ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3759/2008

Asupra recursului penal de

față:

Prin sentința penală nr. 206

din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluției nr. 18/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Petiționarul A.P.G. a formulat

plângere penală față de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moldova Nouă, procuror M.M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., arătând în motivarea plângerii că

procurorul s-a implicat în rezolvarea unor cereri sau dosare inițiate de

petent, constând în refuzul înaintării dosarului nr. 562/P/2005 la instanța de

judecată, deși acesta a fost solicitat, nesoluționarea unor cereri de recuzare

a polițiștilor sau procurorilor, tergiversarea soluționării unor plângeri,

nesoluționarea unei cereri având ca obiect reconstituirea unor înscrisuri

dispărute dintr-un dosar, trimiterea unor plângeri penale la organele de

poliție incompatibile, necomunicarea unor rezoluții de netrimitere în judecată.

Intimata procuror T.L. de la

același parchet este acuzată de către petiționar că nu s-a abținut de la

soluționarea a trei cereri de revizuire, deși era incompatibilă, săvârșind

astfel infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Plângerile făptuitorilor au

fost analizate amănunțit, punctual, așa cum rezultă din rezoluția din 7 aprilie

2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr.

18/P/2008, constatându-se că faptele la care se referă petentul în plângerea sa

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor sau ale infracțiunii de favorizarea

infractorului.

Rezoluțiile pronunțate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sunt temeinice și legale,

neexistând motive de desființare a acestora și trimiterea dosarului pentru

începerea urmăririi penale, întrucât toate faptele imputate făptuitorilor nu

există; astfel, dosarul nr. 5621/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moldova Nouă a fost trimis instanței de judecată la data de 1 noiembrie 2006;

cererea de recuzare a polițistului C.N. și a procurorului C.O.E. a fost

respinsă, ca rămasă fără obiect, întrucât polițistul s-a abținut de la

efectuarea cercetărilor, iar procurorul a fost transferat la altă unitate;

cererea de recuzare a procurorului care a supravegheat cercetările în dosarul nr.

385/P/2007 a fost respinsă, ca nefondată, constatându-se că nu îndeplinește

cerințele prevăzute de Codul de procedură penală în materia recuzării; cererea

petentului având ca obiect refacerea unor înscrisuri a fost respinsă, întrucât

atât procurorul cât și instanța de judecată nu au constatat dispariția unor

înscrisuri; plângerile penale formulate de petent au fost înregistrate la

Poliția Moldova Nouă, pentru cercetări, cererile petentului având ca obiect

revizuire, au fost trimise de procurorul T.L. la instanță, însoțite de

referatele prevăzute de art. 399 C. proc. pen.; cererile având ca obiect

recuzarea procurorului T.L. au fost respinse ca nefondate; cererea de recuzare

a procurorului P.C.A. a fost respinsă ca nefondată; dosarul nr. 152/P/2006 a

fost soluționat de procurorul M.G. prin rezoluție motivată.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționarul A.P.G., solicitând admiterea

plângerii sale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi

penale, față de cele două intimate pentru infracțiunile reclamate.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză, sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Din actele premergătoare

efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate a fi săvârșite de către

intimate nu există, astfel că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este

temeinică și legală, plângerea formulată împotriva acesteia fiind corect

respinsă de prima instanță.

Astfel, referitor la

acuzațiile aduse de petiționar, din actele dosarului rezultă că prin adresa din

17 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, dosarul nr.

562/P/2005, a fost trimis aceleiași instanțe de judecată, urmare adresei nr. 1389/261/2006,

iar conform adresei nr. 191/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moldova Nouă, dosarul a fost trimis la Judecătoria Moldova Nouă la 1 noiembrie

2006.

Cererea de recuzare a

lucrătorului de poliție C.N. a fost respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât

acesta s-a abținut de la efectuarea cercetărilor.

Cererile de recuzare a

procurorului C.O.E. au fost respinse ca rămase fără obiect întrucât procurorul

a fost transferat la o altă unitate de parchet.

Alte cereri de recuzare a

procurorilor P.C.A. și T.L. au fost respinse, apreciindu-se că nu există

cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 și art. 48 C. proc. pen.

Dosarele nr. 245/P/2004, nr.

405/P/2005, nr. 404/P/2005, nr. 162/P/2006, nr. 239/P/2006 și nr. 562/P/2005 au

fost soluționate de prim procurorul M.M.M., prin rezoluțiile de neîncepere a

urmăririi penale din 13 iulie 2004, 14 octombrie 2005, 10 mai 2006, 20 iulie

2006 și 9 august 2006.

Plângerile penale

înregistrate sub nr. 561/P/2007, nr. 571/P/2007, nr. 587/P/2007 și nr. 14/P/2008

au fost trimise la 10 octombrie 2007, 19 octombrie 2007, 22 octombrie 2007 și

30 ianuarie 2008 la Poliția Moldova Nouă pentru a se efectua cercetări cu

privire la faptele sesizate de petent.

Prin referatele nr. 251/III/6/2007,

nr. 253/III/6/2007 și nr. 243/III/6/2007, procurorul L.T. a trimis la

Judecătoria Moldova Nouă, cererile petentului pentru revizuirea sentințelor

penale nr. 118 din 11 mai 2006, nr. 283 din 16 noiembrie 2006 și nr. 286 din 28

noiembrie 2006, împreună cu concluziile acestuia.

Soluțiile adoptate în

dosarele ce au avut ca obiect plângerile penale formulate de petentul A.P.G. au

fost comunicate acestuia, care le-a și contestat în mare parte.

Referitor la trimiterea

cauzelor la Poliția Moldova Nouă de către intimata M.M.M. în vederea efectuării

de cercetări, susținerile petiționarului sunt nefondate, intimata făcând

aplicarea dispozițiilor legale privind competența efectuării cercetărilor în

plângerile penale formulate de petiționar.

Împrejurarea că organele de

poliție au efectuat acte de cercetare penală față de aceiași făptuitori

reclamați de petiționar nu constituie un motiv de recuzare sau abținere a

acestora.

Petiționarul a mai reclamat

faptul că intimata M.M.M. nu a soluționat o cerere având ca obiect

reconstituirea unor înscrisuri dispărute dintr-un dosar.

Din actele premergătoare

efectuate rezultă că această cerere a fost respinsă, la data de 12 noiembrie

2007, întrucât nu s-a constatat dispariția unor înscrisuri de către procuror

sau instanța de judecată.

În ceea ce privește pe

intimata T.L., petiționarul a acuzat-o pe aceasta de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu s-a abținut de la soluționarea a

trei cereri de revizuire, deși era incompatibilă.

Potrivit art. 399 C. proc.

pen., intimata procuror T.L. a întocmit și a înaintat Judecătoriei Moldova Nouă

referate cu concluzii de respingere a cererilor de revizuire formulate de către

petiționar, întrucât nu sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 394

C. proc. pen.

În cauzele respective,

procurorul nu era incompatibil, chiar dacă a pus concluzii la instanță în

dosarele în care s-au pronunțat hotărârile a căror revizuire este cerută de

către petiționar sau dacă a soluționat alte dosare penale în care petiționarul

avea calitatea de persoană vătămată.

Față de cele expuse, reținând

că intimatele și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea

dispozițiilor legale și nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunei

fapte penale, prima instanță a respins în mod corect plângerea formulată de

petiționar.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva sentinței penale nr. 206/ PI

din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 noiembrie 2008.