ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 17 februarie 2011 la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta Comuna Mănăștiur,

Județul Timiș a solicitat anularea parțială a deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010

emisă de Camera de Conturi Timiș și a Încheierii prin care Curtea de Conturi a respins

contestația formulată împotriva deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010.

În motivarea acțiunii,

s-a arătat că prin actele atacate, încheiate în baza procesului - verbal de

constatare din 27 octombrie 2010, ca urmare a acțiunii de audit financiar asupra

raportului de execuție și a bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2009

la Primăria Comunei Mănăștiur, s-a dispus în mod nelegal obligația entității verificate

de a stabili întinderea prejudiciului creat prin plata de drepturi speciale pentru

menținerea sănătății și securității muncii, acordate angajaților autorității executive,

prejudiciu estimat la suma de 13.325 lei, precum și obligația de a se lua

măsuri pentru recuperarea acestui prejudiciu.

Prin sentința civilă nr.

247 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios

administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea curții de

apel s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., cu motivarea

că, actul administrativ care produce efecte juridice cu privire la rezultatele

auditului financiar realizat pentru exercițiul financiar al anului 2009 la

comuna Mănăștiur este decizia nr. 66 din 2 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a

Județului Timiș și față de rangul acestei autorități administrative, competența

de a se pronunța în primă instanță aparține tribunalului.

Tribunalul Timiș – secția

comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința civilă nr. 1280/PI/CA

din 28 octombrie 2011, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Timișoara și pentru rezolvarea conflictului negativ de

competență astfel ivit, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, în raport cu data de 9 februarie 2011, la care

s-a formulat acțiunea în anulare, competența de soluționare a cauzei este determinată

de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 și 228 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții

de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități,

aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi, publicat în M.

Of. al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010.

Tribunalul a reținut

că, în conformitate cu această reglementare, competența de soluționare a sesizării

formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia

de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și

fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității

verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ.

Sesizată asupra conflictului

negativ de competență ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 și art. 22

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei

acțiuni în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta Primăria Comunei Mănăștiur, Județul Timiș are

ca obiect anularea parțială a deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010 emisă de Camera

de Conturi a Județului Timiș pentru abaterile de la legalitate și regularitate

consemnate în procesul - verbal de constatare din 27 octombrie 2010, încheiat în

urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție și a bilanțului contabil

încheiat la 31 decembrie 2009 la entitatea auditată. Cererea reclamantei are de

asemenea ca obiect anularea Încheierii prin care Curtea de Conturi a respins contestația

formulată de entitatea verificată împotriva deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010

conform pct. 92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curții

de Conturi, publicată în M. Of. al României nr. 78 din 10 februarie 2009.

Aceste acte sunt

supuse prevederilor legale și regulamentare în vigoare la data emiterii lor și

conform cărora, competența de a se pronunța în primă instanță aparține tribunalului.

Astfel, se reține că,

la data emiterii celor două acte administrative contestate, erau în vigoare dispozițiile

art. 108 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități,

adoptat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi,

publicat în M. Of. nr. 78 din 10 februarie 2009.

Reglementarea

susmenționată a prevăzut că sesizarea instanței se depune la secția de

contencios administrativ și fiscal a tribunalelor județene.

Același regim juridic

pentru actele deduse judecății rezultă și din noul regulament, adoptat prin Hotărârea

nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi a României, care la pct. 539 a prevăzut

că, acțiunile de control/audit, care la data intrării în vigoare a acestui

regulament, se află în stadiu de execuție sau valorificarea a constatărilor,

vor fi finalizate în conformitate cu prevederile regulamentului aplicabil în

momentul începerii acțiunilor respective.

Regulamentul adoptat de

Plenul Curții de Conturi a României prin Hotărârea nr. 130/2010 a intrat în

vigoare după data întocmirii celor două acte contestate de către reclamantă,

astfel că nu sunt incidente prevederile acestuia în privința competenței

materiale pentru judecarea acțiunilor în anulare formulate pe calea contenciosului

administrativ.

În consecință, se va stabili

că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată – competența de a soluționa

prezentul litigiu în primă instanță aparține Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Mănăștiur, în

contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a

Județului Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2012.