ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5845/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe. Obiectul excepției de nelegalitate Prin cererea formulată la data de 09 august 2011, reclamantele SC O.M.V.P. SA și SC P.L.P.G. SA au solicitat Tribunalului București obligarea pârâtei SC I.G. SRL să înceteze actele de folosire a unor semne identice sau similare cu mărcile P., pentru produsul gaz petrolier lichefiat (G.P.L.), respectiv pentru serviciile de distribuție a G.P.L., respectiv să retragă din circuitul comercial toate buteliile G.P.L. care poartă semne identice ori similare cu mărcile P. În cursul procesului, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a pct. 2.3 și a pct. 3.2.4 din Prescripția tehnică P.T./C/3/2003, ed. 1, „Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26 l pentru G.P.L.", aprobată prin Ordinul M.I.R.

nr. 86/2003 și modificată prin Ordinele nr. 210/2003 și 304/2005, precum și a art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003, raportat la dispozițiile art. 36 și 90 din Legea nr. 84/1998, art. 108 din Constituție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O. Reclamantele au arătat că prin actele administrative criticate se introduc restricții ale regimului dreptului la marcă, prevăzut de Legea nr. 84/1998, de natură a aduce atingere protecției mărcilor înregistrate ale societății, iar de soluționarea excepției nelegalității acestor acte, excepție de competența instanței de contencios administrativ, depinde soluționarea pe fond a cererii deduse judecății. Prin încheierea de ședință din 09 mai 2012, Tribunalul București a dispus învestirea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

După sesizarea acestei instanțe s-a dispus citarea pârâților M.E.C.M.A. și Guvernul României, în calitate de autorități emitente ale actelor administrative ce fac obiectul excepției de nelegalitate. Prin întâmpinare, pârâtul M.E.C.M.A. a invocat excepția de prematuritate, excepția de inadmisibilitate, excepția de litispendență, excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fond, autoritatea pârâtă a arătat că, deși reclamantele susțin că le-a fost îngrădit dreptul la marcă, reglementările tehnice în discuție nu sunt relevante în privința regimului proprietății bunului.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5979 din 23 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de litispendență, excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.C.M.A., a admis excepția de nelegalitate, astfel cum a fost invocată de petentele - reclamante SC O.M.V.P. SA, și SC P.L.P.G. SA, în contradictoriu cu pârâții - emitenți ai actelor cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate - M.E., C.M.A., fostul M.I.R. și Guvernul României, respectiv cu pârâta SC I.G. SRL, a constatat nelegalitatea pct. 2.3 și pct. 3.2.4 din Prescripția tehnică P.T./C/3/2003, ediția 1, aprobată prin O.M.

I.R nr. 86/2003 și modificată prin Ordinele 210/2003 și 304/2005 și a dispozițiilor art. 8 alineat 3 din H.G. nr. 941/2003. Pentru a pronunța această soluție, Curtea, examinând cu prioritate excepțiile invocate, a reținut următoarele aspecte: Instanța a apreciat că se impune respingerea excepției de prematuritate și cea de admisibilitate, constatând că pârâtul invocă, în motivarea acestora, prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, care se referă la procedura administrativă prealabilă ce trebuie urmată în cazul acțiunilor ce au ca obiect anularea unui act administrativ. Or, în cauză, instanța este învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, pentru care legea nu prevede niciun fel de procedură prealabilă, iar aplicarea prin analogie a textului invocat de pârât este exclusă.

