ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5845/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5845/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe.

Obiectul excepției de

nelegalitate

Prin cererea

formulată la data de 09 august 2011, reclamantele SC O.M.V.P. SA și SC P.L.P.G.

SA au solicitat Tribunalului București obligarea pârâtei SC I.G. SRL să înceteze

actele de folosire a unor semne identice sau similare cu mărcile P., pentru

produsul gaz petrolier lichefiat (G.P.L.), respectiv pentru serviciile de

distribuție a G.P.L., respectiv să retragă din circuitul comercial toate

buteliile G.P.L. care poartă semne identice ori similare cu mărcile P.

În cursul

procesului, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a pct. 2.3 și a pct.

3.2.4 din Prescripția tehnică P.T./C/3/2003, ed. 1, „Cerințe tehnice privind

utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26 l pentru G.P.L.",

aprobată prin Ordinul M.I.R. nr. 86/2003 și modificată prin Ordinele nr. 210/2003

și 304/2005, precum și a art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003, raportat la

dispozițiile art. 36 și 90 din Legea nr. 84/1998, art. 108 din Constituție și art.

1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O.

Reclamantele

au arătat că prin actele administrative criticate se introduc restricții ale

regimului dreptului la marcă, prevăzut de Legea nr. 84/1998, de natură a aduce

atingere protecției mărcilor înregistrate ale societății, iar de soluționarea

excepției nelegalității acestor acte, excepție de competența instanței de

contencios administrativ, depinde soluționarea pe fond a cererii deduse

judecății.

Prin

încheierea de ședință din 09 mai 2012, Tribunalul București a dispus învestirea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

cu soluționarea excepției de nelegalitate, apreciind că sunt îndeplinite

condițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

După sesizarea

acestei instanțe s-a dispus citarea pârâților M.E.C.M.A. și Guvernul României,

în calitate de autorități emitente ale actelor administrative ce fac obiectul

excepției de nelegalitate.

Prin

întâmpinare, pârâtul M.E.C.M.A. a invocat excepția de prematuritate, excepția

de inadmisibilitate, excepția de litispendență, excepția autorității de lucru

judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pe fond, autoritatea

pârâtă a arătat că, deși reclamantele susțin că le-a fost îngrădit dreptul la

marcă, reglementările tehnice în discuție nu sunt relevante în privința

regimului proprietății bunului.

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

5979 din 23 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de litispendență,

excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale

pasive a M.E.C.M.A., a admis excepția de nelegalitate, astfel cum a fost

invocată de petentele - reclamante SC O.M.V.P. SA, și SC P.L.P.G. SA, în

contradictoriu cu pârâții - emitenți ai actelor cu privire la care s-a invocat

excepția de nelegalitate - M.E., C.M.A., fostul M.I.R. și Guvernul României,

respectiv cu pârâta SC I.G. SRL, a constatat nelegalitatea pct. 2.3 și pct. 3.2.4

din Prescripția tehnică P.T./C/3/2003, ediția 1, aprobată prin O.M. I.R nr. 86/2003

și modificată prin Ordinele 210/2003 și 304/2005 și a dispozițiilor art. 8

alineat 3 din H.G. nr. 941/2003.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea, examinând cu prioritate excepțiile invocate, a reținut

următoarele aspecte:

Instanța

a apreciat că se impune respingerea excepției de prematuritate și cea de

admisibilitate, constatând că pârâtul invocă, în motivarea acestora,

prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, care se referă la procedura

administrativă prealabilă ce trebuie urmată în cazul acțiunilor ce au ca obiect

anularea unui act administrativ. Or, în cauză, instanța este învestită cu

soluționarea unei excepții de nelegalitate, pentru care legea nu prevede niciun

fel de procedură prealabilă, iar aplicarea prin analogie a textului invocat de

pârât este exclusă.

