ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 746/2012

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 27 decembrie 2010 sub numărul 11819/30/2010, petenta SC A.R. SRL a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1015/P/2009 din 05 octombrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, 246, 290 și 291 C. pen. Prin Sentința penală nr. 65/2011 din 09 februarie 2011, Tribunalul Timiș a declinat competenta de soluționarea a plângerii formulată de petentă SC A.R.

SRL în favoarea Judecătoriei Timișoara, apreciind că susținerile petentei privitoare la faptul că prejudiciul reclamat este mai mare decât cel avut în vederea inițial de organele de anchetă, chiar dacă ar fi reale, nu ar justifica reținerea cauzei spre judecare de către tribunal. Totodată s-a considerat că în situația în care pe parcursul urmăririi penale s-ar descoperi că infracțiunea ce face obiectul cercetărilor este de competența altui organ, există alte remedii procesuale precum schimbarea încadrării juridice, extinderea cercetărilor sau disjungerea iar aceste remedii nu pot fi aplicate sau cenzurate, însă, decât de un organ competent, ipoteză care nu este incidență în cauză. Judecătoria Timișoara, prin Sentința penală nr. 2342 din 09 septembrie 2011, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competenta de soluționare a plângerii formulată de petenta SC A.R.

SRL împotriva rezoluției nr. 1015/P/2009 din 05 octombrie 2010 în favoarea Tribunalului Timiș. În temeiul art. 43 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătorie Timișoara și Tribunalul Timiș și sesizat Curtea de Apel Timișoara. Prin Sentința penală nr. 341/ PI din 5 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului, formulată de petenta SC A. SRL Timișoara, în favoarea Judecătoriei Timișoara. Pentru a hotăra astfel instanța a reținut că: Analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în Dosar nr. 1015/P/2009 din 05 octombrie 2010 și rezoluția de respingere a plângerii emisă de prim procuror nr. 809/11/2/2010, instanța a constatat că deși petenta a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen.

nici procurorul de caz și nici prim - procurorul nu au pronunțat o soluție cu privire la această infracțiune, dispunându-se neînceperea urmăririi penale numai sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), C. pen. art. 290 C. pen. art. 248 C. pen. și art. 291 C. pen. Nici în considerentele celor două ordonanțe reprezentanții parchetului nu au făcut referire la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, nu au dat faptei reclamate o altă încadrare juridică ci dimpotrivă se constată că fapta reclamată a rămas fără soluție. Procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale în speță pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., și așa cum și practica judiciară a stabilit (I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 5251 din 13 septembrie 2006), potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Competența materială de soluționare a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se stabilește în raport cu încadrarea juridică dată de către procuror faptelor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar nu în raport cu încadrarea juridică dată acestora de către petent, prin actul de sesizare a organelor de urmărire penală. Împotriva aceste sentințe petenta a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen.

hotărârea de declinarea a competenței nu este supusă nici apelului și nici recursului. Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționara SC A.R. SRL. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara SC A.R. SRL împotriva sentinței penale nr. 341/ PI din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2012.