ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5102/2013

HOTĂRÂRE
23.04.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5102/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 6 ianuarie

2012, în Dosarul nr. 59066/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București,

secția a III-a civilă, reclamanții SC O.M.V.P. SA și SC P.L.P.G. SA au invocat,

în contradictoriu cu pârâții SC E.T.A.G. SRL, Guvernul României și Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în condițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a pct. 2.3 și a pct. 3.2.4 din

Prescripția tehnică PT C 3-2003, ediția 1, "Cerințe tehnice privind

utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26 litri pentru

GPL" aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr.

86/2003 și modificată prin Ordinul nr. 210/2003 și prin Ordinul nr. 304/2005 și

cu privire la art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003.

Reclamanții au

susținut că aceste dispoziții impun un regim al exercitării dreptului la marcă

în materia comercializării GPL încărcat în butelii mai restrictiv și derogator

de la regimul exercitării dreptului la marcă așa cum este el stabilit cu titlul

general prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 4983 din 14 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a pct. 2.3

și a pct. 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C 3-2003, aprobată prin Ordinul

Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86/2003 și a art. 8 alin. (3) din H.G.

nr. 941/2003

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță, examinând dispozițiile pct. 2.3 și 3.2.4 din PT C-3

2003, ce fac obiectul excepției de nelegalitate, a reținut că PT C-3 2003,

raportat la Ordinul nr. 304/2005 prin norma de trimitere cuprinsă la pct. 2.3,

instituie obligații și drepturi în sarcina, respectiv în beneficiul

comercianților cu GPL prin referire la criteriul personalizării.

Astfel, pe de o

parte, pct. 3.2.4 limitează interdicția umplerii cu GPL la buteliile

personalizate ale unui comerciant concurent, ceea ce înseamnă, într-o

interpretare per a contrario că pct. 3.2.4 legitimează actele de umplere cu GPL

efectuate de un comerciant cu privire la orice recipiente nepersonalizate. Pe

de altă parte, procedura de personalizare a buteliilor reglementată de pct. 2.3

și Ordinul I.S.C.I.R. nr. 304/2005 la care trimite pct. 2.3 reglementează

aprobarea de către I.S.C.I.R. a unui model format din elemente distinctive.

Din analiza

dispozițiilor metodologiei aprobată prin Ordinul nr. 304/2005 rezultă că

aceasta reglementează în realitate, în mod distinct de identificarea prin

poansonare a buteliilor, o procedură de personalizare, ce presupune solicitarea

de către un operator economic autorizat pentru umplerea buteliilor a

"acordului I.S.C.I.R. privind modelul (tipul) de personalizare a

buteliilor proprii împreună cu un document cu prezentarea tuturor elementelor

distinctive prin care stația de umplere/punctul de lucru al stației de umplere

propune modelul de personalizare (vopsire, aplicarea unei sigle înregistrate;

elemente constructive - decupări de forme diferite, imprimări în postament sau

garda de protecție nedemontabilă - care nu afectează cerințele minime ale

normelor de execuție - standarde, reglementări tehnice, etc. - pentru butelii,

aprobate la nivel național)".

Noțiunea de "butelii

nepersonalizate" are o accepțiune proprie PT C-3 2003 și metodologiei

menționate, fără corespondent în legislația națională și europeană contemporană

Ordinului nr. 86/2003 și Ordinului nr. 304/2005 sau ulterioară și de asemenea

fără legătură cu conformitatea tehnică a buteliei.

Aprobarea de către

I.S.C.I.R. a caracterului distinctiv al unui model, modelul de personalizarea

și reglementarea condițiilor de comercializare a buteliilor GPL prin

condiționarea dreptului de umplere a acestora de existența sau inexistența unui

model distinctiv aprobat de către I.S.C.I.R. (desigur cu plata corespunzătoare

a tarifelor aplicate de I.S.C.I.R. în funcție de numărul de butelii

personalizate) exced sferei de reglementare a unei prescripții tehnice.

Curtea a apreciat că

nu există nicio justificare de ordin tehnic, care să corespundă asigurării

conformității tehnice a unui recipient sub presiune - acestea fiind limitele

reglementării prin Ordinul nr. 86/2003 - pentru măsurile dispuse prin pct. 2.3

și 3.2.4 din PT C-3 2003.

A arătat că aceste

dispoziții reprezintă ingerințe în activitatea profesioniștilor din lanțul de

distribuție fără legătură cu proprietățile de securitate ale buteliilor.