Cu

privire la excepția de litispendență și ce a autorității de lucru judecat, Curtea

a observat că pârâtul invocă o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, într-un alt dosar, în care

s-a soluționat o altă excepție de nelegalitate cu același obiect. Totodată,

Curtea a reținut că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, efectul

soluționării excepției de nelegalitate este emiterea sau nu din ansamblul

probator al unui proces pendinte a actului cu privire la care s-a invocat

excepția. Or, pârâtul invocă o hotărâre prin care s-a soluționat excepția de

nelegalitate într-o altă cauză, ceea ce exclude autoritatea de lucru judecat

ori litispendența.

În ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea a reținut că art. 4

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 impune soluționarea excepției de nelegalitate

cu citarea autorității emitente a actului. Prin urmare, calitate procesuală a

pârâtului este impusă de lege și este consecința calității acestuia de emitent

al actului cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate.

La rândul

său, pârâta SC I.G. SRL a invocat excepția inadmisibilității excepției de

nelegalitate, cu motivarea că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu poate

fi invocată o atare excepție cu privire la actele administrative cu caracter

normativ.

Curtea a

respins excepția, astfel cum a fost motivată de pârâtă, constatând că aceasta a

mai invocat-o în fața instanței învestite cu soluționarea fondului, instanță

care a respins-o prin prisma jurisprudenței constante a Înaltei Curți de

Casație și Justiție. Ca urmare, Curtea a constatat că problema de drept

invocată de pârâtă în susținerea excepției a fost tranșată de instanța

competentă să aprecieze asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de

nelegalitate.

Cu privire la fondul

excepției de nelegalitate, prima instanță, examinând dispozițiile pct. 2.3 și

3.2.4 din P.T./C/3/2003, ce fac obiectul excepției de nelegalitate, a reținut

că P.T./C/3/2003, raportat la Ordinul nr. 304/2005 prin norma de trimitere

cuprinsă la pct. 2.3, instituie obligații și drepturi în sarcina, respectiv în

beneficiul comercianților cu G.P.L. prin referire la criteriul personalizării.

Astfel, pe de o

parte, pct. 3.2.4 limitează interdicția umplerii cu G.P.L. la buteliile

personalizate ale unui comerciant concurent, ceea ce înseamnă, într-o

interpretare per a contrario că pct. 3.2.4 legitimează actele de umplere cu G.P.L.

efectuate de un comerciant cu privire la orice recipiente nepersonalizate. Pe

de alta parte, procedura de personalizare a buteliilor reglementată de pct. 2.3

și Ordinul I.S.C.I.R. nr. 304/2005 la care trimite pct. 2.3 reglementează aprobarea

de către I.S.C.I.R. a unui model format din elemente distinctive.

Din analiza

dispozițiilor metodologiei aprobată prin Ordinul nr. 304/2005 rezultă că

aceasta reglementează în realitate, în mod distinct de identificarea prin

poansonare a buteliilor, o procedură de personalizare, ce presupune solicitarea

de către un operator economic autorizat pentru umplerea buteliilor a

"acordului I.S.C.I.R. privind modelul (tipul) de personalizare a

buteliilor proprii împreună cu un document cu prezentarea tuturor elementelor

distinctive prin care stația de umplere/punctul de lucru al stației de umplere

propune modelul de personalizare (vopsire, aplicarea unei sigle înregistrate;

elemente constructive - decupări de forme diferite, imprimări în postament sau

garda de protecție nedemontabilă - care nu afectează cerințele minime ale

normelor de execuție - standarde, reglementări tehnice, etc. - pentru butelii,

aprobate la nivel național)".

Noțiunea de

"butelii nepersonalizate" are o accepțiune proprie P.T./C/3/2003 și

metodologiei menționate, fără corespondent în legislația națională și europeană

contemporană Ordinului nr. 86/2003 și Ordinului nr. 304/2005 sau ulterioară și,

de asemenea, fără legătură cu conformitatea tehnică a buteliei.

