ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2000/2010

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 64/PI din 4 martie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă

plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva Rezoluției nr. 1417/111/1/2009

din 08 ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 80 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată la

Curtea de Apel Timișoara sub numărul 146/59/2010 din 08 februarie 2010,

petentul A.P.G. a solicitat desființarea Rezoluției nr. 1417/VI11/1/2009 din 08

ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

În motivarea

plângerii, petentul a arătat că soluția dată este netemeinică și nelegală,

întrucât procurorul adjunct l.L. s-a aflat în cazul de incompatibilitate prev.

de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., iar procurorul P.M., având cerere

de abținere de la soluționarea unor cereri de recuzare, admise de către

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a

trimis ilegal cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, comițând

astfel infracțiunea de abuz în serviciu și infracțiunea de favorizare a

făptuitorilor.

Analizând plângerea

formulată în raport cu actele depuse, respectiv Dosarul nr. 1417/VIII/1/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Dosarul nr. 625/II/2/2009 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, instanța a reținut

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin sub nr.

625/11/2/2009, petentul A.P.G. a solicitat revizuirea Ordonanței nr.

285/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin soluționată de

prim-procurorul l.T. Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin în Dosarul nr. 625/11/2/2009 a fost respinsă cererea petentului

A.P.G. S-a reținut că prin Ordonanța nr. 285/11/2/2009 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Caraș-Severin s-a soluționat plângerea împotriva Ordonanței

nr. 73/VI11/1/2008 din 20 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moldova Nouă prin care a fost soluționată cererea petentului A.P.G. de recuzare

a procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă și a organelor

de cercetare penală. Avându-se în vedere disp. art. 52 alin. (6) C. proc. pen.,

apreciindu-se că dispozițiile legii nu prevăd nicio cale de atac împotriva

actelor procurorului prin care sunt soluționate cereri de abținere sau recuzare

și că, de altfel, revizuirea solicitată de petent este permisă de lege doar în

cazul unor hotărâri definitive, situație în care s-a apreciat că nu se găsește

petentul, cererea acestuia a fost respinsă.

Împotriva acestei

soluții a formulat plângere petentul A.P.G., arătând în motivarea plângerii că

soluția este nelegală, întrucât în mod abuziv i s-a respins cererea de

revizuire a Ordonanței nr. 285/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin prin care s-a soluționat cererea de recuzare a procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.

Prin Rezoluția din 8

ianuarie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara în Dosarul nr. 1417/VIII/1/2009 a fost respinsă plângerea formulată

de petentul A.P.G. S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile legale prev.

de art. 56 alin. (2) C. proc. pen., plângerea fiind inadmisibilă, reținându-se

că revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, poate fi promovată numai

împotriva unor hotărâri judecătorești definitive de condamnare sau de achitare,

ori încetarea procesului penal.

Examinând plângerea,

instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 -

278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță".

În interpretarea

acestor prevederi legale, prin Decizia nr. 57/2007 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că plângerea

îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în

baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele

procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.

În acest sens, s-a

reținut că prin dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. este instituit,

limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de

netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor

premergătoare sau al urmăririi penale, iar în cazul celorlalte acte sau măsuri

ale procurorului sau efectuate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea

control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.

S-a concluzionat că o

asemenea procedură nu este aplicabilă rezoluției prin care procurorul ierarhic

superior a respins plângerea împotriva soluției de respingere a plângerii, prin

care petentul a contestat modul de soluționare a cererii de recuzare a unui

procuror, întrucât acest act nu este menționat între rezoluțiile și ordonanțele

procurorului de netrimitere în judecată supuse dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul A.P.G.

Examinând recursul

petentului, în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile

exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru

considerentele următoare:

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen.,

termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare dacă legea nu

dispune altfel, dispozițiile art. 363 - 365 C. proc. pen., privind data de la

care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de

atac a apelului, aplicându-se corespunzător.

Conform art. 363

alin. (3) C. proc. pen., la care face trimitere art. 385

3

C. proc.

pen., pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și de la pronunțare,

termenul de declarare a recursului curge de la comunicarea copiei de pe

dispozitiv.

Din examinarea Sentinței penale nr. 64/PI din 4

martie 2010 Curții de Apel Timișoara, secția penală, rezultă că recurentul

petent nu s-a prezentat în fața instanței de fond, lipsind la termenul când s-a

soluționat plângerea.

Așa fiind, pentru

recurentul petent termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de la 19

martie 2010 - data comunicării dispozitivului sentinței.

Or, recurentul petent

a declarat recurs la 1 aprilie 2010 - data înregistrării declarației de recurs

la registratura Curții de Apel Timișoara - depășind termenul legal de 10 zile,

prevăzut de lege.

În consecință, pentru

considerentele expuse și ca urmare a admiterii excepției de tardivitate, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de

petentul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 64/PI din 4 martie 2010 Curții

de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul

A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 64/PI din 4 martie 2010 Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 mai 2010.