Cu privire la excepția de litispendență și ce a autorității de lucru judecat, Curtea a observat că pârâtul invocă o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, într-un alt dosar, în care s-a soluționat o altă excepție de nelegalitate cu același obiect. Totodată, Curtea a reținut că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, efectul soluționării excepției de nelegalitate este emiterea sau nu din ansamblul probator al unui proces pendinte a actului cu privire la care s-a invocat excepția. Or, pârâtul invocă o hotărâre prin care s-a soluționat excepția de nelegalitate într-o altă cauză, ceea ce exclude autoritatea de lucru judecat ori litispendența.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea a reținut că art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 impune soluționarea excepției de nelegalitate cu citarea autorității emitente a actului. Prin urmare, calitate procesuală a pârâtului este impusă de lege și este consecința calității acestuia de emitent al actului cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate. La rândul său, pârâta SC I.G. SRL a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, cu motivarea că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi invocată o atare excepție cu privire la actele administrative cu caracter normativ. Curtea a respins excepția, astfel cum a fost motivată de pârâtă, constatând că aceasta a mai invocat-o în fața instanței învestite cu soluționarea fondului, instanță care a respins-o prin prisma jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare, Curtea a constatat că problema de drept invocată de pârâtă în susținerea excepției a fost tranșată de instanța competentă să aprecieze asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate. Cu privire la fondul excepției de nelegalitate, prima instanță, examinând dispozițiile pct. 2.3 și 3.2.4 din P.T./C/3/2003, ce fac obiectul excepției de nelegalitate, a reținut că P.T./C/3/2003, raportat la Ordinul nr. 304/2005 prin norma de trimitere cuprinsă la pct. 2.3, instituie obligații și drepturi în sarcina, respectiv în beneficiul comercianților cu G.P.L. prin referire la criteriul personalizării. Astfel, pe de o parte, pct. 3.2.4 limitează interdicția umplerii cu G.P.L. la buteliile personalizate ale unui comerciant concurent, ceea ce înseamnă, într-o interpretare per a contrario că pct. 3.2.4 legitimează actele de umplere cu G.P.L.

efectuate de un comerciant cu privire la orice recipiente nepersonalizate. Pe de alta parte, procedura de personalizare a buteliilor reglementată de pct. 2.3 și Ordinul I.S.C.I.R. nr. 304/2005 la care trimite pct. 2.3 reglementează aprobarea de către I.S.C.I.R. a unui model format din elemente distinctive. Din analiza dispozițiilor metodologiei aprobată prin Ordinul nr. 304/2005 rezultă că aceasta reglementează în realitate, în mod distinct de identificarea prin poansonare a buteliilor, o procedură de personalizare, ce presupune solicitarea de către un operator economic autorizat pentru umplerea buteliilor a "acordului I.S.C.I.R.

privind modelul (tipul) de personalizare a buteliilor proprii împreună cu un document cu prezentarea tuturor elementelor distinctive prin care stația de umplere/punctul de lucru al stației de umplere propune modelul de personalizare (vopsire, aplicarea unei sigle înregistrate; elemente constructive - decupări de forme diferite, imprimări în postament sau garda de protecție nedemontabilă - care nu afectează cerințele minime ale normelor de execuție - standarde, reglementări tehnice, etc. - pentru butelii, aprobate la nivel național)". Noțiunea de "butelii nepersonalizate" are o accepțiune proprie P.T./C/3/2003 și metodologiei menționate, fără corespondent în legislația națională și europeană contemporană Ordinului nr. 86/2003 și Ordinului nr. 304/2005 sau ulterioară și, de asemenea, fără legătură cu conformitatea tehnică a buteliei.

Aprobarea de către I.S.C.I.R. a caracterului distinctiv al unui model (modelul de personalizarea si reglementarea condițiilor de comercializare a buteliilor G.P.L. prin condiționarea dreptului de umplere a acestora de existenta sau inexistenta unui model distinctiv aprobat de către I.S.C.I.R. (desigur cu plata corespunzătoare a tarifelor aplicate de I.S.C.I.R. în funcție de numărul de butelii personalizate) exced sferei de reglementare a unei prescripții tehnice. Curtea a apreciat că nu există nici o justificare de ordin tehnic, care să corespundă asigurării conformității tehnice a unui recipient sub presiune - acestea fiind limitele reglementării prin Ordinul nr. 86/2003 - pentru măsurile dispuse prin pct. 2.3 și 3.2.4 din P.T./C/3/2003.

A arătat că aceste dispoziții reprezintă ingerințe în activitatea profesioniștilor din lanțul de distribuție fără legătură cu proprietățile de securitate ale buteliilor. Aplicarea pe butelie a unui model distinctiv aprobat de către I.S.C.I.R., în mod distinct de aplicarea unui poanson de identificare a buteliei, nu este de natură să se încadreze în sfera stabilirii cerințelor tehnice de fabricare, de verificare și funcționare a aparatelor sub presiune, iar reglementarea subsecventă a condițiilor de comercializare în funcție de faptul că s-a exercitat sau nu această opțiune (personalizarea fiind facultativă potrivit pct. 2.3 din P.T./C/3/2003) nu are nici o justificare de ordin tehnic.