Aprobarea de către I.S.C.I.R.

a caracterului distinctiv al unui model (modelul de personalizarea si

reglementarea condițiilor de comercializare a buteliilor G.P.L. prin

condiționarea dreptului de umplere a acestora de existenta sau inexistenta unui

model distinctiv aprobat de către I.S.C.I.R. (desigur cu plata corespunzătoare

a tarifelor aplicate de I.S.C.I.R. în funcție de numărul de butelii

personalizate) exced sferei de reglementare a unei prescripții tehnice.

Curtea a apreciat că

nu există nici o justificare de ordin tehnic, care să corespundă asigurării

conformității tehnice a unui recipient sub presiune - acestea fiind limitele

reglementării prin Ordinul nr. 86/2003 - pentru măsurile dispuse prin pct. 2.3

și 3.2.4 din P.T./C/3/2003.

A arătat că aceste

dispoziții reprezintă ingerințe în activitatea profesioniștilor din lanțul de

distribuție fără legătură cu proprietățile de securitate ale buteliilor.

Aplicarea pe butelie a unui model distinctiv aprobat de către I.S.C.I.R., în

mod distinct de aplicarea unui poanson de identificare a buteliei, nu este de

natură să se încadreze în sfera stabilirii cerințelor tehnice de fabricare, de

verificare și funcționare a aparatelor sub presiune, iar reglementarea

subsecventă a condițiilor de comercializare în funcție de faptul că s-a

exercitat sau nu această opțiune (personalizarea fiind facultativă potrivit pct.

2.3 din P.T./C/3/2003) nu are nici o justificare de ordin tehnic.

A mai concluzionat

instanța fondului că, depășind scopul declarat încă de la pct. 1.1 al P.T./C/3/2003,

P.T./C/3/2003 cuprinde și o serie de prevederi care exced domeniului de

reglementare stabilit și specific unei prescripții tehnice, tinzând să

stabilească reguli speciale în ceea ce privește aplicarea mărcii pe aceste

butelii G.P.L., reguli care sunt derogatorii de la Legea nr. 84/1998, dreptul

comun in materie.

Astfel, în materia

buteliilor G.P.L., agenții economici care au obținut protecția mărcii lor prin

înregistrarea mărcii la O.S.I.M. nu ar putea să folosească această marcă în mod

liber și firesc prin aplicarea ei pe butelie ci, pentru a-și personaliza

buteliile, ar trebuie să recurgă la această procedură de personalizare impusă

de P.T./C/3/2003, iar în lipsa acordului I.S.C.I.R. nici nu ar putea proceda la

aplicarea propriei mărci pe butelie.

De asemenea, singurul

obstacol în calea folosirii unor butelii G.P.L. ca recipient gol de agenții

economici care activează pe piața de umplere și comercializarea butelii G.P.L.

ar fi personalizarea acestor butelii, după procedura de la pct. 2.3. Per a

contrario, atâta vreme cât o butelie nu este personalizată după procedura de la

pct. 2.3 ea poate fi folosită liber de orice agent economic. Astfel, potrivit

acestui text legal, aplicarea unei mărci comerciale aparținând unui agent

economic, aplicarea care este făcută în exercițiul liber și neîngrădit al

dreptului său la marcă nu are nici o relevanță și nu este de natură să

împiedice folosirea acelei butelii de către un alt agent economic.

Instanța de fond a

apreciat că dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003 tind, de

asemenea, la îngrădirea dreptului la marcă și la încălcarea regimului juridic

al acesteia, așa cum a fost el consolidat prin Legea nr. 84/1998, câtă vreme

arată că, o dată îndeplinite anumite cerințe, normele care asigură protecția

dreptului la marcă pot fi ignorate.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâții M.E.

(succesor al fostului M.E.C.M.A.) și Guvernul României au declarat recurs, solicitând

modificarea sentinței în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca

nefondată.

3.1. Recursul

declarat de pârâtul Guvernul României,

În motivarea căii de

atac, autoritatea recurentă susține că H.G. nr. 941/2003 este legal și temeinic

adoptată, raportat la dispozițiile în baza cărora a fost emisă, și anume art. 107

din Constituție și prevederile Acordului european instituind o asociere între

România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale

acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat

prin Legea nr. 20/1993, fiind respectate și dispozițiile Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea

proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001.

