ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 11/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 27 aprilie 2010, reclamantele SC D.R. SRL și SC R.G. SA, în contradictoriu cu pârâții SC C. SA și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.), au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea mărcii B., având nr. de depozit național reglementar M 2003 07015 din 24 ianuarie 2003, înregistrată de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în favoarea pârâtei SC C. SA; obligarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci la radierea din Registrul National al Mărcilor a mărcii B. și obligarea pârâtei SC C. SA la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat, cu titlu de precizări prealabile, că SC D.R. SRL este titulara mai multor mărci depuse la înregistrare și refuzate în baza mărcii B. nr. 94387, ceea ce justifică interesul său în formularea cererii. De asemenea, arată că SC R.G. SA este titulara unei cereri de înregistrare a mărcii B., marca înregistrată sub numărul X și respinsă de la înregistrare în baza mărcii a cărei anulare o solicită. SC R.G. SA a folosit în mod legitim marca combinată B. aparținând SC D.R. SRL după data admiterii acesteia la înregistrare de către Comisia de Examinare Mărci și anterior admiterii definitive la înregistrare a mărcii aparținând SC C. SA.

Folosirea s-a făcut în baza unui contract de licență, iar, ca urmare a publicității intensive efectuate, marca a dobândit un grad ridicat de recunoaștere din partea publicului care o asociază cu producătorul de băuturi răcoritoare R. Astfel, R. a obținut cu produsul B. medalia de aur la Selecția Mondială pentru apă, băuturi răcoritoare și băuturi nealcoolice, realizată de către International Institute for Quality Selection, ediția 2007. De asemenea, studii de piață precum și extrase din presa națională scrisă, confirma faptul că produsul B. este asociat de consumatori cu SC R.G. SA. Calitatea SC D.R. SRL și SC R.G.

SA de titulari ai unor cereri de înregistrare a unor mărci care conțin elementul verbal B., precum și calitatea acestora de utilizatori ai mărcii B. prin comercializarea unor produse ce au purtat marca respectivă, prejudiciați de înregistrarea mărcii similare B. aparținând SC C. SA, le conferă și calitatea de persoane interesate în formularea acțiunii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 48 din Legea 84/1998. Prin Sentința civilă nr. 1623 bis din 06 decembrie 2010, s-a r espins acțiunea ca neîntemeiată acțiunea, fiind obligate reclamantele la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamante, prin Decizia nr. 231/ A din 4 octombrie 2011, a respins calea de atac, ca nefondată, pentru cele ce urmează.

Ambele părți litigante dispun de decizii de înregistrare a mărcii B. Astfel, reclamanta SC D.R. SRL - marca individuală combinată constând din denumirea B. cu element figurativ, pentru clasa de produse și servicii 32, nr. de depozit x din 27 ianuarie 2004, urmare a deciziei Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci din 09 mai 2005 (pronunțată după parcurgerea procedurii contestației la respingerea înregistrării, în fața Comisiei de Reexaminare Mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci); pârâta SC C. SA - marca individuală verbală B., pentru clasele de produse 32 și 35, nr. de depozit X, urmare a deciziei Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci din 30 noiembrie 2005 și Deciziei civile nr. 197/ R din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală (prin care s-au modificat în parte deciziile pronunțate în procedura administrativă a înregistrării mărcii).

Motivele de anulare a înregistrării mărcii pârâtei, au vizat în primul rând un motiv procedural, legat de prelungirea termenelor de depunere a observațiilor sale, în faza administrativă a înregistrării, după emiterea avizului de refuz provizoriu (A.R.P.) din 10 iunie 2004. Astfel cum s-a menționat, această procedură a fost finalizată în instanță, cu Decizia civilă nr. 197/ R din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București (de admitere a înregistrării mărcii pârâtei). Verificând conținutul art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, invocat de către apelantele-reclamante ca fiind aplicabil datorită nerespectării dispozițiilor art. 6 din lege, Curtea a constatat că motivele de anulare la care se face referire, au vizat refuzul înregistrării datorate indisponibilității create de o altă marcă și nicidecum motive din faza deja depășită a procedurii administrative a înregistrării.

În speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 103 C. proc. civ., privind sancțiunea decăderii care intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Dispozițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., ca normă aplicabilă cu caracter general, prevăd că neregularitatea actelor de procedură se acoperă, dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Or, reclamanta D. a avut calitatea de intervenientă, în procedura urmată de pârâtă la înregistrarea mărcii în discuție, având posibilitatea invocării neregularității, de care nu a uzat până la finalizarea înregistrării prin pronunțarea soluției în recurs. Se invocă un al doilea motiv de anulare întemeiat pe dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. b) și lit. e) din Legea nr. 84/1998, ca fiind determinat de atingerea adusă unor drepturi anterior dobândite de către terțul SC A.T.