A mai concluzionat instanța fondului că, depășind scopul declarat încă de la pct. 1.1 al P.T./C/3/2003, P.T./C/3/2003 cuprinde și o serie de prevederi care exced domeniului de reglementare stabilit și specific unei prescripții tehnice, tinzând să stabilească reguli speciale în ceea ce privește aplicarea mărcii pe aceste butelii G.P.L., reguli care sunt derogatorii de la Legea nr. 84/1998, dreptul comun in materie. Astfel, în materia buteliilor G.P.L., agenții economici care au obținut protecția mărcii lor prin înregistrarea mărcii la O.S.I.M. nu ar putea să folosească această marcă în mod liber și firesc prin aplicarea ei pe butelie ci, pentru a-și personaliza buteliile, ar trebuie să recurgă la această procedură de personalizare impusă de P.T./C/3/2003, iar în lipsa acordului I.S.C.I.R.

nici nu ar putea proceda la aplicarea propriei mărci pe butelie. De asemenea, singurul obstacol în calea folosirii unor butelii G.P.L. ca recipient gol de agenții economici care activează pe piața de umplere și comercializarea butelii G.P.L. ar fi personalizarea acestor butelii, după procedura de la pct. 2.3. Per a contrario, atâta vreme cât o butelie nu este personalizată după procedura de la pct. 2.3 ea poate fi folosită liber de orice agent economic. Astfel, potrivit acestui text legal, aplicarea unei mărci comerciale aparținând unui agent economic, aplicarea care este făcută în exercițiul liber și neîngrădit al dreptului său la marcă nu are nici o relevanță și nu este de natură să împiedice folosirea acelei butelii de către un alt agent economic.

Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003 tind, de asemenea, la îngrădirea dreptului la marcă și la încălcarea regimului juridic al acesteia, așa cum a fost el consolidat prin Legea nr. 84/1998, câtă vreme arată că, o dată îndeplinite anumite cerințe, normele care asigură protecția dreptului la marcă pot fi ignorate. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâții M.E. (succesor al fostului M.E.C.M.A.) și Guvernul României au declarat recurs, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca nefondată. 3.1. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României, În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susține că H.G.

nr. 941/2003 este legal și temeinic adoptată, raportat la dispozițiile în baza cărora a fost emisă, și anume art. 107 din Constituție și prevederile Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, fiind respectate și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001. 3.2. Recursul declarat de pârâtul M.E., C.M.A., Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., recurentul combate soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate și a excepției lipsei calității procesuale pasive, precum și de admitere a excepției de nelegalitate invocată de reclamante. Astfel, autoritatea recurentă susține că regula în materia vinderii o reprezintă libera circulație a recipientelor după introducerea lor pe piața (operatorii pot umple orice recipient introdus pe piața care nu a fost personalizat conform legii), iar excepția restrângerea dreptului operatorilor de a utiliza în activitatea lor acele butelii care au fost personalizate conform metodologiei emise de I.S.C.I.R. În plus, personalizarea (prin poansonare cu poanson de identificare) este o operațiune distincta și prealabilă față de aplicarea unor însemne protejate ca marca, ceea ce presupune existenta proprietății asupra recipientului, analizata prin prisma actelor de proprietate.

Admiterea excepției de nelegalitate ar constitui o bariera la intrarea pe piața distribuției si comercializării de G.P.L. aragaz îmbuteliat prin îngreunarea accesului unor noi întreprinderi și ar fi susceptibilă să creeze un avantaj nejustificat pentru acele întreprinderi care activează deja pe piața, afectând astfel concurenta actuala si conducând la eliminarea concurentei potențiale de pe aceasta piața, conform Deciziei nr 62/2012 a Consiliului Concurenței. Autoritatea pârâtă subliniază că M.L.C.M.A. funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, însă I.S.C.I.R.

este organul de specialitate al administrației centrale, responsabil în numele statului pentru asigurarea masurilor de funcționare în condiții de siguranța a instalațiilor și echipamentelor, conform dispozițiilor Legii nr. 64/2008 privind funcționarea in condiții de siguranța a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările și completările ulterioare, republicata în 09 iunie 2010, sens în care calitate procesuala pasiva o avea I.S.C.I.R. și nu M.E.C.M.A., așa cum greșit a apreciat instanța de judecata. Pârâtul M.E.C.M.A. a considerat justificata chemarea în fața instanței a persoanei juridice căreia trebuia să-i fie opozabila hotărârea curții.