3.2. Recursul

declarat de pârâtul M.E., C.M.A.,

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul combate soluția instanței de

fond de respingere a excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate și a

excepției lipsei calității procesuale pasive, precum și de admitere a excepției

de nelegalitate invocată de reclamante.

Astfel, autoritatea

recurentă susține că regula în materia vinderii o reprezintă libera circulație

a recipientelor după introducerea lor pe piața (operatorii pot umple orice

recipient introdus pe piața care nu a fost personalizat conform legii), iar

excepția restrângerea dreptului operatorilor de a utiliza în activitatea lor

acele butelii care au fost personalizate conform metodologiei emise de

I.S.C.I.R. În plus, personalizarea (prin poansonare cu poanson de identificare)

este o operațiune distincta și prealabilă față de aplicarea unor însemne

protejate ca marca, ceea ce presupune existenta proprietății asupra recipientului,

analizata prin prisma actelor de proprietate.

Admiterea excepției

de nelegalitate ar constitui o bariera la intrarea pe piața distribuției si

comercializării de G.P.L. aragaz îmbuteliat prin îngreunarea accesului unor noi

întreprinderi și ar fi susceptibilă să creeze un avantaj nejustificat pentru

acele întreprinderi care activează deja pe piața, afectând astfel concurenta

actuala si conducând la eliminarea concurentei potențiale de pe aceasta piața,

conform Deciziei nr 62/2012 a Consiliului Concurenței.

Autoritatea pârâtă

subliniază că M.L.C.M.A. funcționează ca organ de specialitate al

administrației publice centrale, însă I.S.C.I.R. este organul de specialitate

al administrației centrale, responsabil în numele statului pentru asigurarea

masurilor de funcționare în condiții de siguranța a instalațiilor și

echipamentelor, conform dispozițiilor Legii nr. 64/2008 privind funcționarea in

condiții de siguranța a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și

a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările și completările

ulterioare, republicata în 09 iunie 2010, sens în care calitate procesuala

pasiva o avea I.S.C.I.R. și nu M.E.C.M.A., așa cum greșit a apreciat instanța

de judecata.

Pârâtul M.E.C.M.A. a

considerat justificata chemarea în fața instanței a persoanei juridice căreia

trebuia să-i fie opozabila hotărârea curții. Pentru considerentele enunțate, M.E.C.M.A.

a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, respinsă cu

nerespectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv cele ale Legii nr

64/2008.

În ceea ce privește

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, recurentul susține că Prescripția

tehnică P.T./C/3/2003 aprobată prin Ordinul M.I.R. nr. 86/2003 și art. 8 alin.

(3) din H.G. nr. 941/2003 sunt acte administrative normative, astfel încât

acțiunea este inadmisibilă.

Un alt aspect care

fundamentează aplicarea greșita a legii de către instanța de fond îl reprezintă

constatarea nelegalității dispozițiilor art. 8 alin. (3) din H.G. nr 941/ 2003,

având în vedere că hotărârea de Guvern menționata a fost supusă unui eveniment

legislativ în sensul abrogării acesteia. Pe cale de consecință, pretențiile intimaților-reclamanți,

respectiv petitul de cerere privind nelegalitatea unui act abrogat, nu pot

constitui obiect al litigiului dedus judecații, recurentului-parat neputându-i-se

retine în sarcina vreo obligație ulterioara cu privire la acesta.

Fata de dispozițiile art.

8 alin. (3) din H.G. nr 941/2003, Curtea a admis excepția de nelegalitate

strict raportat la normele de natură să încalce protecția juridica a dreptului

la marca, asigurata de prevederile cap. II al Legii nr 84/1998.

Prin urmare,

instanța, fără analizarea "considerentelor referitoare la echipamentul sub

presiune." reglementate de legiuitor și analizarea întregului cadru legal

incident în speță, prin prisma strictă a dreptului la marca ce nu a constituit

obiect al constatării instanței, a decis, în mod eronat, admiterea excepției.

