ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2761/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55/ F din 19 mai 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.N. împotriva rezoluției nr. 32/P/2008 din 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de intimata N.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., soluție menținută prin rezoluția nr. 261/II/2/2008 din 4 aprilie 2008 a procurorului general al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția dată în dosarul nr. 32/P/2008 din 10 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 10 lit. g) C. proc.

pen., raportat la art. 228 C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de d-na judecător S.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că, la data de 7 februarie 2008, petiționarul C.N. a formulat la Pachetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov o plângere, în care o acuză de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual pe magistratul judecător N.S., cu motivarea că, aceasta pronunțând sentința civilă nr. 15128 din 02 decembrie 2002, nu trebuia să-i acorde o sumă de bani cu titlu de „sultă” ci ca „despăgubire” pentru faptul că apartamentul pe care l-a deținut în coproprietate cu fosta soție.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, față de probele administrate în cauză, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 122 alin. (l) lit. d) C. pen., în sensul că s-a împlinit termenul de prescripție, față de data pronunțării sentinței civile nr. 15128, respectiv 2 decembrie 2002 și față de pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă, de la 6 luni la 5 ani închisoare. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior și prin rezoluția nr. 261/II/2/2008 din 4 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus respingerea plângerii petiționarului împotriva rezoluției nr. 32/P/2008 din 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Împotriva rezoluției, petiționarul, a formulat plângere adresată Curții de Apel Bacău, și a arătat că magistratul judecător a săvârșit infracțiunea de fals, susținerile sale fiind consemnate în încheierea din 12 mai 2008 . Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală nr. 55/ F din 19 mai 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.N., împotriva rezoluției nr. 32/P/2008, cu motivarea că în raport de data pronunțării sentinței civile 2 decembrie 2002, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată întrucât s-a împlinit termenul de prescripție. Împotriva hotărârii Curții de Apel Brașov, a declarat recurs petiționarul C.N., prin care a arătat că soluția pronunțată este nelegala, întrucât, afirmația inserata în sentința penală constituie un fals și este folosit în mod greșit termenul de „sult”, prin aceasta comițându-se comis un fals grosolan.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv rezoluția atacată și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petiționarul C.N., întrucât în urma analizării probelor, a constatat că fapta imputată intimatei nu există în materialitatea sa. De asemenea, față de data pronunțării sentinței civile nr. 15128 la data de 2 decembrie 2002, de către magistratul judecător N.S., și față de data formulării plângerii de către petiționar împotriva intimatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen., la data de 7 februarie 2008, în mod corect s-a constatat, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv 6 luni la 5 ani, că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru intimata judecător, față de dispozițiile art. 122 alin. (l) lit. d) C. pen.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de motivarea sentinței nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prin folosirea termenului de „sultă”. Din probele administrate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că magistratul judecător ar fi comis infracțiunea de fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul C.N., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 55/ F din 19 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 11 septembrie 2008.