ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1787/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 182 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea penală formulată de petenta R.N., împotriva ordonanțein nr. 138/ P din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția nr. 1365/11/2 din 20 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul G.I. - magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Caracal, Județul Olt. Din actele și lucrările cauzei s-au reținut următoarele de prima instanță: Prin Ordonanța nr. 138/ P din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., art. 38 și art. 45 alin. (1) pct. 1 2 raportat la art. 209 alin. (4) și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul G.I.- președinte al Judecătoriei Caracal - pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 C. proc. pen. și totodată, disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal pentru continuarea urmăririi penale față de grefierul D.C. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 272 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că prin plângerea formulată din 12 ianuarie 2009, petenta R.N. a solicitat tragerea la răspunderea penală a magistratului și grefierului pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 C. proc.

pen. constând în aceea că, la 21 ianuarie 2008, completul de judecată format din persoanele menționate anterior, a audiat martorul în dosarul nr. 4035/207/2007, respectiv, pe B.A., propus de petenta, însă ulterior, declarația acestuia a dispărut de la dosar. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta la procurorul ierarhic superior, care, prin rezoluția de la 20 iulie 2009, aflată la Dosarul nr. 1365/11/2/2009, a dispus în temeiul art. 278 C. proc. pen., respingerea plângerii ca neîntemeiată. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., în continuare, petenta s-a adresat primei instanțe, susținând, în esență, că nu s-au avut în vedere de către organele de urmărire penală depozițiile martorilor audiați în cauză, care au susținut cele invocate de acesta în plângerea inițială, respectiv, faptul că martorul B.A.

a fost audiat de Judecătoria Caracal, dar, depoziția a dispărut de la dosar. Analizând actele și lucrările cauzei, prima instanță a respins în conformitate cu art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentei cu motivarea că, în realitate pretinsa declarație nu a existat, deoarece, instanța a admis excepția invocată privind incidența dispozițiilor art. 189 C. proc. civ. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta. Deși legal citată, petenta nu s-a prezentat pentru susținerea motivelor de recurs, iar prin cererea de declarare a recursului a arătat că nu a fost soluționată corect nici cauza aflată la procuror și nici cea de la Judecătoria Caracal. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de dispozițiile art. 385 6 C. proc.

pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru cele ce urmează că - recursul declarat de petenta este nefondat. Astfel nemulțumirea petentei referitor la soluționarea unei cauze civile nu poate nici măcar presupune existența unor indicii de comitere a unei fapte penale, de natura celei reclamate, care să facă incidența în cauză o răspundere penală în sarcina magistratului care a soluționat cauza civilă de pe rolul Judecătoriei Caracal. Afirmația are în vedere temeiul răspunderii penale pe care îl constituie, întotdeauna o faptă comisă cu vinovăție, iar nemulțumirea unei persoane cât privește pronunțarea unei soluții într-o cauză penală sau civilă poate face obiect al controlului judiciar în cadrul căilor de atac ordinare declanșate.

Împrejurarea invocată de petenta privind dispariția declarației martorului B.A. s-a constatat a fi nefondată în raport de notele de ședință ale grefierei D.C., potrivit cărora, av. B.D. s-a opus audierii acestui martor conform art. 189 C. proc. pen. În pag. 2 a acelorași note, grefiera de ședință a consemnat că instanța a admis excepția invocată constatând incidența dispozițiilor art. 189 alin. (1) C. proc. civ. Consemnările amintite se coroborează cu declarațiile grefierei D.C. și ale avocatei B.D., declarații potrivit cărora, în urma admiterii excepției martorul nu a mai fost audiat. Desigur, în raport de probele și actele efectuate, nu s-a putut confirma săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 C. pen., după cum nici a altei fapte penale, de către magistratul reclamat, situație în care, hotărârea care a menținut soluția de neînceperea urmăririi penale dispuse de procurorul de caz, față de intimat este legală și temeinică.

Pentru aceleași considerente, nu se constată motive de casare a hotărârii recurate și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , se va respinge ca nefondat, recursul declarat de petentă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara R.N. împotriva Sentinței penale nr. 182 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenta petiționară la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.