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă în limitele și pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare, cu precizarea prealabilă că,

întrucât în recursurile declarate, pe fondul excepției de neegalitate,

susținerile autorităților pârâte sunt similare, acestea vor fi analizate

împreună, însă, pentru că au fost invocate și alte argumente, acestea vor fi analizate

separat.

4.1. În ceea ce

privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Economiei

Instanța de control

judiciar constată faptul că în mod legal instanța de fond a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de M.E., în considerarea calității

autorității de emitent al actului administrativ contestat.

4.2. În ceea ce

privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, respinsă de

judecătorul fondului

Înalta Curte constată

că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată

de Legea nr. 262/2007, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.”

În

conformitate cu dispozițiile alin. (2) al acestui articol „Instanța de

contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință

publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de

nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare

a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare

la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Este adevărat că

legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere, în privința

analizării legalității, la actele administrative cu caracter individual, ceea

ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării

excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter

individual.

Este de observat,

însă, că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act

administrativ unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și

cel individual.

În virtutea

principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a

produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și

în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi

supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate,

prevăzută de art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Aceasta

presupune că actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse

controlului de legalitate în cadrul procedurii excepției de nelegalitate

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat.

Astfel

fiind, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a constatat că

excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ poate fi

cercetată.

4.3. În ceea ce

privește fondul excepției de nelegalitate

Astfel, obiectul

excepției de nelegalitate dedusă judecății în prezenta cauză îl reprezintă pct.

2.3 și pct. 3.2.4 din Prescripția tehnică P.T./C/3/2003, ediția 1, “Cerințe

tehnice privind utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26 l

pentru G.P.L.” aprobată prin Ordinul M.I.R. nr. 86-2003 și modificată prin

Ordinul nr. 210/2003 și prin Ordinul nr. 304/2005 și dispozițiile art. 8 alin.

(3) din H.G. nr. 941/2003.

Prevederile pct. 2.3

și 3.2.4 din P.T./C/3/2003 ce fac obiectul excepției de nelegalitate au

următorul conținut:

,,2.3 Agenții

economici autorizați care fac dovada proprietății buteliilor pe baza

documentelor financiar-contabile pot să își personalizeze buteliile.

Personalizarea buteliilor se va face conform metodologiei privind

personalizarea recipientelor-butelii cu capacitate până la 26 litri pentru G.P.L.

aprobata prin ordin al Inspectorului de stat, șef al I.S.C.I.R. și

publică în M. Of. al României. Partea I.

Agenții economici vor

solicita in scris la I.S.C.I.R.-I.N.S.P.E.C.I.T. aprobarea pentru personalizare.

Agentul economic va începe acțiunea de personalizare efectiva numai după

primirea confirmării scrise de la I.S.C.I.R.-I.N.S.P.E.C.T.

Adresa de solicitare

trebuie sa cuprindă un tabel centralizator cu denumirea producătorului, seriile

si anii de fabricație.

Personalizarea se

poate efectua de către:

- I.T. I.S.C.I.R. în

raza căreia se afla sediul agentului economic sau punctul de lucru al acestuia,

printr-un inspector de specialitate;

- responsabilul cu

supravegherea lucrărilor al agentului economic, pe baza unei împuterniciri

scrise primite de la I.T. I.S.C.I.R."

,,3.2.4 Agenții

economici nu vor putea umple buteliile personalizate ale altui proprietar decât

cu consimțământul scris al acestuia".

La rândul lor,

dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003 prevăd că:

"Utilizarea,

inclusiv umplerea, depozitarea, golirea sau reumplerea:

a)echipamentelor sub

presiune transportabile, prevăzute la art. 2 lit. a), b) și c), care satisfac

cerințele prezentei hotărâri și poartă marcajul prevăzut la art. 12 alin. (1);

b)recipientelor-butelii

existente, care poartă marcajul prevăzut în Ordinul M.I.R. nr. 113/2001, cu

modificările ulterioare, precum și marcajul și numărul de identificare prevăzut

la art. 12 alin. (3), care indică faptul că recipientele-butelii au fost supuse

unei inspecții periodice, nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din

considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca

atare."

