ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5770/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul excepției de nelegalitate Prin cererea formulată în Dosarul nr. 56530/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții SC O.P. SA și SC P.L. SA au invocat, în contradictoriu cu pârâții SC R.B. SRL - Sibiu - Sucursala R.V., Guvernul României și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a punctului 2.3 și a punctului 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C 3-2003, ediția 1, „Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26 litri pentru G.P.L.” aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86-2003 și modificată prin Ordinul nr. 210/2003 și prin Ordinul nr. 304/2005 și cu privire la art. 8 alin. (3) din H.G.

nr. 941/2003. Reclamanții au susținut, în esență, că aceste dispoziții tind la îngrădirea dreptului la marcă și la încălcarea regimului juridic al acestuia, așa cum a fost el consolidat prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Întâmpinările depuse în cauză Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, având în vedere că are ca obiect acte administrative cu caracter normativ, or, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, această excepție poate fi invocată doar cu privire la acte administrative cu caracter individual. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, precizând că H.G.

nr. 941/2003 a fost legal adoptată, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și ale H.G. nr. 555/2001, fiind, ulterior, abrogată de O.U.G. nr. 126/2011. Pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității (prematurității) excepției de nelegalitate în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea excepției pentru motivele de fapt și de drept menționate în întâmpinarea Guvernului României.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5657 din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocate de către pârâți, și a admis excepția de nelegalitate a punctului 2.3 și a punctului 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C 3-2003, aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86-2003 și a art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că dispozițiile privind personalizarea buteliilor G.P.L. prin aprobarea de către I.S.C.I.R. a caracterului distinctiv al unui model și cele referitoare la condiționarea dreptului de umplere a buteliilor G.P.L.

de personalizarea acestora nu reglementează cerințe tehnice, or scopul emiterii ordinului nr. 86/2003 este acela de aprobare a unor astfel de cerințe care să asigure utilizarea acestor butelii în condiții de siguranță, ceea ce înseamnă că prevederile din ordin în privința cărora a fost invocată excepția de nelegalitate depășesc sfera de reglementare a acestui act administrativ. Instanța fondului a constatat, interpretând dispozițiile criticate, că, efect al acestora, deși bunul respectiv are aplicată marca ce aparține unui anumit agent economic, el poate fi folosit de alți agenți economici fără nici o restricție, dacă nu este personalizat în condițiile reglementate prin ordin al I.S.C.I.R., rezultând că protecția dreptului la marcă asupra buteliilor G.P.L.

este condiționată de parcurgerea procedurii personalizării, contrar dispozițiilor Legii nr. 84/1998. Referitor la dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003, Curtea a reținut, din interpretarea acestora că, din moment ce o butelie G.P.L. poartă însemnul că a fost supusă inspecției tehnice periodice, utilizarea acesteia nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din considerente referitoare la echipamentul sub presiune, rezultând că este posibilă utilizarea sa în mod liber, chiar dacă are aplicată marca agentului economic care conferă titularului mărcii dreptul exclusiv de a folosi semnul distinctiv care reprezintă marca.

Excepțiile inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocate de către pârâte, au fost respinse, cu motivarea, în ceea ce privește prima excepție, că art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu face distincție între actele administrative cu caracter individual și cele cu caracter normativ, iar, în ceea ce privește cea de-a doua excepție, dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 stabilesc că în cazul excepției de nelegalitate nu este obligatorie plângerea prealabilă. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 5657 din 9 octombrie 2012 au declarat recurs pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei. Recursul pârâtului Guvernul României Acest recurent a invocat incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 9 și art. 304¹ C. proc.

civ., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, și, în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției de nelegalitate. În argumentarea primului motiv de recurs, s-a susținut că recurentului nu i-au fost comunicate încheierile de amânare a pronunțării din 25 septembrie 2012 și 02 octombrie 2012, acest fapt reprezentând o nesocotire a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., o încălcare a dreptului la apărare și a principiului egalității armelor, a contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil.

Al doilea motiv de recurs privește faptul că hotărârea instanței de fond asupra excepției inadmisibilității acțiunii a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii, în condițiile în care, în urma modificărilor aduse art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este permisă invocarea excepției de nelegalitate doar în situația actelor administrative unilaterale cu caracter individual. Or, actul administrativ supus examinării instanței de contencios administrativ nu face parte din această categorie, soluția instanței de fond în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004neavând suport juridic și legal. Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția din dispozitiv, întrucât judecătorul fondului nu a fost în măsură să indice în concret vreun text de lege încălcat prin dispozițiile actului administrativ analizat în această procedură.