SRL. Apelantele-reclamante se raportează la momentul constituirii depozitului național reglementar de către pârâtă (24 noiembrie 2003), când era înregistrată și producea efecte marca acestui terț, drept din care ulterior a fost decăzut, ca efect al sentinței civile nr. 988 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Curtea a arătat că anterioritatea înregistrării mărcii terțului, a determinat pentru pârâtă, avizul de refuz provizoriu din 10 iunie 2004, însă la data admiterii înregistrării mărcii pârâtei, astfel cum în mod judicios a reținut instanța de fond, terțul era decăzut din dreptul asupra mărcii, așa încât nu se poate invoca încălcarea vreunui drept al acestuia, cu atât mai puțin produsă în patrimoniul unei alte persoane.

În ceea ce privește susținerea de înregistrare a mărcii pârâtei cu rea-credință, prin urmare aplicarea dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, s-a reținut că legea română a mărcilor nu conține o definiție a relei-credințe, nici criterii obiective de determinare a acesteia. Reaua-credință trebuie, așadar, analizată de către instanță, prin raportare la datele concrete ale speței, în contextul obligației legale a comercianților de a-și desfășura activitatea cu bună credință și potrivit uzanțelor cinstite, în limitele unei concurențe loiale. Considerentele pentru care nu a fost reținută sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul la prelungirea termenelor de răspuns pentru depunerea observațiilor la avizul de refuz provizoriu, au fost deja expuse.

Curtea nu a putut reține ca imputabilă pârâtei sub forma relei-credințe, urmărirea unui profit din cererea reclamantei de decădere a terțului SC A.T. SRL, din dreptul la marcă opus prin anterioritate.

Solicitarea pârâtei de prelungire a termenului de depunere a observațiilor la avizul de refuz provizoriu în propria procedură, a operat nu numai după decăderea terțului declanșată de reclamantă, ci chiar după admiterea de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a înregistrării mărcii reclamantei, iar atitudinea pârâtei poate fi justificată de urmărirea propriului interes și nu de vătămarea părții adverse, având constituit propriul depozit național reglementar asupra mărcii B. cu data de 24 noiembrie 2003 (anterior depozitului reclamantei D. din 27 ianuarie 2004). Pornind de la existența necontestată a unor negocieri între părți pentru preluarea de către reclamanta D. de la pârâtă, a mărcii B. (conform probatoriului cu interogatorii și martorul P.N.), Curtea a reținut că nu a existat un demers deliberat, în cunoștință de cauză, cu scopul înlăturării de pe piață a unui concurent și în condițiile eludării regulilor concurenței loiale, care să fi fost efectuat de către pârâtă și care să atragă încălcarea unor uzanțe cinstite și, prin urmare, reaua-credință.

Existența punctuală a negocierilor părților asupra mărcii în discuție, face nerelevantă derularea relațiilor comerciale între părți cu privire la alte produse ori raportată la alți comercianți, astfel cum a reținut și instanța de fond, făcând referire la martorul O.M. Cât privește demersurile reclamantelor de realizare a notorietății mărcii B., s-a reținut corect de instanța fondului, că aspectul nu interesează ca motiv separat de anulare a înregistrării, nefiind invocat individual de celelalte considerente. Interesând sub aspectul anulării pentru rea-credință, notorietatea ar fi relevantă doar în condițiile în care pârâta ar contesta cunoașterea folosirii și promovării de către reclamante a mărcii, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se arată că instanța a interpretat greșit conținutul cererii de chemare în judecată. Astfel, în mod greșit instanța de apel a considerat că motivele de anulare a înregistrării mărcii pârâtei SC C. SA, sunt motive procedurale, care nu se încadrează în conținutul art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și care vizează procedura administrativă a înregistrării, analizată în instanță prin decizia civilă nr. 197/ R din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, ocazie cu care SC D.R. SRL, nu ar fi invocat conform art. 108 alin. (3) C. proc.

civ., neregularitățile procedurale legate de prelungirea nelegală a termenelor de depunere a observațiilor de către SC C. SA la Avizul de Refuz Provizoriu din 10 iunie 2004. Or, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 244 din 19 septembrie 2006 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, prin care s-a soluționat contestația SC C. SA, împotriva Deciziei nr. 218790 din 30 noiembrie 2005 de respingere la înregistrare a mărcii B., SC D.R. SRL a formulat cerere de intervenție, prin care a invocat depășirea termenelor de depunere a observațiilor SC C. SA și prelungirea termenelor de răspuns, ca fiind acordată în mod nelegal de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând aplicarea sancțiunii legale, emiterea avizului de refuz definitiv, pentru nedepunerea observațiilor, în termenul prevăzut de art. 22 alin. (2) și (3) din Legea 84/1998 și a Regulii 17 alin. (6) din H.G.

