ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 februarie 2011 la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta Comuna Mănăștiur, Județul Timiș a solicitat anularea parțială a deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Timiș și a Încheierii prin care Curtea de Conturi a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010. În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin actele atacate, încheiate în baza procesului - verbal de constatare din 27 octombrie 2010, ca urmare a acțiunii de audit financiar asupra raportului de execuție și a bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2009 la Primăria Comunei Mănăștiur, s-a dispus în mod nelegal obligația entității verificate de a stabili întinderea prejudiciului creat prin plata de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, acordate angajaților autorității executive, prejudiciu estimat la suma de 13.325 lei, precum și obligația de a se lua măsuri pentru recuperarea acestui prejudiciu.

Prin sentința civilă nr. 247 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal. Hotărârea curții de apel s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., cu motivarea că, actul administrativ care produce efecte juridice cu privire la rezultatele auditului financiar realizat pentru exercițiul financiar al anului 2009 la comuna Mănăștiur este decizia nr. 66 din 2 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a Județului Timiș și față de rangul acestei autorități administrative, competența de a se pronunța în primă instanță aparține tribunalului.

Tribunalul Timiș – secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința civilă nr. 1280/PI/CA din 28 octombrie 2011, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara și pentru rezolvarea conflictului negativ de competență astfel ivit, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în raport cu data de 9 februarie 2011, la care s-a formulat acțiunea în anulare, competența de soluționare a cauzei este determinată de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 și 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi, publicat în M. Of.

al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010. Tribunalul a reținut că, în conformitate cu această reglementare, competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ. Sesizată asupra conflictului negativ de competență ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei acțiuni în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Primăria Comunei Mănăștiur, Județul Timiș are ca obiect anularea parțială a deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Timiș pentru abaterile de la legalitate și regularitate consemnate în procesul - verbal de constatare din 27 octombrie 2010, încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2009 la entitatea auditată.

Cererea reclamantei are de asemenea ca obiect anularea Încheierii prin care Curtea de Conturi a respins contestația formulată de entitatea verificată împotriva deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010 conform pct. 92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi, publicată în M. Of. al României nr. 78 din 10 februarie 2009. Aceste acte sunt supuse prevederilor legale și regulamentare în vigoare la data emiterii lor și conform cărora, competența de a se pronunța în primă instanță aparține tribunalului.

Astfel, se reține că, la data emiterii celor două acte administrative contestate, erau în vigoare dispozițiile art. 108 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, adoptat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi, publicat în M. Of. nr. 78 din 10 februarie 2009. Reglementarea susmenționată a prevăzut că sesizarea instanței se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor județene.

Același regim juridic pentru actele deduse judecății rezultă și din noul regulament, adoptat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi a României, care la pct. 539 a prevăzut că, acțiunile de control/audit, care la data intrării în vigoare a acestui regulament, se află în stadiu de execuție sau valorificarea a constatărilor, vor fi finalizate în conformitate cu prevederile regulamentului aplicabil în momentul începerii acțiunilor respective. Regulamentul adoptat de Plenul Curții de Conturi a României prin Hotărârea nr. 130/2010 a intrat în vigoare după data întocmirii celor două acte contestate de către reclamantă, astfel că nu sunt incidente prevederile acestuia în privința competenței materiale pentru judecarea acțiunilor în anulare formulate pe calea contenciosului administrativ.

În consecință, se va stabili că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată – competența de a soluționa prezentul litigiu în primă instanță aparține Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Mănăștiur, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.