Pe fondul excepției de nelegalitate, recurentul a susținut că H.G. nr. 941/2003 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață și utilizarea repetată a echipamentelor sub presiune transportabile, cu modificările și completările ulterioare, care transpunea în legislația națională Directiva 1999/36/EC a Consiliului Uniunii Europene a fost abrogată de O.U.G. nr. 126/2011 privind echipamentele sub presiune transportabile, care transpune Directiva nr. 2012/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene. A mai arătat că H.G.

nr. 941/2003 este legal și temeinic adoptat, raportat la dispozițiile în baza cărora a fost emis, și anume art. 107 din Constituție și prevederile Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993 , fiind respectate și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001. A mai susținut că atât H.G. nr. 941/2003 cât și O.U.G.

nr. 126/2011, precum și actele administrative subsecvente, se referă exclusiv la specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aceste produse cu scopul de a îmbunătăți siguranța, neputându-se reține efecte în ceea ce privește dreptul la marcă sau încălcarea regimului juridic al acesteia. Recursul pârâtului Ministerul Economiei La rândul său, acest recurent a susținut că H.G. nr. 941/2003 este legal și temeinic adoptat, raportat la dispozițiile în baza cărora a fost emis, fiind respectate și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și că invocarea reglementărilor tehnice privind echipamentele sub presiune transportabile, în speța de față, nu este relevantă în privința regimului proprietății bunului, respectiv a buteliilor G.P.L., în situația în care acestea au fost reținute de un alt operator în vederea reîncărcării.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și înscrisurile dosarului, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată recursurile fondate și le va admite, pentru următoarele considerente. 1. Mai întâi, Înalta Curte constată că motivele de recurs încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. nu sunt fondate. În argumentarea primului motiv, recurentul a susținut că nu i-au fost comunicate încheierile de amânare a pronunțării din 25 septembrie 2012 și 02 octombrie 2012, acest fapt reprezentând o nesocotire a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, o încălcare a dreptului la apărare și a principiului egalității armelor, a contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.” Se constată, în primul rând, că nici dispozițiile art. 260, nici cele ale art. 261 C. proc. civ. nu sancționează cu nulitatea absolută necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării, deci nu sunt incidente dispozițiile privind nulitatea expresă. În fine, recurentul nu a demonstrat, însă, în concret, în ce a constat vătămarea suferită prin necomunicarea încheierilor menționate.

Nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare și a principiului egalității armelor, a contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care argumentele părților au fost expuse amănunțit în hotărârea recurată. 2. Motivul de recurs privind greșita soluționare, de către instanța de fond, a inadmisibilității excepției de nelegalitate este, de asemenea, nefundat. Înalta Curte constată că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 262/2007 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.” În conformitate cu dispozițiile alin. (2) al acestui articol „Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere, în privința analizării legalității, la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual. Este de observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual. În virtutea principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Asta presupune că actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a constatat că excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ poate fi cercetată. 3. Motivul de recurs, invocat de Guvernul României, privind faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția din dispozitiv, întrucât judecătorul fondului nu a fost în măsură să indice în concret vreun text de lege încălcat prin dispozițiile actului administrativ analizat în această procedură va fi analizat împreună cu susținerile recurenților privind incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. 4. Astfel, obiectul excepției de nelegalitate dedusă judecății în prezenta cauză îl reprezintă punctul 2.3 și punctul 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C 3-2003, ediția 1, „Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor - butelii cu capacitatea până la 26 litri pentru G.P.L.” aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86-2003 și modificată prin Ordinul nr. 210/2003 și prin Ordinul nr. 304/2005 și dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003. Prevederile pct. 2.3 și 3.2.4 din PT C-3 2003 ce fac obiectul excepției de nelegalitate au următorul conținut: „2.3 Agenții economici autorizați care fac dovada proprietății buteliilor pe baza documentelor financiar-contabile pot să își personalizeze buteliile.