În motivarea

excepției de nelegalitate, reclamanții au susținut, în esență, că aceste

dispoziții impun un regim al exercitării dreptului la marcă în materia

comercializării G.P.L. încărcat în butelii mai restrictiv și derogator de la

regimul exercitării dreptului la marcă așa cum este el stabilit cu titlul

general prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice,

argument ce reprezintă, de altfel, și fundamentul raționamentului instanței de

fond în ceea ce privește aprecierea nelegalității dispozițiilor criticate.

Conform art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ

nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate.

Odată cu

instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004,

instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor

legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui

act administrativ pe calea acestei excepții.

Prin urmare, excepția

de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la

legea în a cărei executare au fost emise.

Cu alte cuvinte, avem

de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță

juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică

superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5),

coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din

Constituție.

Așadar,

intimații-reclamanți trebuia să individualizeze în motivarea excepției de

nelegalitate textele legale care au fost încălcate la momentul emiterii actului

administrativ dedus judecății pe această cale procedurală, texte raportat la

care instanța de contencios administrativ ar examina legalitatea actelor

administrative atacate.

Or, din examinarea

raționamentului instanței de fond, se constată, pe de o parte, că aceasta a

apreciat nelegalitatea prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din P.T./C/3/2003 cu

referire la Ordinul I/S/C/I/R/ nr. 304/2005 și la efectele pe care aplicarea

coroborată a acestora ar putea-o avea, făcând aprecieri asupra justificării

acestor prescripții raportat la limitele implicite Ordinului nr. 86/2003 și a

depășirii scopului declarat la pct. 1.1 al P.T./C3/2003, și concluzionând că

atât punctele criticate, cât și P/T//C/3/2003, în integralitatea sa, exced

domeniului de reglementare stabilit și specific unei prescripții tehnice.

A

cest demers este

criticabil, prin faptul că instanța de contencios administrativ avea obligația

de a examina, în concret, modul în care dispozițiile criticate se abat de la

normele legale, cu forță juridică superioară, în executarea și în temeiul

cărora au fost emise.

Dispozițiile

criticate prevăd numai condițiile de introducere pe piață pentru echipamentele

sub presiune transportabile noi; condițiile privind inspecția periodică și

utilizarea repetată a acestor echipamente; procedurile de evaluare și

reevaluare a conformității în sistem modular.

Aceste dispoziții nu

stabilesc limitele, regimul juridic și protecția dreptului la marcă, aspect

reglementat, separat, de alte texte normative a căror aplicare nu exclude și nu

vine în contradicție, în mod direct, cu dispozițiile criticate pe calea

excepției de nelegalitate în prezenta speță.

Pe de altă parte,

aprecierea nelegalității art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003, dar și a

prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din P.T./C/3/2003, nu se poate realiza raportat

la întregul corpus al Legii nr. 84/1998, sau la principii cu caracter general

promovate de această lege, cum, în speță, au făcut atât intimații-reclamanți,

cât și instanța de fond.

În fine, examinând

conținutul dispozițiilor contestate, prin raportare la actele normative cu

forța juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul și

executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței

juridice actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția

României si art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate

reține elemente de nelegalitate a acestora.

Pentru

considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul formulat de către autoritățile pârâte și va modifica sentința atacată

în sensul că va respinge excepția de nelegalitate invocată în cauză de societățile

reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de M.E. (succesor al fostului M.E.C.M.A., conform

O.U.G.

nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de

reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea

unor acte normative) și de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 5979

din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge excepția de nelegalitate invocată de

reclamantele SC O.M.V.P. SA și SC P.L.P.G. SA, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2013.