ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1787/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182 din

14 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea penală formulată

de petenta R.N., împotriva ordonanțein nr. 138/ P din 19 iunie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția nr. 1365/11/2

din 20 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, privind pe intimatul G.I. - magistrat judecător în cadrul

Judecătoriei Caracal, Județul Olt.

Din actele și

lucrările cauzei s-au reținut următoarele de prima instanță:

Prin Ordonanța nr.

138/ P din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., art. 38 și art. 45 alin. (1) pct. 1

2

raportat la art. 209 alin.

(4) și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul

G.I.- președinte al Judecătoriei Caracal - pentru infracțiunea prevăzută de art.

272 C. proc. pen. și totodată, disjungerea cauzei și declinarea competenței în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal pentru continuarea

urmăririi penale față de grefierul D.C. cu privire la infracțiunea prevăzută de

art. 272 C. pen.

Pentru a

dispune astfel, procurorul de caz a reținut că prin plângerea formulată din 12

ianuarie 2009, petenta R.N. a solicitat tragerea la răspunderea penală a

magistratului și grefierului pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 C. proc.

pen. constând în aceea că, la 21 ianuarie 2008, completul de judecată format

din persoanele menționate anterior, a audiat martorul în dosarul nr. 4035/207/2007,

respectiv, pe B.A., propus de

petenta, însă

ulterior, declarația acestuia a dispărut de la dosar.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere

petenta la

procurorul ierarhic superior, care, prin rezoluția de la 20

iulie

2009, aflată la Dosarul nr. 1365/11/2/2009,

a dispus în temeiul

art. 278 C. proc. pen., respingerea plângerii ca

neîntemeiată.

În condițiile art.

278

1

C. proc. pen., în continuare, petenta s-a adresat primei

instanțe, susținând, în esență, că nu s-au avut în vedere de către organele de

urmărire penală depozițiile martorilor audiați în cauză, care au susținut cele

invocate de acesta în plângerea inițială, respectiv, faptul că martorul B.A. a

fost audiat de Judecătoria Caracal, dar, depoziția a dispărut de la dosar.

Analizând

actele și lucrările cauzei, prima instanță a respins în conformitate cu art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentei cu motivarea că, în

realitate pretinsa declarație nu a existat, deoarece, instanța a admis excepția

invocată privind incidența dispozițiilor art. 189 C. proc. civ.

În termen

legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta.

Deși legal

citată, petenta nu s-a prezentat pentru susținerea motivelor de recurs, iar

prin cererea de declarare a recursului a arătat că nu a fost soluționată corect

nici cauza aflată la procuror și nici cea de la Judecătoria Caracal.

Examinând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. se constată - pentru cele ce urmează că - recursul declarat de

petenta este nefondat.

Astfel

nemulțumirea petentei referitor la soluționarea unei cauze civile nu poate nici

măcar presupune existența unor indicii de comitere a unei fapte penale, de

natura celei

reclamate, care să facă

incidența în cauză o răspundere penală în sarcina magistratului care a

soluționat cauza civilă de pe rolul

Judecătoriei Caracal.

Afirmația are

în vedere temeiul răspunderii penale pe care îl constituie, întotdeauna o faptă

comisă cu vinovăție, iar nemulțumirea unei persoane cât privește pronunțarea

unei soluții într-o cauză penală sau civilă poate face obiect al controlului

judiciar în cadrul căilor de atac ordinare declanșate.

Împrejurarea

invocată de petenta privind dispariția declarației martorului B.A. s-a

constatat a fi nefondată în raport de notele de ședință ale grefierei D.C., potrivit

cărora, av. B.D. s-a opus audierii acestui martor conform art. 189 C. proc.

pen. În pag. 2 a acelorași note, grefiera de ședință a consemnat că instanța a

admis excepția invocată constatând incidența dispozițiilor art. 189 alin. (1)

C. proc. civ.

Consemnările

amintite se coroborează cu declarațiile grefierei D.C. și ale avocatei B.D.,

declarații potrivit cărora, în urma admiterii excepției martorul nu a mai fost

audiat.

Desigur, în

raport de probele și actele efectuate, nu s-a putut confirma săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 272 C. pen., după cum nici a altei fapte penale,

de către magistratul reclamat, situație în care, hotărârea care a menținut

soluția de neînceperea urmăririi penale dispuse de procurorul de caz, față de intimat

este legală și temeinică.

Pentru aceleași

considerente, nu se constată motive de casare a hotărârii recurate și potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

,

se va respinge ca nefondat, recursul declarat

de petentă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara R.N. împotriva Sentinței penale nr. 182

din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă

recurenta petiționară la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 mai 2010.