Aplicarea pe butelie a unui model distinctiv aprobat de către I.S.C.I.R., în

mod distinct de aplicarea unui poanson de identificare a buteliei, nu este de

natură să se încadreze în sfera stabilirii cerințelor tehnice de fabricare, de

verificare și funcționare a aparatelor sub presiune, iar reglementarea

subsecventă a condițiilor de comercializare în funcție de faptul că s-a

exercitat sau nu această opțiune (personalizarea fiind facultativă potrivit

pct. 2.3 din PT C-3 2003) nu are nicio justificare de ordin tehnic.

A mai concluzionat

instanța fondului că, depășind scopul declarat încă de la pct. 1.1 al PT

C3-2003, acesta cuprinde și o serie de prevederi care exced domeniului de

reglementare stabilit și specific unei prescripții tehnice, tinzând să

stabilească reguli speciale în ceea ce privește aplicarea mărcii pe aceste

butelii GPL, reguli care sunt derogatorii de la Legea nr. 84/1998, dreptul

comun în materie.

Astfel, în materia

buteliilor GPL, agenții economici care au obținut protecția mărcii lor prin

înregistrarea mărcii la O.S.I.M. nu ar putea să folosească această marcă în mod

liber și firesc prin aplicarea ei pe butelie ci, pentru a-și personaliza

buteliile, ar trebuie să recurgă la această procedură de personalizare impusă

de PT C3-2003, iar în lipsa acordului I.S.C.I.R. nici nu ar putea proceda la

aplicarea propriei mărci pe butelie.

De asemenea, singurul

obstacol în calea folosirii unor butelii GPL ca recipient gol de agenții

economici care activează pe piața de umplere și comercializarea butelii GPL ar

fi personalizarea acestor butelii, după procedura de la pct. 2.3. Per a contrario,

atâta vreme cât o butelie nu este personalizată după procedura de la pct. 2.3

ea poate fi folosită liber de orice agent economic. Astfel, potrivit acestui

text legal, aplicarea unei mărci comerciale aparținând unui agent economic,

aplicarea care este făcută în exercițiul liber și neîngrădit al dreptului său

la marcă nu are nicio relevanță și nu este de natură să împiedice folosirea

acelei butelii de către un alt agent economic.

Instanța de fond a

apreciat că dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003 tind, de

asemenea, la îngrădirea dreptului la marcă și la încălcarea regimului juridic

al acesteia, așa cum a fost el consolidat prin Legea nr. 84/1998, câtă vreme

arată că, o dată îndeplinite anumite cerințe, normele care asigură protecția

dreptului la marcă pot fi ignorate.

exercitată

Împotriva Sentinței

nr. 4983 din 14 septembrie 2012 au declarat recurs pârâții SC E.G. SRL,

Guvernul României și Ministerul Economiei, solicitând modificarea acesteia în

sensul respingerii excepției de nelegalitate ca nefondată.

a. Recursul pârâtei

În motivarea

recursului, s-a susținut, în esență, că judecătorul fondului a făcut o

interpretare eronată a textului normativ și o confuzie între personalizarea

buteliilor (care se face prin poansonare, confirmată prin poansonarea unui

număr de înmatriculare al I.S.C.I.R.) și dreptul agentului economic de a aplica

în mod liber orice semn de identificare dorește, inclusiv marca autorizată.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a pct. 3.2.4. și art. 8 alin. (3) din H.G. nr.

941/2003, în prezent abrogată prin O.U.G. nr. 126/2011, s-a arătat că acestea

nu au o incidență în cauza supusă judecății, aflată pe rolul Tribunalului

București, nefiind determinante în soluționarea acesteia, și că excepția

trebuia respinsă ca inadmisibilă sub acest aspect.

b. Recursul pârâtului

Guvernul României

Acest recurent a

arătat că H.G. nr. 941/2003 privind stabilirea condițiilor de introducere pe

piață și utilizarea repetată a echipamentelor sub presiune transportabile, cu

modificările și completările ulterioare, care transpunea în legislația

națională Directiva nr. 1999/36/EC a Consiliului Uniunii Europene a fost

abrogată de O.U.G. nr. 126/2011 privind echipamentele sub presiune

transportabile, care transpune Directiva nr. 2012/35/CE a Parlamentului

European și a Consiliului Uniunii Europene.

A mai arătat că H.G.

nr. 941/2003 este legal și temeinic adoptat, raportat la dispozițiile în baza

cărora a fost emis, și anume art. 107 din Constituție și prevederile Acordului

european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile

Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles

la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, fiind respectate și

dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind

procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare

Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001.

