ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3986/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 44/F din 8 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara D.M.

împotriva Rezoluției din data de 1 martie 2010, dată în Dosarul penal nr.

1893/P/2009 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, pe care a menținut-o.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în

esență, că în motivarea plângerii adresată instanței, petiționara a solicitat

reluarea cercetărilor împotriva făptuitorilor C.A.M., A.R.L., B.G., F.M.,

C.M.L. și K.A., susținând că procurorii nu au verificat, pe calea unei

expertize, autenticitatea semnăturii numitului F.M. pe notificarea depusă la 7

mai 2007 de avocata C.A., considerându-se de către procurori suficientă

declarația făptuitorului F.M., care își recunoaște respectiva semnătură.

A mai arătat că în mod greșit s-a apreciat de către procuror

că în absența infracțiunii de fals, presupus a fi săvârșită de făptuitorul F.,

nu există nici celelalte infracțiuni reclamate a fi fost săvârșite de către

făptuitorii: C.A.M., A.R.L., B.G., F.M., C.M.L. și K.A.

S-a constatat de către instanța de fond că nu se poate

reține în sarcina făptuitorului F.M. săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, de vreme ce acesta a declarat că semnătura de

pe înscrisul intitulat „notificare” îi aparține.

De asemenea, nu se poate reține în sarcina acestuia nici

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât a uzat de căile legale pentru

a încheia promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, cu toate clauzele

stipulate.

Cu privire la făptuitoarea C.A., s-a constatat că în mod

legal și temeinic s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., reținându-se că

înscrisul intitulat notificare a fost semnat de către numitul F.M., și nu de

către aceasta.

În ceea ce privește săvârșirea de către executorul

judecătoresc a infracțiunii de uz de fals, s-a reținut că atâta vreme cât nu

există infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., nu se poate reține nici

infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.

Totodată, s-a mai reținut că de vreme ce nu există

infracțiunea de înșelăciune în sarcina făptuitorului F.M., nu se poate reține

nici complicitatea la săvârșirea acestei infracțiuni față de făptuitorii B.G.,

C.M.L. și K.A.

Prin Rezoluția din 1 martie 2010, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de:

- C.A. - avocat în cadrul Baroului Brașov, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen.;

- A.R.L. - executor judecătoresc, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.;

- F.M. - pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 290 și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

- B.G. - notar public, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen.;

- C.M.L.m pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

- K.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Prin Rezoluția din 6 aprilie 2010, procurorul general al

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 257 și urm. C.

proc. pen., a dispus respingerea plângerii formulate de petiționara D.M.

împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 1893/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, menținând-o în integralitate.

Împotriva Sentinței penale nr. 44 /F din 8 iunie 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat

recurs petiționara D.M., invocând, în scris, cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen. și apreciind că s-a comis o gravă eroare

de fapt prin greșita interpretare a probatoriului administrat, pronunțându-se

astfel o hotărâre greșită cu consecința respingerii ca nefondată a plângerii

sale.

În motivarea scrisă a recursului, petiționara a susținut că

parchetul nu a procedat la verificarea pe calea unei expertize a autenticității

semnăturii pretins executate de numitul F.M.

În raport de însușirea semnăturii de către sus-numitul, în

mod greșit s-a considerat că nu se impunea începerea urmăririi penale pentru

fals.

În concluzie, a susținut că se impune reluarea cercetărilor,

urmare a admiterii prezentului recurs și a plângerilor formulate, atât cu

privire la numitul F.M., cât și cu privire la celelalte persoane indicate,

respectiv C.A.M. - avocat, A.R.L. - executor judecătoresc, B.G. - notar public,

C.M.L. și K.A. - pentru infracțiunile prevăzute de art. 290, art. 215 alin.

(1), (2), (3), art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, Curtea constată că soluția

pronunțată este legală și temeinică.

De asemenea, se constată că motivele susținute în recurs

sunt aceleași cu cele invocate inițial în plângerea adresată parchetului, care

au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără

a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție

nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

Mai mult decât atât, susținerile petiționarei au fost

temeinic verificate, odată cu pronunțarea Sentinței penale nr. 44/F din 8 iunie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Simpla nemulțumire a petiționarei față de modalitatea de

rezolvare a unei situații în care a fost implicată, faptul că nu este de acord

cu soluțiile adoptate și reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcție de

propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a

intimaților, activitatea acestora nesituându-se în afara legii penale și neputând

conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe

care petiționara le-a indicat în plângere.

De altfel, petiționara a avut posibilitatea formulării

cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor

de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care aceasta a și

uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.

În această ordine de idei, Curtea constată faptul că așa cum

petiționara a arătat, pe rolul instanțelor judecătorești s-au soluționat sau se

află în curs de soluționare alte acțiuni având ca obiect contestații la

executare ori contestarea nulității absolute a celor două promisiuni

bilaterale.

Prin Încheierile pronunțate la data de 13 iulie 2007 în

Dosarele civile nr. 5253/197/2007 și 5254/197/2007 ale Judecătoriei Brașov, s-a

dispus suspendarea provizorie a executărilor silite ce formau obiectul

Dosarelor nr. 228/2007 și nr. 229/2007 ale executorului judecătoresc A.R.L.

Așa fiind, se constată că activitatea profesională a

executorului judecătoresc a fost supusă controlului instanței, după cum prevăd

dispozițiile art. 100 raportat la art. 57 alin. (1) și art. 58 din Legea nr.

188/2000, iar criticile invocate de petiționară rămân susțineri ce îmbracă

forma contestației împotriva actelor de executare silită în materie imobiliară,

și nu pătrund în sfera ilicitului penal.

Cu privire la numitul F.M., în mod corect atât parchetul,

cât și instanța au reținut că nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată câtă vreme acesta își

asumă semnătura de pe înscrisul intitulat „notificare”.

De asemenea, nu se poate reține în sarcina acestuia nici

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât a uzat de căile legale pentru a

încheia promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, cu toate clauzele

stipulate.

Așa fiind, pe cale de consecință, în mod corect s-a reținut

că de vreme ce nu există infracțiune de înșelăciune în sarcina făptuitorului

F.M., nu se poate reține nici complicitatea la săvârșirea acestei infracțiuni

față de făptuitorii B.G., C.M.L. și K.A.

În ceea ce o privește pe numita C.A., Curtea constată că în

mod legal și temeinic s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., reținându-se că

înscrisul intitulat „notificare” a fost semnat de către numitul F.M., și nu de

către aceasta.

Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. reprezintă un drept procesual al

petiționarei, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra

legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la

reformarea acestora.

Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu a

sentinței recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusa vreunui motiv de

casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.M.

împotriva Sentinței penale nr. 44/F din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 noiembrie 2010.