nr. 833/1998. Atât Comisia de reexaminare, prin Hotărârea nr. 244 din 19 septembrie 2006, cât și instanțele de judecată, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 1512/ A din 20 noiembrie 2007 și Curtea de Apel prin Decizia nr. 197/ R din 17 aprilie 2008, au analizat cererea SC C. SA de înregistrare a mărcii B., pe fondul său, pe considerentul că, depozitul SC C. SA este anterior depozitului SC D.R. SRL, prin aplicarea regulii, potrivit cu care analiza cererilor se face în ordinea constituirii depozitelor. Mai mult, cu adresa din 05 octombrie 2005, SC D.R. SRL a solicitat Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci să procedeze la analiza observațiilor SC C. SA la avizul de refuz provizoriu, care cu rea-credință a solicitat prelungirea termenului de depunere a observațiilor, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, în condițiile în care, aceasta nu a dovedit motive temeinice, pentru prelungirea termenului de depunere a observațiilor.

Rezultă deci, că SC D.R. SRL a invocat încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 84/1998, la înregistrarea de către SC C. SA a mărcii B., respectiv încălcarea dispozițiilor legale privind termenul de răspuns la avizul de refuz provizoriu și prelungirea legală a acestora de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, aspecte care nu au fost analizate nici de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și nici de instanțele de judecată. Ca atare, în mod greșit instanța de apel a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 103 C. proc. civ., privind sancțiunea scăderii pentru nerespectarea termenelor procedurale, pentru că potrivit art. 108 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța de apel a schimbat natura actului juridic dedus judecății, prin aceea că, a considerat depășirea termenelor de răspuns la avizul de refuz provizoriu și prelungirea nelegală de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a termenului de răspuns, ca fiind neregularități ale actelor procedurale, în condițiile în care acestea reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 4/1998, la înregistrarea mărcii pârâtei, cu consecința incidenței în cauză a dispozițiilor art. 48 lit. e) din Legea nr. 84/1998. Aceasta deoarece, depășirea termenelor de răspuns la avizul de refuz provizoriu și prelungirea nelegală de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a termenului de răspuns, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (3) din Legea nr. 84/1998 și a Regulii nr. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 833/1998, și constituie motive temeinice de anulare a mărcii pârâtei, conform art. 48 lit. b) din Legea 84/1998. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci era obligat să emită o decizie de respingere de la înregistrare a mărcii, pentru lipsa observațiilor sau tardivitatea depunerii lor, de către SC C. SA.

Plecând de la aceste considerente greșite, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății considerând în mod nelegal că, motivele de anulare invocate de reclamante „vizează refuzul înregistrării datorate indisponibilității create de o altă marcă nicidecum motive din faza procedurii administrative a înregistrării, deja depășită” cu peste 17 luni, în condițiile în care atât dispozițiile art. 22 alin. (2) și (3) din Legea nr. 84/1998, cât și dispozițiile Regulii 17 alin. 6 din HG nr. 833/1998, prevăd că se acordă solicitantului un termen de 3 luni, pentru depunerea observațiilor la refuz, termen care poate fi prelungit cu o nouă perioadă de 3 luni, după care Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci va decide, după caz, înregistrarea mărcii sau respingerea cererii de înregistrare.

Numai în mod excepțional, regula 6 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, prevede că: „neîndeplinirea actelor de procedură în termenele notificate de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, nu atrage sancțiunile revăzute de lege, dacă solicitantul dovedește că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința lui si dacă îndeplinește procedura într-un termen de 2 luni de la încetarea cauzei". Ori, SC C. SA nu a invocat nicio împrejurare mai presus de voința sa și nu a făcut niciun fel de dovezi în acest sens.

Ca atare, cererea de înregistrare a mărcii SC C. SA s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 84/1998, pentru că nu s-au respectat termenele legale de formulare a argumentelor, atât de către SC C. SA, cât și de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, care a prelungit în mod nelegal termenele pentru depunerea observațiilor, ceea ce duce la anularea înregistrării, conform art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998. Cu referire la motivul de modificare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. se arată că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998, în ceea ce privește atingerea adusă unor drepturi anterior dobândite de către terțul SC A.T.E.

