ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 746/2012

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Timiș la 27 decembrie 2010 sub numărul 11819/30/2010,

petenta SC A.R. SRL a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale nr. 1015/P/2009 din 05 octombrie 2010 emisă de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, 246, 290 și 291 C. pen.

Prin Sentința

penală nr. 65/2011 din 09 februarie 2011, Tribunalul Timiș a declinat

competenta de soluționarea a plângerii formulată de petentă SC A.R. SRL în

favoarea Judecătoriei Timișoara, apreciind că susținerile petentei privitoare

la faptul că prejudiciul reclamat este mai mare decât cel avut în vederea

inițial de organele de anchetă, chiar dacă ar fi reale, nu ar justifica

reținerea cauzei spre judecare de către tribunal. Totodată s-a considerat că în

situația în care pe parcursul urmăririi penale s-ar descoperi că infracțiunea

ce face obiectul cercetărilor este de competența altui organ, există alte

remedii procesuale precum schimbarea încadrării juridice, extinderea

cercetărilor sau disjungerea iar aceste remedii nu pot fi aplicate sau

cenzurate, însă, decât de un organ competent, ipoteză care nu este incidență în

cauză.

Judecătoria

Timișoara, prin Sentința penală nr. 2342 din 09 septembrie 2011, a admis

excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competenta

de soluționare a plângerii formulată de petenta SC A.R. SRL împotriva

rezoluției nr. 1015/P/2009 din 05 octombrie 2010 în favoarea Tribunalului

Timiș.

În temeiul art.

43 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență

între Judecătorie Timișoara și Tribunalul Timiș și sesizat Curtea de Apel

Timișoara.

Prin Sentința

penală nr. 341/ PI din 5 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

a stabilit competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect

plângere împotriva rezoluției procurorului, formulată de petenta SC A. SRL

Timișoara, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotăra

astfel instanța a reținut că:

Analizând

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în Dosar nr. 1015/P/2009

din 05 octombrie 2010 și rezoluția de respingere a plângerii emisă de prim

procuror nr. 809/11/2/2010, instanța a constatat că deși petenta a formulat

plângere pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen.

nici procurorul de caz și nici prim - procurorul nu au pronunțat o soluție cu

privire la această infracțiune, dispunându-se neînceperea urmăririi penale

numai sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3), C. pen. art. 290 C. pen. art. 248 C. pen. și art. 291 C. pen. Nici în considerentele

celor două ordonanțe reprezentanții parchetului nu au făcut referire la

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, nu au dat faptei

reclamate o altă încadrare juridică ci dimpotrivă se constată că fapta

reclamată a rămas fără soluție.

Procurorii au

dispus neînceperea urmăririi penale în speță pentru infracțiunea de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., și așa cum și practica judiciară

a stabilit (I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 5251 din 13 septembrie

2006), potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea

împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale se

soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță. Competența materială de

soluționare a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

se stabilește în raport cu încadrarea juridică dată de către procuror faptelor

pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar nu în raport cu

încadrarea juridică dată acestora de către petent, prin actul de sesizare a

organelor de urmărire penală.

Împotriva

aceste sentințe petenta a formulat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 42

alin. (4) C. proc. pen. hotărârea de declinarea a competenței nu este supusă

nici apelului și nici recursului.

Așa fiind,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petiționara SC A.R. SRL.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara SC A.R. SRL împotriva sentinței

penale nr. 341/ PI din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 martie 2012.