Pentru considerentele enunțate, M.E.C.M.A. a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, respinsă cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv cele ale Legii nr 64/2008. În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, recurentul susține că Prescripția tehnică P.T./C/3/2003 aprobată prin Ordinul M.I.R. nr. 86/2003 și art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003 sunt acte administrative normative, astfel încât acțiunea este inadmisibilă. Un alt aspect care fundamentează aplicarea greșita a legii de către instanța de fond îl reprezintă constatarea nelegalității dispozițiilor art. 8 alin. (3) din H.G. nr 941/ 2003, având în vedere că hotărârea de Guvern menționata a fost supusă unui eveniment legislativ în sensul abrogării acesteia.

Pe cale de consecință, pretențiile intimaților-reclamanți, respectiv petitul de cerere privind nelegalitatea unui act abrogat, nu pot constitui obiect al litigiului dedus judecații, recurentului-parat neputându-i-se retine în sarcina vreo obligație ulterioara cu privire la acesta. Fata de dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr 941/2003, Curtea a admis excepția de nelegalitate strict raportat la normele de natură să încalce protecția juridica a dreptului la marca, asigurata de prevederile cap. II al Legii nr 84/1998. Prin urmare, instanța, fără analizarea "considerentelor referitoare la echipamentul sub presiune." reglementate de legiuitor și analizarea întregului cadru legal incident în speță, prin prisma strictă a dreptului la marca ce nu a constituit obiect al constatării instanței, a decis, în mod eronat, admiterea excepției.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, cu precizarea prealabilă că, întrucât în recursurile declarate, pe fondul excepției de neegalitate, susținerile autorităților pârâte sunt similare, acestea vor fi analizate împreună, însă, pentru că au fost invocate și alte argumente, acestea vor fi analizate separat. 4.1. În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei Instanța de control judiciar constată faptul că în mod legal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.E., în considerarea calității autorității de emitent al actului administrativ contestat.

4.2. În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, respinsă de judecătorul fondului Înalta Curte constată că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 262/2007, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.” În conformitate cu dispozițiile alin. (2) al acestui articol „Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului.

În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”. Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere, în privința analizării legalității, la actele administrative cu caracter individual, ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual. Este de observat, însă, că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.

În virtutea principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din legea contenciosului administrativ. Aceasta presupune că actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat. Astfel fiind, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a constatat că excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ poate fi cercetată.

4.3. În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate Astfel, obiectul excepției de nelegalitate dedusă judecății în prezenta cauză îl reprezintă pct. 2.3 și pct. 3.2.4 din Prescripția tehnică P.T./C/3/2003, ediția 1, “Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26 l pentru G.P.L.” aprobată prin Ordinul M.I.R. nr. 86-2003 și modificată prin Ordinul nr. 210/2003 și prin Ordinul nr. 304/2005 și dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003. Prevederile pct. 2.3 și 3.2.4 din P.T./C/3/2003 ce fac obiectul excepției de nelegalitate au următorul conținut: ,,2.3 Agenții economici autorizați care fac dovada proprietății buteliilor pe baza documentelor financiar-contabile pot să își personalizeze buteliile.

Personalizarea buteliilor se va face conform metodologiei privind personalizarea recipientelor-butelii cu capacitate până la 26 litri pentru G.P.L. aprobata prin ordin al Inspectorului de stat, șef al I.S.C.I.R. și publică în M. Of. al României. Partea I. Agenții economici vor solicita in scris la I.S.C.I.R.-I.N.S.P.E.C.I.T. aprobarea pentru personalizare. Agentul economic va începe acțiunea de personalizare efectiva numai după primirea confirmării scrise de la I.S.C.I.R.-I.N.S.P.E.C.T. Adresa de solicitare trebuie sa cuprindă un tabel centralizator cu denumirea producătorului, seriile si anii de fabricație. Personalizarea se poate efectua de către: - I.T. I.S.C.I.R. în raza căreia se afla sediul agentului economic sau punctul de lucru al acestuia, printr-un inspector de specialitate; - responsabilul cu supravegherea lucrărilor al agentului economic, pe baza unei împuterniciri scrise primite de la I.T.