A mai susținut că

atât H.G. nr. 941/2003 cât și O.U.G. nr. 126/2011, precum și actele

administrative subsecvente, se referă exclusiv la specificațiile tehnice pe

care trebuie să le îndeplinească aceste produse cu scopul de a îmbunătăți

siguranța, neputându-se reține efecte în ceea ce privește dreptul la marcă sau

încălcarea regimului juridic al acesteia.

c. Recursul pârâtului

Ministerul Economiei

La rândul său, acest

recurent a susținut că H.G. nr. 941/2003 este legal și temeinic adoptat,

raportat la dispozițiile în baza cărora a fost emis, fiind respectate și

dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative și că invocarea reglementărilor tehnice privind

echipamentele sub presiune transportabile, în speța de față, nu este relevantă

în privința regimului proprietății bunului, respectiv a buteliilor GPL, în

situația în care acestea au fost reținute de un alt operator în vederea

reîncărcării.

de recurs

Analizând actele și

înscrisurile dosarului, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale

incidente, Înalta Curte constată următoarele:

a. Recursurile

pârâților Ministerul Economiei și SC E.G. SRL

Aceste recursuri sunt

tardiv formulate și vor fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15

zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

În speță, obiectul

cererii reclamanților-intimați îl constituie excepția de nelegalitate a unor

dispoziții cuprinse în acte administrative, invocată în temeiul dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Dispozițiile

imperative ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin

care instanța de contencios administrativ se pronunță asupra excepției de

nelegalitate poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Or, din examinarea

înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că intimații-pârâți au

formulat recurs la data de 10 octombrie 2012, în condițiile în care sentința

recurată a fost comunicată, ambilor, la data de 25 septembrie 2012 și, față de

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea

procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 1

octombrie 2012.

Susținerile

recurentului Ministerul Economiei privind menționarea, în dispozitivul

hotărârii atacate, a unui termen de recurs de 15 zile, nu sunt de natură a duce

la respingerea excepției tardivității, câtă vreme termenul de recurs de 5 zile

este expres și imperativ prevăzut de norma legală sus-citată și nemo censetur

ignorare legem.

Cum în cauză nu s-a

făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103

alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea

dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I din C. proc. civ., cu consecința

admiterii excepției și respingerii ambelor recursuri ca tardiv formulate.

b. Recursul pârâtului

Guvernul României.

Acest recurs este

fondat și va fi admis.

Astfel, obiectul

excepției de nelegalitate dedusă judecății în prezenta cauză îl reprezintă pct.

2.3 și pct. 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C 3-2003, ediția 1, "Cerințe

tehnice privind utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26

litri pentru GPL" aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și

Resurselor nr. 86/2003 și modificată prin Ordinul nr. 210/2003 și prin Ordinul

nr. 304/2005 și dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003.

Prevederile pct. 2.3

și 3.2.4 din PT C-3 2003 ce fac obiectul excepției de nelegalitate au următorul

conținut:

"2.3 Agenții

economici autorizați care fac dovada proprietății buteliilor pe baza

documentelor financiar-contabile pot să își personalizeze buteliile.

Personalizarea buteliilor se va face conform metodologiei privind

personalizarea recipientelor-butelii cu capacitate până la 26 litri pentru GPL

aprobată prin ordin al Inspectorului de stat șef al I.S.C.I.R. ăi publicată în

Agenții economici vor

solicita în scris la I.S.C.I.R. - I.N.S.P.E.C.I.T. aprobarea pentru

personalizare. Agentul economic va începe acțiunea de personalizare efectivă

numai după primirea confirmării scrise de la I.S.C.I.R. - I.N.S.P.E.C.T.

Adresa de solicitare

trebuie să cuprindă un tabel centralizator cu denumirea producătorului, seriile

și anii de fabricație.

Personalizarea se

poate efectua de către:

- I.T. I.S.C.I.R. în

raza căreia se află sediul agentului economic sau punctul de lucru al acestuia,

printr-un inspector de specialitate;

- responsabilul cu

supravegherea lucrărilor al agentului economic, pe baza unei împuterniciri

scrise primite de la I.T. I.S.C.I.R."

"3.2.4 Agenții

economici nu vor putea umple buteliile personalizate ale altui proprietar decât

cu consimțământul scris al acestuia".

La rândul lor,

dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003 prevăd că:

"Utilizarea,

inclusiv umplerea, depozitarea, golirea sau reumplerea:

a) echipamentelor sub

presiune transportabile, prevăzute la art. 2 lit. a), b) și c), care satisfac

cerințele prezentei hotărâri și poartă marcajul prevăzut la art. 12 alin. (1);

b)

recipientelor-butelii existente, care poartă marcajul prevăzut în Ordinul

ministrului industriei și resurselor nr. 113/2001, cu modificările ulterioare,

precum și marcajul și numărul de identificare prevăzut la art. 12 alin. (3),

care indică faptul că recipientele-butelii au fost supuse unei inspecții

periodice, nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din considerente

referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare."

