ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3997/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 16 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.E. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., pe motiv că fapta nu există. Pentru a dispune această soluție, procurorul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 17 februarie 2009, C.N. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând efectuarea de cercetări față de judecătorul E.B. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., săvârșită cu ocazia pronunțării Sentinței nr. 331 din 20 ianuarie 2009, în Dosarul civil 9360/197/2008 al Judecătoriei Brașov.

Din motivarea plângerii, rezultă că judecătorul B.E. a menționat în cuprinsul Sentinței civile nr. 331 din 20 ianuarie 2009 faptul că în "acea instanță a dispus ca întreg etajul, ca echivalent al cotei de 1/2 parte din construcție, să-i fie atribuit intimatei". În declarația dată procurorului, C.N. a susținut că magistratul a comis infracțiunea de fals intelectual, întrucât trebuia să menționeze în cuprinsul sentinței, "1/2 din apartament" și nu "1/2 din imobil", întrucât așa cum rezultă din Ordinul nr. 2373/C/22 decembrie 1997, cele două noțiuni nu sunt distincte. Audiat în legătură cu obiectul plângerii penale, magistratul B.E. a declarat că aspectele reclamate de C.N. pot fi îndreptate în baza art. 281 C. proc.

civ. Având în vedere situația de fapt expusă, precum și actele premergătoare efectuate, se constată că nu se poate reține în sarcina magistratului infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât fapta reclamată nu există. Reglementând Statutul judecătorilor și procurorilor, în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, legiuitorul a statuat că "Judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali". Conform art. 17 din Legea nr. 304/2004, desființarea unei hotărâri judecătorești poate fi obținută numai prin exercitarea căilor de atac, iar nu ca urmare a stabilirii unei eventuale răspunderi penale a magistratului care a pronunțat-o.

A devenit o practică constantă ca justițiabilii să depună plângeri penale împotriva magistraților atunci când obțin hotărâri nefavorabile. În speță, Sentința nr. 331 din 12 ianuarie 2009 a fost pronunțată potrivit convingerii formate pe baza probatoriului administrat și nu urmare săvârșirii unor infracțiuni. În acest sens, răspunderea judecătorului nu poate fi angajată pentru exprimarea unei opinii într-o hotărâre judecătorească, aceasta fiind consecința procesului de interpretare a probelor administrate prin prisma dispozițiilor legale incidente. Împotriva acestei soluții, petentul C.N. a formulat plângere, care prin rezoluția din 26 august 2009 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov i-a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei soluții, petentul C.N. formulează, în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. plângere la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Brașov, care prin Sentința penală nr. 83F din data de 6 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul penal nr. 680/64/2009, respinge ca nefondată plângerea formulată. Petentul formulează recurs împotriva Sentinței penale nr. 83F din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov. În ședința publică din data de 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, se constată că la dosar există o cerere din partea petiționarului-recurent C.N., care solicită să se ia act că își retrage recursul formulat, rugând Înalta Curte să-i fixeze cheltuieli minime de judecată.

Față de această situație, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 4 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., să ia act de manifestarea de voință a petentului-recurent, privind retragerea recursului declarat de acesta, împotriva Sentinței penale nr. 83F din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de petiționarul C.N. împotriva Sentinței penale nr. 83/F din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 30 noiembrie 2009.