Personalizarea buteliilor se va face conform metodologiei privind personalizarea recipientelor-butelii cu capacitate până la 26 litri pentru G.P.L. aprobata prin ordin al Inspectorului de stat sef al I.S.C.I.R. și publicat în M. Of. al României. Partea I. Agenții economici vor solicita in scris la I.S.C.I.R. - I.N.S.P.E.C.I.T. aprobarea pentru personalizare. Agentul economic va începe acțiunea de personalizare efectiva numai după primirea confirmării scrise de la I.S.C.I.R.- I.N.S.P.E.C.T. Adresa de solicitare trebuie sa cuprindă un tabel centralizator cu denumirea producătorului, seriile și anii de fabricație. Personalizarea se poate efectua de catre: - I.T I.S.C.I.R. în raza căreia se afla sediul agentului economic sau punctul de lucru al acestuia, printr-un inspector de specialitate; - responsabilul cu supravegherea lucrărilor al agentului economic, pe baza unei împuterniciri scrise primite de la I.T.

I.S.C.I.R." „3.2.4 Agenții economici nu vor putea umple buteliile personalizate ale altui proprietar decât cu consimțământul scris al acestuia". La rândul lor, dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G.

nr. 941/2003 prevăd că: „Utilizarea, inclusiv umplerea, depozitarea, golirea sau reumplerea: a) echipamentelor sub presiune transportabile, prevăzute la art. 2 lit. a), b) și c), care satisfac cerințele prezentei hotărâri și poartă marcajul prevăzut la art. 12 alin. (1); b) recipientelor-butelii existente, care poartă marcajul prevăzut în Ordinul ministrului industriei și resurselor nr. 113/2001, cu modificările ulterioare, precum și marcajul și numărul de identificare prevăzut la art. 12 alin. (3), care indică faptul că recipientele-butelii au fost supuse unei inspecții periodice, nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare." În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanții au susținut, în esență, că aceste dispoziții impun un regim al exercitării dreptului la marcă în materia comercializării G.P.L.

încărcat în butelii mai restrictiv și derogator de la regimul exercitării dreptului la marcă așa cum este el stabilit cu titlul general prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, argument ce reprezintă, de altfel, și fundamentul raționamentului instanței de fond în ceea ce privește aprecierea nelegalității dispozițiilor criticate. Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Odată cu instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ pe calea acestei excepții.

Prin urmare, excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la legea în a cărei executare au fost emise. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituție. Așadar, intimații-reclamanți trebuia să individualizeze în motivarea excepției de nelegalitate textele legale care au fost încălcate la momentul emiterii actului administrativ dedus judecății pe această cale procedurală, texte raportat la care instanța de contencios administrativ va examina legalitatea actelor administrative atacate.

Or, din examinarea raționamentului instanței de fond, se constată, pe de o parte, că aceasta a apreciat nelegalitatea prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din PT C-3 2003 cu referire la Ordinul I.S.C.I.R. nr. 304/2005 și la efectele pe care aplicarea coroborată a acestora ar putea-o avea, făcând aprecieri asupra justificării acestor prescripții raportat la limitele implicite Ordinului nr. 86/2003 și a depășirii scopului declarat la punctul 1.1 al PT C3-2003, și concluzionând că atât punctele criticate, cât și PT C-3 2003, în integralitatea sa, exced domeniului de reglementare stabilit și specific unei prescripții tehnice.

Acest demers este criticabil, prin faptul că instanța de contencios administrativ avea obligația de a examina, în concret, modul în care dispozițiile criticate se abat de la normele legale, cu forță juridică superioară, în executarea și în temeiul cărora au fost emise, nu prin raportare la singur actul contestat și la ceea ce ar putea fi definit, speculativ, ca sfera sa de aplicare. Dispozițiile criticate prevăd numai condițiile de introducere pe piață pentru echipamentele sub presiune transportabile noi; condițiile privind inspecția periodică și utilizarea repetată a acestor echipamente; procedurile de evaluare și reevaluare a conformității în sistem modular. Aceste dispoziții nu stabilesc limitele, regimul juridic și protecția dreptului la marcă, aspect reglementat, separat, de alte texte normative a căror aplicare nu exclude și nu vine în contradicție, în mod direct, cu dispozițiile criticate pe calea excepției de nelegalitate în prezenta speță.

Pe de altă parte, aprecierea nelegalității art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 941/2003, dar și a prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din PT C-3 2003, nu se poate realiza raportat la întregul corpus al Legii nr. 84/1998, sau la principii cu caracter general promovate de această lege, cum, în speță, au făcut atât intimații-reclamanți, cât și instanța de fond. În fine, examinând conținutul dispozițiilor contestate, prin raportare la actele normative cu forța juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul și executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței juridice actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reține elemente de nelegalitate a acestora.

În consecință, considerând că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de Ministerul Economiei și Guvernul României și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamantele SC O.P. SA și SC P.L. SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Economiei și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 5657 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.