ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 281/

PI din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul I.I. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara dispusă în dosarul nr. 765/P/2008 și nr. 799/II/2/2008.

În baza art. 193 C. proc.

pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 941 lei reprezentând cheltuieli

judiciare către intimatul C.T., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea penală înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 228/P/2008, petiționarul

I.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public D.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals intelectual prevăzute de art. 215

și 289 C. pen.

Petiționarul a susținut că a

fost indus în eroare de către C.T. cu ocazia încheierii a două contracte de

împrumut autentificate la 12 aprilie și, respectiv, 18 aprilie 2005 de către

notarul public D.F.

Întrucât petiționarul nu a

restituit sumele împrumutate la termenele stipulate în cele două contracte, iar

întârzierea la restituire genera plata unor penalități, împrumutătorul C.T. a

solicitat executarea silită.

Instanța a apreciat că

plângerile petentului au fost respinse în mod corect prin cele două rezoluții

ale procurorului deoarece în sarcina notarului public D.F. nu se poate reține

săvârșirea unei fapte penale, astfel că a respins plângerea care i-a fost

adresată spre soluționare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționarul I.I. care a solicitat

admiterea, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea

rezoluției procurorului și redeschiderea și reluarea urmăririi penale în

vederea aflării adevărului.

Recurentul a susținut că

rezoluția atacată nr. 228/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul

public D.F. este rezultatul unei cercetări penale defectuoase și superficiale

care a fost însușit de instanță în mod greșit. Instanța nu și-a fundamentat

soluția, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică și obligând petentul, în

mod nejustificat, la cheltuieli judiciare către C.T., deși rezoluțiile atacate

nu îl privesc pe acesta.

Verificând hotărârea

instanței de fond potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

- La data de 11 aprilie

2006, persoana vătămată I.I. a formulat o plângere penală împotriva a două

persoane: C.T. și notarul public D.F., susținând că a fost indus în eroare de

prima instanță, ajutată de cea de a doua, cu ocazia încheierii unor contracte

de împrumut întocmite prin acte fictive;

- Prin ordonanța nr. 765/P/2008

din 16 mai 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița a dispus neînceperea

urmăririi penale față de C.T., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art.

10 lit. b) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Totodată, în temeiul art. 38

raportat la art. 45 C. proc. pen., art. 30 și art. 42 alin. (2) C. proc. pen.,

cauza a fost disjunsă, iar competența de soluționare a ei declinată în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea efectuării

cercetărilor față de notarul public D.F.

- Prin rezoluția nr. 228/P/2008

din 1 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

notarul public D.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215

și 289 C. pen.

- Plângerea formulată de

persoana vătămată împotriva măsurii dispusă de procuror, potrivit dispozițiilor

art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, de procurorul

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin

rezoluția nr. 799/II/2/2008 din 18 august 2008.

- La 11 septembrie 2008,

petiționarul I.I. a sesizat, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, cu plângere împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 228/P/2008 din 1 iulie 2008 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând admiterea acesteia și

desființarea soluției procurorului dispusă în această cauză.

Deși în considerentele

sentinței nr. 281/ PI din 20 noiembrie 2008, instanța de fond a reținut în mod

corect că a fost investită cu soluționarea plângerii îndreptate împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale arătate mai sus, în dispozitivul

hotărârii se referă la ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara nr. 765/P/2008, respingând plângerea petiționarului față de o soluție

a procurorului în legătură cu care nu a fost sesizată, alta decât cea la care

s-a referit petiționarul.

Mai mult decât atât,

plângerea împotriva ordonanței nr. 765/P/2008 din 16 mai 2008 a Parchetului de

pe lângă Judecătoria Reșița nici nu putea fi soluționată în fond de o curte de

apel, nefiind de competența acestei instanțe, prin obiectul cauzei și calitatea

persoanei (C.T.) în legătură cu care s-au efectuat cercetările.

Hotărârea pronunțată nu este

nici motivată, instanța reținând, în considerente numai o situație de fapt

referitoare la persoana lui C.T. și omițând să analizeze actele premergătoare

efectuate, temeiurile judiciare care au condus la dispunerea de către procuror

a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul notar public

D.F., astfel că prin sentința pronunțată să se poată dispune, argumentat,

asupra legalității și temeiniciei acesteia.

Instanța a hotărât în mod

nelegal obligarea petiționarului I.I. la plata cheltuielilor judiciare către C.T.,

persoană care nu avea nici o calitate procesuală în cauză, rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale supusă controlului judecătoresc nefiind dispusă

față de acesta.

Pentru aceste considerente,

văzând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursul petiționarului I.I., va casa sentința atacată

și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Curtea de Apel

Timișoara.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 12 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul I.I. împotriva sentinței penale nr. 281/ PI din 20 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2009.