ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2761/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 55/ F din 19 mai

2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.N. împotriva rezoluției nr.

32/P/2008 din 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov de

neîncepere a urmăririi penale față de intimata N.S., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., soluție menținută prin rezoluția

nr. 261/II/2/2008 din 4 aprilie 2008 a procurorului general al Pachetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția dată în dosarul nr. 32/P/2008

din 10 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul

art. 10 lit. g) C. proc. pen., raportat la art. 228 C. proc. pen., a dispus

neînceperea urmăririi penale față de d-na judecător S.N. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen.

Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut

că, la data de 7 februarie 2008, petiționarul C.N. a formulat la Pachetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov o plângere, în care o acuză de săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual pe magistratul judecător N.S., cu motivarea

că, aceasta pronunțând sentința civilă nr. 15128 din 02 decembrie 2002, nu

trebuia să-i acorde o sumă de bani cu titlu de „sultă” ci ca „despăgubire”

pentru faptul că apartamentul pe care l-a deținut în coproprietate cu fosta

soție.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

față de probele administrate în cauză, a constatat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 122 alin. (l) lit. d) C. pen., în sensul că s-a

împlinit termenul de prescripție, față de data pronunțării sentinței civile nr.

15128, respectiv 2 decembrie 2002 și față de pedeapsa prevăzută de lege pentru

această faptă, de la 6 luni la 5 ani închisoare.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a

formulat plângere la procurorul ierarhic superior și prin rezoluția nr.

261/II/2/2008 din 4 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov s-a dispus respingerea plângerii petiționarului împotriva rezoluției nr.

32/P/2008 din 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Împotriva rezoluției, petiționarul, a

formulat plângere adresată Curții de Apel Bacău, și a arătat că magistratul

judecător a săvârșit infracțiunea de fals, susținerile sale fiind consemnate în

încheierea din 12 mai 2008 .

Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală

nr. 55/ F din 19 mai 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul C.N., împotriva rezoluției nr. 32/P/2008, cu motivarea că în raport de

data pronunțării sentinței civile 2 decembrie 2002, în mod corect s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimată întrucât s-a împlinit termenul de

prescripție.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Brașov, a

declarat recurs petiționarul C.N., prin care a arătat că soluția pronunțată

este nelegala, întrucât, afirmația inserata în sentința penală constituie un

fals și este folosit în mod greșit termenul de „sult”, prin aceasta

comițându-se comis un fals grosolan.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca

atare pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului,

inclusiv rezoluția atacată și hotărârea primei instanțe se constată că în mod

justificat Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petiționarul

C.N., întrucât în urma analizării probelor, a constatat că fapta imputată

intimatei nu există în materialitatea sa.

De asemenea, față de data pronunțării

sentinței civile nr. 15128 la data de 2 decembrie 2002, de către magistratul

judecător N.S., și față de data formulării plângerii de către petiționar

împotriva intimatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzut

de art. 289 C. pen., la data de 7 februarie 2008, în mod corect s-a constatat,

față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv 6 luni la 5 ani, că

s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru intimata

judecător, față de dispozițiile art. 122 alin. (l) lit. d) C. pen.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit

de motivarea sentinței nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prin folosirea

termenului de „sultă”.

Din probele administrate în cauză nu rezultă

niciun fel de indiciu că magistratul judecător ar fi comis infracțiunea de fals

intelectual prevăzute de art. 289 C. pen.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul

C.N., ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 55/ F din 19 mai 2008 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 11

septembrie 2008.