ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2000/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 64/PI din 4 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva Rezoluției nr. 1417/111/1/2009 din 08 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 80 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub numărul 146/59/2010 din 08 februarie 2010, petentul A.P.G.

a solicitat desființarea Rezoluției nr. 1417/VI11/1/2009 din 08 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția dată este netemeinică și nelegală, întrucât procurorul adjunct l.L. s-a aflat în cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., iar procurorul P.M., având cerere de abținere de la soluționarea unor cereri de recuzare, admise de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a trimis ilegal cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, comițând astfel infracțiunea de abuz în serviciu și infracțiunea de favorizare a făptuitorilor.

Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse, respectiv Dosarul nr. 1417/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Dosarul nr. 625/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, instanța a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 625/11/2/2009, petentul A.P.G. a solicitat revizuirea Ordonanței nr. 285/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin soluționată de prim-procurorul l.T. Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 625/11/2/2009 a fost respinsă cererea petentului A.P.G. S-a reținut că prin Ordonanța nr. 285/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin s-a soluționat plângerea împotriva Ordonanței nr. 73/VI11/1/2008 din 20 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă prin care a fost soluționată cererea petentului A.P.G.

de recuzare a procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă și a organelor de cercetare penală. Avându-se în vedere disp. art. 52 alin. (6) C. proc. pen., apreciindu-se că dispozițiile legii nu prevăd nicio cale de atac împotriva actelor procurorului prin care sunt soluționate cereri de abținere sau recuzare și că, de altfel, revizuirea solicitată de petent este permisă de lege doar în cazul unor hotărâri definitive, situație în care s-a apreciat că nu se găsește petentul, cererea acestuia a fost respinsă. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul A.P.G., arătând în motivarea plângerii că soluția este nelegală, întrucât în mod abuziv i s-a respins cererea de revizuire a Ordonanței nr. 285/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin prin care s-a soluționat cererea de recuzare a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.

Prin Rezoluția din 8 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1417/VIII/1/2009 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.P.G. S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile legale prev. de art. 56 alin. (2) C. proc. pen., plângerea fiind inadmisibilă, reținându-se că revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, poate fi promovată numai împotriva unor hotărâri judecătorești definitive de condamnare sau de achitare, ori încetarea procesului penal. Examinând plângerea, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.

„după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță". În interpretarea acestor prevederi legale, prin Decizia nr. 57/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., este inadmisibilă. În acest sens, s-a reținut că prin dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, iar în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. S-a concluzionat că o asemenea procedură nu este aplicabilă rezoluției prin care procurorul ierarhic superior a respins plângerea împotriva soluției de respingere a plângerii, prin care petentul a contestat modul de soluționare a cererii de recuzare a unui procuror, întrucât acest act nu este menționat între rezoluțiile și ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată supuse dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul A.P.G. Examinând recursul petentului, în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele următoare: Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 363 - 365 C. proc. pen., privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac a apelului, aplicându-se corespunzător. Conform art. 363 alin. (3) C. proc. pen., la care face trimitere art. 385 3 C. proc. pen., pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și de la pronunțare, termenul de declarare a recursului curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea Sentinței penale nr. 64/PI din 4 martie 2010 Curții de Apel Timișoara, secția penală, rezultă că recurentul petent nu s-a prezentat în fața instanței de fond, lipsind la termenul când s-a soluționat plângerea. Așa fiind, pentru recurentul petent termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de la 19 martie 2010 - data comunicării dispozitivului sentinței. Or, recurentul petent a declarat recurs la 1 aprilie 2010 - data înregistrării declarației de recurs la registratura Curții de Apel Timișoara - depășind termenul legal de 10 zile, prevăzut de lege. În consecință, pentru considerentele expuse și ca urmare a admiterii excepției de tardivitate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc.

pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 64/PI din 4 martie 2010 Curții de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 64/PI din 4 martie 2010 Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2010.