SRL. Reclamantele justifică interesul în invocarea atingerii unor drepturi dobândite anterior, dat fiind că la momentul la care SC C. SA a depus la înregistrare marca B., pentru clasa 32 de produse, era în vigoare această marcă, aparținând SC A.T.E. SRL, decăzută ulterior prin Sentința civilă nr. 988 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, decăderea producând efecte numai de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și nu retroactiv, așa cum revăd dispozițiile art. 45 teza finală, din Legea nr. 84/1998. Instanța de apel a considerat greșit, că, atâta timp cât la data înregistrării mărcii pârâtei, terțul era decăzut din drepturi, nu se poate invoca încălcarea vreunui drept al acesteia, cu atât mai puțin al reclamanților.

Ori, în conformitate cu dispozițiile art. 45 teza finală din Legea 34/1998, SC D. România SA a depus o nouă cerere de înregistrare a mărcii B., cu nr. de depozit, din 29 iunie 2005, pe când pârâta SC C. SA nu s-a conformat acestor dispoziții legale și nu a depus o astfel de cerere, cum a și recunoscut la întrebarea nr. 4 din interogatoriu. Faptul că, Hotărârea nr. 244 din 19 septembrie 2006 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și decizia civilă nr. 197/ R din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București sunt ulterioare Sentinței civile nr. 988/2004, de decădere a SC A.T.E. SRL din drepturile conferite de marca B., nu au nicio relevanță în analiza atingerii unor drepturi anterior dobândite.

Aceasta deoarece examinarea condițiilor de registrabilitate a unei mărci se face la momentul constituirii depozitului național reglementar, adică la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii, pentru că decăderea nu produce efecte retroactive. Avizul de refuz provizoriu a fost emis pârâtei de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în baza art. 6 lit. a) din Legea nr. 84/1998, pentru identitate de mărci și servicii, situație în care, riscul de confuzie și asociere nu se mai analizează, el prezumându-se. Din acest motiv, prin înregistrarea mărcii pârâtei s-a adus atingere unor drepturi anterior dobândite și s-a încălcat dreptul SC D.R. SRL, care s-a conformat dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 84/1998.

Tot din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este criticată decizia în ce privește analiza relei-credințe a pârâtei SC C. SA. din perspectiva dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. Astfel, instanța de apel trebuia să analizeze reaua-credință a acesteia în raport de motivele invocate de aceasta, pentru prelungirea termenului de depunere a observațiilor la avizul de refuz provizoriu. Invocând, prin prelungirea solicitată în data de 17 decembrie 2004, (cu 7 zile peste termenul legal), motive de genul că «se încearcă obținerea unui acord din partea titularului mărcii opuse și, întrucât până la această dată nu s-a putut lua legătura cu solicitantul, pentru a putea da un răspuns», pârâta SC C. SA nu a urmărit decât prelungirea termenului până la soluționarea acțiunii în decădere, formulată la 14 septembrie 2004, de SC D.R.

SRL împotriva SC A.T.E. SRL. Aceasta, pentru că decăderea SC A.T.E. SRL din drepturile conferite de marca B., îi profita pârâtei, atâta timp cât cererea sa de înregistrare a mărcii era anterioară cererii depusă de reclamanta SC D.R. SRL și atâta timp cât avizul de refuz provizoriu al cererii sale s-a bazat pe faptul că, la acea dată, exista o marcă identică, aflată în proprietatea SC A.T.E. SRL. Toate acestea demonstrează reaua-credință a pârâtei SC C. SA, care știa că pe toată perioada de timp de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii B. de către SC D.R. SRL și până la înregistrarea ei de către pârâtă, reclamanta SC R.G. SA a îmbuteliat și comercializat produsul B. pe întreg teritoriul țării și nu doar pe segmente de piață.

În mod greșit instanța de apel a considerat că negocierile dintre părți, privind preluarea mărcii B., de către SC D.R. SRL, nu reprezintă un demers deliberat, o încălcare a regulilor concurenței loiale și a unor uzanțe cinstite. Ori, în cadrul negocierilor, pârâta deși nu avea capacitatea de producție și comercializare a mărcii B., a solicitat în mod speculativ suma de 1 milion de euro și alte bunuri, în vederea cedării mărcii către reclamante.

