ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1480/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.P. împotriva rezoluției din 8 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1861/II/2/2008. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția cu nr. 4471/P/2006 din 20 noiembrie 2007, primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții C.S., C.F., P.R.V., D.G., N.G., P.P.

și P.O., persoane înscrise în tabloul avocaților U.N.B.R. - Structura B., Baroul Olt, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 281 C. pen., precum și față de numitul B.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., cu referire la art. 25 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 281 C. pen. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul B.P., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul reținerii greșite a temeiului juridic în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciind că, în cauză, se justifica reținerea art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există. Împotriva aceleiași soluții a formulat plângere și Consiliul Baroului Olt, solicitând infirmarea soluției și continuarea cercetărilor, indicând probe care ar mai fi trebuit administrate.

Prin rezoluția cu nr. 1239/11/2/2007 din 18 decembrie 2007, primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a admis, în parte, plângerea formulată de B.P., cu consecința infirmării soluției, în sensul modificării temeiului legal al acesteia, reținut față de C.S., C.F., P.R.V., D.G., N.G., P.P. și P.O., din art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 10 lit. a) C. proc. pen. Totodată, a fost menținut temeiul legal al soluției de neîncepere a urmăriri penale față de B.P., respectiv dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cele două rezoluții au fost atacate ulterior la Judecătoria Slatina, instanță care s-a pronunțat în dosarul nr. 720/311/2007, prin sentința penală nr. 306 din 26 martie 2008, adoptând o soluție de respingere a plângerii formulată împotriva celor două soluții de neîncepere a urmăririi penale.

Această sentință a fost atacată cu recurs de B.P. și C.S. Tribunalul Olt, prin decizia penală nr. 270 din 5 ianuarie 2008, a admis recursurile, a casat sentința nr. 306 din 26 martie 2008, a Judecătoriei Slatina, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., a trimis cauza procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca organ competent. Verificând soluția adoptată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, prin rezoluția nr. 1239/11/2/2007, procurorul general a stabilit că aceasta răspunde cerințelor de legalitate și temeinicie, fiind fundamentate pe actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 4471/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, din care a rezultat inexistența faptei prev. de art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 281 C. pen., în privința numiților C.S., C.F., P.R.V., D.G.

, N.G., P.P. și P.O., și lipsa laturii obiective din conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art . 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 281 C. pen., în privința lui B.P. Cât privește critica principală formulată în plângere de către petentul B.P., aceea referitoare la reținerea greșită a temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale [art. 10 lit. d) C. proc. pen.], corelativ cu aprecierea că temeiul corect este acela prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen., procurorul general a apreciat că susținerea este nefondată, întrucât B.P., după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, a atribuit calitatea de avocat persoanelor cercetate în cauză, acte de natură a înlesni practicarea avocaturii în afara cadrului legal, însă rezultatul acțiunii sale nu s-a produs, întrucât persoanele sus-nominalizate, după 25 iunie 2004, nu au desfășurat activități de asistență juridică, nefîind înregistrate la organele fiscale ca realizând venituri din această activitate - ulterior fiind admiși în Baroul Olt, prin deciziile Consiliului acestui barou, în baza dispozițiilor Legii nr. 51/1995, republicată. În consecință, plângerea formulată de B.P.

împotriva rezoluției nr. 1239/11/2/2007 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a primit o soluție de respingere, ca neîntemeiată, prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, din 8 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1861 /II/2/2008. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul B.P., potrivit art. 278 1 C. proc. pen., invocând, în esență, înlocuirea temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d), în art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciind că nu persoana fizică B.P. a conferit persoanelor mai sus nominalizate calitatea de avocat, ci persoana juridică Baroul și Uniunea constituite în baza Legii nr. 51/1995, modificată.

Instanța de fond a apreciat plângerea ca nefondată, reținând că temeiul juridic în baza căruia s-a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale este corect. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petentul B.P. a declarat recurs, reiterând criticile formulate la prima instanță și parchet și solicitând modificarea temeiului soluției de neîncepere a urmării penale, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, verificând soluția pronunțată de instanța de fond, atât prin prisma criticilor formulate de petent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acesta este legală și temeinică.

Pentru a se putea reține incidența art. 10 lit. a) C. proc. pen. ca temei al soluției de neîncepere a urmăririi penale este necesar ca fapta ce i se impută făptuitorului să nu existe în materialitatea ei, adică să nu existe nici o acțiune sau inacțiune care să fi produs vreo urmare concretă. Din actele și lucrările dosarului nu se poate reține acest lucru ci, dimpotrivă, petentul B.P. a întreprins activități, respectiv, după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, a convocat de două ori adunarea avocaților din structura pe care o înființase, adunări care au hotărât constituirea unor structuri asociative purtând exact denumirile înserate în textul acestei legi. UNBR – Structura B. a fost înființată prin act sub semnătură privată, fără acordul expres al nici unei autorități și fără hotărâre judecătorească, iar în baza acestor adunări s-a atribuit calitatea de avocați intimaților din cauză.

Chiar dacă aceste persoane nu au desfășurat, după 25 iulie 2004, activități de asistență juridică, nu se poate susține că faptele petentului, de a atribui calitatea de avocați acestora, nu există. S-a apreciat, însă, corect, că aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995, întrucât rezultatul nu s-a produs, intimații neexercitând activități de asistență juridică, astfel încât reținerea dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca temei juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale este corectă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.P., împotriva sentinței penale nr. 24 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2009.