ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1480/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 16

februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.P. împotriva

rezoluției din 8 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1861/II/2/2008.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

prin

rezoluția

cu nr. 4471/P/2006 din 20 noiembrie 2007, primul procuror al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Slatina, a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numiții C.S., C.F., P.R.V., D.G., N.G., P.P.

și P.O.,

persoane înscrise în tabloul avocaților U.N.B.R. -

Structura B., Baroul Olt,

sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995,

raportat la art. 281 C. pen., precum și față de numitul

B.P.,

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., cu referire la art. 25 din Legea

nr. 51/1995, raportat la art. 281 C. pen.

Împotriva acestei

soluții a formulat plângere petentul B.P., criticând-o pentru netemeinicie, sub

aspectul reținerii greșite a temeiului juridic în baza căruia s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, apreciind că, în cauză, se justifica reținerea

art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Împotriva aceleiași

soluții a formulat plângere și Consiliul Baroului Olt, solicitând infirmarea

soluției și continuarea cercetărilor, indicând probe care ar mai fi trebuit

administrate.

Prin rezoluția cu nr.

1239/11/2/2007 din 18 decembrie 2007, primul procuror al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Olt, a admis, în parte, plângerea formulată de B.P., cu

consecința infirmării soluției, în sensul modificării temeiului legal al acesteia,

reținut față de C.S., C.F., P.R.V., D.G., N.G., P.P. și P.O., din art. 10 lit.

d) C. proc. pen.,

în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Totodată, a fost

menținut temeiul legal al soluției de neîncepere a urmăriri

penale

față de B.P.,

respectiv dispozițiile art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

Cele două rezoluții

au fost atacate ulterior la Judecătoria Slatina, instanță care s-a pronunțat în

dosarul nr. 720/311/2007, prin sentința penală nr. 306 din 26 martie 2008,

adoptând o soluție de respingere a plângerii formulată împotriva celor două

soluții de neîncepere a urmăririi penale.

Această sentință a

fost atacată cu recurs de B.P. și C.S.

Tribunalul Olt, prin

decizia penală nr. 270 din 5 ianuarie 2008, a admis recursurile, a casat

sentința nr. 306 din 26 martie 2008, a Judecătoriei Slatina, în baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., a trimis cauza procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca organ competent.

Verificând soluția adoptată de primul

procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, prin rezoluția nr. 1239/11/2/2007,

procurorul general a stabilit

că

aceasta răspunde

cerințelor de legalitate și temeinicie, fiind fundamentate pe

actele

premergătoare efectuate în dosarul nr. 4471/P/2006 al Parchetului de pe

lângă

Judecătoria Slatina, din care a rezultat inexistența faptei prev.

de art. 25

din

Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 281 C. pen., în

privința numiților C.S., C.F., P.R.V., D.G. , N.G., P.P. și P.O.,

și

lipsa laturii obiective

din

conținutul

constitutiv al infracțiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la

art

. 25

din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 281 C.

pen., în privința lui B.P.

Cât privește critica principală formulată în

plângere de către petentul B.P., aceea referitoare la reținerea greșită a

temeiului soluției

de

neîncepere a urmăririi penale [art. 10 lit.

d) C. proc. pen.], corelativ cu aprecierea că temeiul corect este acela prevăzut

de art. 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul general a apreciat că

susținerea este nefondată, întrucât B.P., după momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 255/2004, a atribuit calitatea de avocat persoanelor cercetate în cauză,

acte de natură a înlesni practicarea avocaturii în afara cadrului legal, însă

rezultatul acțiunii sale nu s-a produs, întrucât persoanele sus-nominalizate,

după 25 iunie 2004, nu au desfășurat activități de asistență juridică, nefîind

înregistrate la organele fiscale ca realizând venituri din această activitate -

ulterior fiind admiși în Baroul Olt, prin deciziile Consiliului acestui barou,

în baza dispozițiilor Legii nr. 51/1995, republicată.

În consecință,

plângerea formulată de B.P. împotriva rezoluției nr. 1239/11/2/2007 a primului

procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a primit o soluție de

respingere, ca neîntemeiată, prin rezoluția procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, din 8 octombrie 2008 dată în dosarul nr.

1861 /II/2/2008.

Împotriva

acestei

rezoluții

a

formulat plângere

petentul

B.P., potrivit art. 278

1

C. proc. pen., invocând, în esență,

înlocuirea temeiului

soluției de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d), în art. 10 lit.

a) C. proc. pen.,

apreciind că nu

persoana fizică B.P. a conferit persoanelor mai sus nominalizate calitatea de

avocat, ci persoana juridică

Baroul și Uniunea

constituite în baza

Legii nr. 51/1995, modificată.

Instanța de fond a

apreciat plângerea ca nefondată, reținând că temeiul juridic în baza căruia s-a

pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale este corect.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, petentul B.P. a declarat recurs, reiterând criticile

formulate la prima instanță și parchet și solicitând modificarea temeiului

soluției de neîncepere a urmării penale, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte,

verificând soluția pronunțată de instanța de fond, atât prin prisma criticilor

formulate de petent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acesta este legală și temeinică.

Pentru a se putea

reține incidența art. 10 lit. a) C. proc. pen. ca temei al soluției de

neîncepere a urmăririi penale este necesar ca fapta ce i se impută

făptuitorului să nu existe în materialitatea ei, adică să nu existe nici o

acțiune sau inacțiune care să fi produs vreo urmare concretă.

Din actele și

lucrările dosarului nu se poate reține acest lucru ci, dimpotrivă, petentul B.P.

a întreprins activități, respectiv, după momentul intrării în vigoare a Legii

nr. 255/2004, a convocat de două ori adunarea avocaților din structura pe care

o înființase, adunări care au hotărât constituirea unor structuri asociative purtând

exact denumirile înserate în textul acestei legi.

UNBR – Structura B. a

fost înființată prin act sub semnătură privată, fără acordul expres al nici

unei autorități și fără hotărâre judecătorească, iar în baza acestor adunări

s-a atribuit calitatea de avocați intimaților din cauză.

Chiar dacă aceste

persoane nu au desfășurat, după 25 iulie 2004, activități de asistență

juridică, nu se poate susține că faptele petentului, de a atribui calitatea de

avocați acestora, nu există.

S-a apreciat, însă,

corect, că aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale complicității

la infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995, întrucât rezultatul

nu s-a produs, intimații neexercitând activități de asistență juridică, astfel

încât reținerea dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca temei juridic al

soluției de neîncepere a urmăririi penale este corectă.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petent.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va

dispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.P.,

împotriva sentinței penale nr. 24 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2009.