Instanța de apel nu a avut în vedere că atitudinea speculativă a pârâtei s-a manifestat după ce produsul B. a fost promovat, prin mijloace de publicitate audio, TV, campanii publicitare, acordarea de bonusuri pentru distribuitorii și vânzătorii B., promovări ale căror costuri s-au ridicat la suma de 1 milion de euro, conform înscrisurilor depuse la dosar, și prin care s-a obținut readucerea în memoria consumatorilor a notorietății mărcii și a numeroase premii internaționale, inclusiv medalia de aur la Selecția Mondială, realizată de International Institute for Quality, ediția 2007. SC C. SA, prin întâmpinarea formulată conform dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate și la temeiurile de drept incidente cauzei reține caracterul nefondat al recursului pentru următoarele argumente ce succed: - prioritar, Înalta Curte învederează că își însușește în totalitate considerentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța superioară de fond la pronunțarea hotărârii recurate. - prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Criticile întemeiate pe acest motiv de modificare se referă la greșita aplicare a dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 84/1998 privind mările și indicațiile geografice, cu referire la dispozițiile art. 22 alin. (2) și (3) din lege și la Regula nr. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 833/1998 ce cuprinde regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998. Drept urmare, față de dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de recurs va fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., întrucât instanța nu a fost învestită cu cercetarea vreunui act juridic încheiat între părți ci cu o acțiune în anularea înregistrării mărcii B., având nr. de depozit reglementar din 24 noiembrie 2003 înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci pe numele pârâtei SC C. SA. Marca B. a fost înregistrată de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în executarea deciziei nr. 197/ R din 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Prin această decizie, drept consecință a admiterii recursului formulat de SC C. SA și a respingerii cererii de intervenție formulată de SC D.R. SRL, a fost admisă cererea petentei SC C. SA privind înregistrarea mărcii individuale verbal B. pentru clasele de produse 32 și 35. În motivarea deciziei se arată, în esență, că prin hotărârea pronunțată, Comisia de reexaminare mărci a omis să constate că SC C. SA are un drept prioritar privitor la data constituirii depozitului național reglementar comparativ cu intervenienta SC D.R. SRL. Se mai arată că, odată cu dispariția impedimentului la înregistrare, prin decăderea SC A.T. SRL din drepturile asupra mărcii B., analiza cererilor de înregistrare se face în ordinea constituirii depozitelor față de principiul „prior tempore, potior jure” aplicabil procedurii înregistrării mărcii.

Așadar, susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 (în prezent art. 47) la înregistrarea mărcii, urmare a atingerii aduse unor drepturi anterior dobândite de terțul SC A.T. SRL nu pot fi reiterate dat fiind cele reținute prin hotărârea judecătorească menționată. Contrar opiniei recurentei, motivele de ordin procedural invocate, depășirea/ prelungirea termenelor de depunere a observațiilor, nu reprezintă motive de anulare a înregistrării mărcii, câtă vreme procedura de înregistrare a fost finalizată prin decizia nr. 199/ R din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

De menționat că toate aspectele privind încălcarea termenelor prevăzute de art. 22 alin. (2) și (3) din lege, precum și a Regulii nr. 17 alin. (6) din H.G. nr. 833/2998, în vigoare la data înregistrării mărcii, puteau și trebuiau să fie invocate de recurentă în procesul finalizat prin decizia de înregistrare a mărcii, unde a avut calitate de intervenientă. Drept urmare, toate referirile la aplicarea greșită în etapa devolutivă a procesului a dispozițiilor art. 108 alin. (3) și art. 103 C. proc. civ. nu pot fi primite, câtă vreme marca în litigiu a fost înregistrată urmare a dispoziției irevocabile luată de instanța de judecată. O ultimă critică privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. c) din lege (în prezent art. 47), întrucât din ansamblu probator a reieșit că înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credință.

Recurenta pretinde că reaua-credință reiese din prelungirea nejustificată a termenelor în procedura desfășurată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci pentru ca hotărârea judecătorească prin care s-a dispus decăderea SC A.T.E. SRL să devină irevocabilă.

Niciunul dintre argumentele folosite nu semnifică rea-credință, câtă vreme pârâta nu a făcut decât să utilizeze în folosul său mijloacele legale puse la dispoziție de lege: acțiunea în justiție formulată de reclamantă pentru decăderea titularului mărcii B. pentru neuz și solicitarea de acordare a unor termene în cadrul operațiunii de înregistrare a mărcii pentru care s-a format depozitul național M. Simpla cunoștință a existenței și folosirii mărcii anterioare depozitului mărcii pârâtei, a existenței pe rolul instanțelor a unei acțiuni în decăderea mărcii anterior înregistrate pentru neuz și solicitarea acordării unor termene nu sunt suficiente pentru întrunirea relei-credințe, fiind necesare ca aceste fapte să fie de natură frauduloasă.

Or, cele afirmate de recurentă nu semnifică fapte frauduloase câtă vreme, prin mijloace prezumat legale a urmărit înregistrarea mărcii sale. Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele SC D.R. SRL și SC R.G. SA împotriva deciziei nr. 231/ A din data de 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013