ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 281/ PI din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.I. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dispusă în dosarul nr. 765/P/2008 și nr. 799/II/2/2008. În baza art. 193 C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 941 lei reprezentând cheltuieli judiciare către intimatul C.T., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 228/P/2008, petiționarul I.I.

a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public D.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals intelectual prevăzute de art. 215 și 289 C. pen. Petiționarul a susținut că a fost indus în eroare de către C.T. cu ocazia încheierii a două contracte de împrumut autentificate la 12 aprilie și, respectiv, 18 aprilie 2005 de către notarul public D.F. Întrucât petiționarul nu a restituit sumele împrumutate la termenele stipulate în cele două contracte, iar întârzierea la restituire genera plata unor penalități, împrumutătorul C.T. a solicitat executarea silită. Instanța a apreciat că plângerile petentului au fost respinse în mod corect prin cele două rezoluții ale procurorului deoarece în sarcina notarului public D.F.

nu se poate reține săvârșirea unei fapte penale, astfel că a respins plângerea care i-a fost adresată spre soluționare, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul I.I. care a solicitat admiterea, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și redeschiderea și reluarea urmăririi penale în vederea aflării adevărului. Recurentul a susținut că rezoluția atacată nr. 228/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public D.F. este rezultatul unei cercetări penale defectuoase și superficiale care a fost însușit de instanță în mod greșit.

Instanța nu și-a fundamentat soluția, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică și obligând petentul, în mod nejustificat, la cheltuieli judiciare către C.T., deși rezoluțiile atacate nu îl privesc pe acesta. Verificând hotărârea instanței de fond potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: - La data de 11 aprilie 2006, persoana vătămată I.I. a formulat o plângere penală împotriva a două persoane: C.T. și notarul public D.F., susținând că a fost indus în eroare de prima instanță, ajutată de cea de a doua, cu ocazia încheierii unor contracte de împrumut întocmite prin acte fictive; - Prin ordonanța nr. 765/P/2008 din 16 mai 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.T., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. b) C. proc.

pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Totodată, în temeiul art. 38 raportat la art. 45 C. proc. pen., art. 30 și art. 42 alin. (2) C. proc. pen., cauza a fost disjunsă, iar competența de soluționare a ei declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea efectuării cercetărilor față de notarul public D.F. - Prin rezoluția nr. 228/P/2008 din 1 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public D.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 și 289 C. pen. - Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva măsurii dispusă de procuror, potrivit dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., a fost respinsă, ca nefondată, de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 799/II/2/2008 din 18 august 2008. - La 11 septembrie 2008, petiționarul I.I. a sesizat, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 228/P/2008 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând admiterea acesteia și desființarea soluției procurorului dispusă în această cauză.

Deși în considerentele sentinței nr. 281/ PI din 20 noiembrie 2008, instanța de fond a reținut în mod corect că a fost investită cu soluționarea plângerii îndreptate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale arătate mai sus, în dispozitivul hotărârii se referă la ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 765/P/2008, respingând plângerea petiționarului față de o soluție a procurorului în legătură cu care nu a fost sesizată, alta decât cea la care s-a referit petiționarul. Mai mult decât atât, plângerea împotriva ordonanței nr. 765/P/2008 din 16 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița nici nu putea fi soluționată în fond de o curte de apel, nefiind de competența acestei instanțe, prin obiectul cauzei și calitatea persoanei (C.T.) în legătură cu care s-au efectuat cercetările.

Hotărârea pronunțată nu este nici motivată, instanța reținând, în considerente numai o situație de fapt referitoare la persoana lui C.T. și omițând să analizeze actele premergătoare efectuate, temeiurile judiciare care au condus la dispunerea de către procuror a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul notar public D.F., astfel că prin sentința pronunțată să se poată dispune, argumentat, asupra legalității și temeiniciei acesteia. Instanța a hotărât în mod nelegal obligarea petiționarului I.I. la plata cheltuielilor judiciare către C.T., persoană care nu avea nici o calitate procesuală în cauză, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale supusă controlului judecătoresc nefiind dispusă față de acesta.

Pentru aceste considerente, văzând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul petiționarului I.I., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Curtea de Apel Timișoara. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 12 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul I.I. împotriva sentinței penale nr. 281/ PI din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2009.