ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3792/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sesizat cu judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 6369 din 2 mai 2012 a Judecătoriei Buzău, Dosar nr. 9349/2011 având ca obiect plângerea contravențională formulată de SC O.P.M. SRL în contradictoriu cu Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est - Tribunalul Buzău, secția I civilă a pronunțat încheierea din 17 decembrie 2012. Prin această hotărâre s-a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor pct. 3.7.15 alin. (1) din Prescripția tehnică PT C3 - 2003 "Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26 l pentru GPL" - pe scurt PTC-3-2003, aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Instanța a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor pct. 3.7.15 alin. (1) din PT C3-2003 invocată în recurs de SC O.P.M. SRL și totodată, suspendarea soluționării cauzei. Prin Sentința civilă nr. 1195 din 2 aprilie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată și a constatat nelegalitatea prevederilor pct. 3.7.15 alin. (1) din Prescripția tehnică PT C3 - 2003 aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit normei în litigiu agenții economici au obligația de a primi buteliile proprietatea lor și ale altor agenți economici, cu orice grad de uzură, coroziune sau deformații, chiar dacă vor trebui să fie casate, nerespectarea acestor dispoziții constituind motiv de retragere a autorizației de funcționare. Instanța a constatat că, în condițiile în care H.G. nr. 1340/2001, în aplicarea căreia a fost emisă prescripția tehnică, nu conține vreo prevedere în sensul că poate fi stabilit între agenții economici regimul juridic al circulației buteliilor GPL, emitentul și-a depășit atribuțiile, fără vreo justificare din punct de vedere tehnic.

Împotriva sentinței au declarat recurs Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est și Ministerul Economiei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea constată că primul pârât nu și-a motivat calea de atac și, întrucât nu se regăsesc motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, va constata nulitatea recursului în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ. În recursul său, Ministerul Economiei a reiterat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, având în vedere caracterul de act normativ al prescripției tehnice și în condițiile în care, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, se poate cerceta exclusiv legalitatea unui act administrativ individual.

Pârâtul a învederat că, specific activității de îmbuteliere și vânzare a gazului petrolier lichefiat, este faptul că vânzarea are ca obiect încărcătura GPL și nu recipientul în care este livrată care, prin destinație, este reutilizabil și reîncărcabil. S-a mai arătat că în mod greșit s-a constatat nelegalitatea unor prevederi din prescripția tehnică PT C3 - 2003, făcându-se însă referire la pct. 3.2.4 și precizându-se că dispoziția nu contravine cadrului legislativ reprezentat de H.G. nr. 941/2003 și este îndestulătoare pentru protejarea dreptului la marcă al societății. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, în raport de domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, problema a fost soluționată de instanța în fața căreia a fost invocată excepția, cu respectarea textului de lege sus-menționat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, fiind admisibilă cercetarea pe cale de excepție a legalității unui act administrativ normativ.

Cu privire la legalitatea textului în discuție, ceea ce instanța de fond a reținut că nu concordă cu dispozițiile actului normativ de nivel superior în aplicarea căruia a fost emisă prescripția tehnică sunt prevederile 3.7.15, potrivit cărora agenții economici au obligația de a primi numai buteliile proprietatea lor, ale altor agenți economici, dar numai cu consimțământul scris al acestora și altele nepersonalizate, cu orice grad de uzură, coroziune sau deformații, chiar dacă vor trebui să fie casate, nerespectarea obligației constituind un motiv de retragere a autorizației de funcționare. Astfel cum a constatat prima instanță, prevederea sus-menționată nu are o justificare de ordin tehnic, în condițiile în care H.G.

nr. 1340/2001 privind organizarea și funcționarea Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat - ISCIR -, în aplicarea căreia a fost emisă prescripția tehnică PT C3-2003 nu conține dispoziții referitoare la stabilirea de reguli privind circulația buteliilor prin prescripțiile tehnice pe care instituția le autorizează. Prevederile criticate exced obiectului de reglementare al Ordinului nr. 86/2003 prin care a fost aprobată prescripția tehnică, limitat la stabilirea unor cerințe tehnice de conformitate, impunându-se condiții de comercializare care nu au legătură cu asigurarea securității tehnice a recipientelor sub presiune.

Din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 62/2012 a Consiliului Concurenței s-a constatat încălcarea prevederilor dreptului concurenței prin reglementarea în litigiu, drept urmare textul criticat a fost modificat prin prescripția tehnică PT C3-2012 aprobată prin Ordinul nr. 349 din 21 februarie 2013 al Ministerului Economiei, publicat în M. Of. nr. 141/2013. În noua reglementare s-a restrâns sfera destinatarilor obligației de a prelua butelii cu deformații, în art. 10 din prescripția tehnică actuală obligația de a prelua buteliile cu orice grad de uzură, coroziune sau deformații, chiar dacă trebuie scoase din uz și casate, incumbând persoanelor juridice care efectuează activitatea de supraveghere tehnică la umplere a buteliilor.

Referitor la susținerile din recursul formulat de Ministerul Economiei, argumentele prezentate sunt străine obiectului cauzei, referindu-se la alte prevederi din prescripția tehnică decât cele a căror nelegalitate s-a constatat pe cale de excepție prin hotărârea atacată. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata că sentința este legală și temeinică, urmând a respinge recursul declarat în cauză de Ministerul Economiei ca nefondat, și a constata nulitatea recursului formulat de Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est - Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est - Galați împotriva Sentinței civile nr. 1195 din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL