

- în cererea de recurs (fil. 2),

petentul a solicitat casarea sentinței și trimiterea plângerii spre

rejudecare la prima instanță cu motivarea că „această

sentință penală este pronunțată de un complet incompatibil,

respectiv procurorul M.V.", invocând că față de aceasta ar

fi depus plângere penală la data de 18 mai 2009.

Recursul va fi respins ca nefondat

pentru motivele ce se vor arăta.

- petentul nu a anexat o dovadă

cu privire la pretinsa formulare a plângerii penale despre care a făcut

referire în motivarea cererii de recurs;

La judecarea plângerii de către

prima instanță, din partea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara a participat procuror M.F., iar nu procurorul

menționat în motivarea cererii de recurs.

În consecință, Înalta Curte

constată că motivul de recurs invocat de petent în cererea

scrisă de recurs nu este întemeiat.

Înalta Curte va examina, din oficiu

potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., întreaga cauză sub

toate aspectele.

În conformitate cu dispozițiile

art. 66 alin. (1) și art. 5

2

din C. proc. pen., precum și

cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice

cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție,

deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi

penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C.

proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din

modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție

începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al

actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art.

10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin.

(1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de

urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

În respectarea acestor

dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte

prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr.

294/P/2009.

În urma efectuării acestor acte

premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale

formulată de petent - dar și pentru a se stabili eventuala

incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. -

nu au fost relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 68

1

C.

proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că

persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare ar fi

săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele

reclamate în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele

premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de

art. 10 lit. a) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în

mișcare a acțiunii penale.

În consecință, examinând

actele premergătoare efectuate de procuror, conținutul

rezoluției atacate, precum și cel al rezoluției procurorului

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoare prin

care a fost respinsă plângerea petentului, dar și actele și

lucrările dosarului instanței de fond, Înalta Curte constată

că procurorul și instanța de judecată au făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia

soluționării plângerii penale și în materia

soluționării plângerii împotriva soluțiilor procurorului de

netrimitere în judecată.

În raport cu cele reținute, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul

petentului urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva

sentinței penale nr. 231/PI din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar să plătească statului suma de 200 lei

cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.