ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 393/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 203 din 7 noiembrie 2008 Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondată

plângerea petentului A.G. împotriva Rezoluției nr. 801/P/2007 din 11 decembrie

2007 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, obligându-l

totodată la cheltuieli judiciare statului.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin Decizia nr. 601 din 19 februarie 2009, a respins ca tardiv

recursul declarat de petiționarul A.G. împotriva Sentinței penale nr. 203 din 7

noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori. Totodată a obligat recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON

cheltuieli judiciare către stat și la 1.000 RON cheltuieli judiciare către

intimata J. (F.) G.C.

Împotriva acestei din urmă decizii

A.G. a formulat contestație în anulare.

Examinând admisibilitatea în

principiu a contestației în anulare, se constată că aceasta nu întrunește

condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc.

pen. pentru a fi admisă în principiu contestația trebuie să fie făcută în

termenul prevăzut de lege, să se sprijine pe unul dintre motivele prevăzute în

art. 386 și să existe la dosar ori să fie depuse dovezile pentru cazul invocat.

În raport de natura hotărârii

atacate care nu conține dispoziții care să fie puse în executare, întrucât

privește plângerea petiționarului împotriva soluției de netrimitere în judecată

dispusă de procuror, formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

termenul de introducere al contestației în anulare este, potrivit art. 388 C.

proc. pen. de 30 zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

În cauză, cererea contestatorului nu

îndeplinește condiția privind formularea contestației în anulare în termenul

prevăzut de lege, întrucât aceasta a fost formulată la 19 noiembrie 2009.

Cum hotărârea împotriva căreia a

fost exercitată această cale extraordinară de atac (Decizia penală nr. 601 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) a fost pronunțată la 19

februarie 2009, rezultă că nu este întrunită condiția formulării contestației

în termenul prevăzut de lege, pentru admiterea acesteia în principiu.

În consecință, Înalta Curte, va

respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A.G.

împotriva Deciziei penale nr. 601 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, obligându-l totodată pe contestator la

plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva Deciziei

penale nr. 601 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2010.