În motivarea

excepției de nelegalitate, reclamanții au susținut, în esență, că aceste

dispoziții impun un regim al exercitării dreptului la marcă în materia

comercializării GPL încărcat în butelii mai restrictiv și derogator de la regimul

exercitării dreptului la marcă așa cum este el stabilit cu titlul general prin

Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, argument ce

reprezintă, de altfel, și fundamentul raționamentului instanței de fond în ceea

ce privește aprecierea nelegalității dispozițiilor criticate.

Conform art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ

nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate.

Odată cu

instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004,

instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor

legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui

act administrativ pe calea acestei excepții.

Prin urmare, excepția

de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la

legea în a cărei executare au fost emise.

Cu alte cuvinte, avem

de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță

juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică

superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5),

coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din

Constituție.

Așadar,

intimații-reclamanți trebuiau să individualizeze în motivarea excepției de

nelegalitate textele legale care au fost încălcate la momentul emiterii actului

administrativ dedus judecății pe această cale procedurală, texte raportat la

care instanța de contencios administrativ ar examina legalitatea actelor

administrative atacate.

Or, din examinarea

raționamentului instanței de fond, se constată, pe de o parte, că aceasta a

apreciat nelegalitatea prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din PT C-3 2003 cu

referire la Ordinul I.S.C.I.R. nr. 304/2005 și la efectele pe care aplicarea

coroborată a acestora ar putea-o avea, făcând aprecieri asupra justificării

acestor prescripții raportat la limitele implicite Ordinului nr. 86/2003 și a

depășirii scopului declarat la pct. 1.1 al PT C3-2003, și concluzionând că atât

punctele criticate, cât și PT C-3 2003, în integralitatea sa, exced domeniului

de reglementare stabilit și specific unei prescripții tehnice.

Acest demers este

criticabil, prin faptul că instanța de contencios administrativ avea obligația

de a examina, în concret, modul în care dispozițiile criticate se abat de la

normele legale, cu forță juridică superioară, în executarea și în temeiul

cărora au fost emise.

Dispozițiile

criticate prevăd numai condițiile de introducere pe piață pentru echipamentele

sub presiune transportabile noi; condițiile privind inspecția periodică și

utilizarea repetată a acestor echipamente; procedurile de evaluare și

reevaluare a conformității în sistem modular.

Aceste dispoziții nu

stabilesc limitele, regimul juridic și protecția dreptului la marcă, aspect

reglementat, separat, de alte texte normative a căror aplicare nu exclude și nu

vine în contradicție, în mod direct, cu dispozițiile criticate pe calea

excepției de nelegalitate în prezenta speță.

Pe de altă parte,

aprecierea nelegalității art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003, dar și a

prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din PT C-3 2003, nu se poate realiza raportat la

întregul corpus al Legii nr. 84/1998, sau la principii cu caracter general

promovate de această lege, cum, în speță, au făcut atât intimații-reclamanți,

cât și instanța de fond.

În fine, examinând

conținutul dispozițiilor contestate, prin raportare la actele normative cu

forța juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul și

executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței

juridice actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția

României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate

reține elemente de nelegalitate a acestora.

În consecință,

considerând că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304

1

admite recursul declarat de Guvernul României și va modifica sentința atacată,

în sensul că va respinge ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de

reclamantele SC O.M.V.P. SA și SC G.L. & D. SA.

Respinge ca tardiv

formulate recursurile declarate de SC E.G. SRL București și Ministerul

Economiei împotriva Sentinței civile nr. 4983 din 14 septembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul

declarat de Guvernul României împotriva aceleiași sentinței.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de

intimatele-reclamante SC O.M.V.P. SA și SC G.L. & D. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1241/2014
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și sentința instanței de fond. Prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2012, Tribunalul București, secția a III-a
ÎCCJ 2014-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1241/2014
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și sentința instanței de fond. Prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2012, Tribunalul București, secția a III-a
ÎCCJ 2013-06-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5770/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul excepției de nelegalitate Prin cererea formulată în Dosarul nr. 56530/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, rec
ÎCCJ 2013-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5845/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe. Obiectul excepției de nelegalitate Prin cererea formulată la data de 09 august 2011, reclamantele SC O.M.V.P. SA ș
ÎCCJ 2014-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3792/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sesizat cu judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 6369 din 2 mai 2012 a Judecătoriei Buzău, Dosar nr. 9349/2011 având ca obiect plân
Sursă