I.S.C.I.R." ,,3.2.4 Agenții economici nu vor putea umple buteliile personalizate ale altui proprietar decât cu consimțământul scris al acestuia". La rândul lor, dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003 prevăd că: "Utilizarea, inclusiv umplerea, depozitarea, golirea sau reumplerea: a)echipamentelor sub presiune transportabile, prevăzute la art. 2 lit. a), b) și c), care satisfac cerințele prezentei hotărâri și poartă marcajul prevăzut la art. 12 alin. (1); b)recipientelor-butelii existente, care poartă marcajul prevăzut în Ordinul M.I.R.

nr. 113/2001, cu modificările ulterioare, precum și marcajul și numărul de identificare prevăzut la art. 12 alin. (3), care indică faptul că recipientele-butelii au fost supuse unei inspecții periodice, nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare." În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanții au susținut, în esență, că aceste dispoziții impun un regim al exercitării dreptului la marcă în materia comercializării G.P.L. încărcat în butelii mai restrictiv și derogator de la regimul exercitării dreptului la marcă așa cum este el stabilit cu titlul general prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, argument ce reprezintă, de altfel, și fundamentul raționamentului instanței de fond în ceea ce privește aprecierea nelegalității dispozițiilor criticate.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Odată cu instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ pe calea acestei excepții. Prin urmare, excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la legea în a cărei executare au fost emise.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituție. Așadar, intimații-reclamanți trebuia să individualizeze în motivarea excepției de nelegalitate textele legale care au fost încălcate la momentul emiterii actului administrativ dedus judecății pe această cale procedurală, texte raportat la care instanța de contencios administrativ ar examina legalitatea actelor administrative atacate.

Or, din examinarea raționamentului instanței de fond, se constată, pe de o parte, că aceasta a apreciat nelegalitatea prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din P.T./C/3/2003 cu referire la Ordinul I/S/C/I/R/ nr. 304/2005 și la efectele pe care aplicarea coroborată a acestora ar putea-o avea, făcând aprecieri asupra justificării acestor prescripții raportat la limitele implicite Ordinului nr. 86/2003 și a depășirii scopului declarat la pct. 1.1 al P.T./C3/2003, și concluzionând că atât punctele criticate, cât și P/T//C/3/2003, în integralitatea sa, exced domeniului de reglementare stabilit și specific unei prescripții tehnice. A cest demers este criticabil, prin faptul că instanța de contencios administrativ avea obligația de a examina, în concret, modul în care dispozițiile criticate se abat de la normele legale, cu forță juridică superioară, în executarea și în temeiul cărora au fost emise.

Dispozițiile criticate prevăd numai condițiile de introducere pe piață pentru echipamentele sub presiune transportabile noi; condițiile privind inspecția periodică și utilizarea repetată a acestor echipamente; procedurile de evaluare și reevaluare a conformității în sistem modular. Aceste dispoziții nu stabilesc limitele, regimul juridic și protecția dreptului la marcă, aspect reglementat, separat, de alte texte normative a căror aplicare nu exclude și nu vine în contradicție, în mod direct, cu dispozițiile criticate pe calea excepției de nelegalitate în prezenta speță. Pe de altă parte, aprecierea nelegalității art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003, dar și a prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din P.T./C/3/2003, nu se poate realiza raportat la întregul corpus al Legii nr. 84/1998, sau la principii cu caracter general promovate de această lege, cum, în speță, au făcut atât intimații-reclamanți, cât și instanța de fond.

În fine, examinând conținutul dispozițiilor contestate, prin raportare la actele normative cu forța juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul și executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței juridice actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României si art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reține elemente de nelegalitate a acestora. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către autoritățile pârâte și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate invocată în cauză de societățile reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.E. (succesor al fostului M.E.C.M.A., conform O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative) și de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 5979 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantele SC O.M.V.P. SA și SC P.L.P.G. SA, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.