ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2263/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2263/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față
În baza
actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin sentința
penală nr. 61 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția
I p
enală, a fost admisă plângerea formulată de
petentul F.V. împotriva rezoluției nr.
1799/11/2/2010 din
data de 15 septembrie 2010 a Procurorului General al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.
1543/P/2008 din 17 august 2010
a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, desființată rezoluția din 15
septembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea
de
Apel București și, în parte, rezoluția din 17 august 2010 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București (privindu-l pe avocatul E.P.), cauza fiind
trimisă la procuror, în vederea începerii urmăririi penale.
Analizând
conținutul plângerii, precum și actele și lucrările dosarelor, Curtea de apel a
reținut că prin rezoluția din 17 august 2010,
Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București a dispus:
Neînceperea
urmăririi penale față de avocat C.M.N. pentru aspectul săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., întrucât termenul de prescripție
a răspunderii penale s-a împlinit și pentru art. 26 raportat la art. 215 alin.
(1), (2), (3) C. pen. întrucât
nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiuni.
Neînceperea
urmăririi penale față de avocat E.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 290 C. pen. întrucât nu sunt
întrunite
elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Neînceperea
urmăririi penale față de notarul public S.M.
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,
art. 249
C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 289
C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor
sus-menționate.
Neînceperea urmăririi penale față de notarul
public A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,
art. 249
C. pen. și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C.
pen. și art. 289 C. pen.
Din actele
administrate în cauză a rezultat că numita C.M.N.
din cadrul Cabinetului Individual de Avocatură „F.V.
" a întocmit în mod fraudulos contractul de
vânzare-cumpărare nr. 7 din 16 iulie 2001 atestând mențiuni necorespunzătoare
adevărului, cu privire
la persoanele care au semnat contractul de
vânzare-cumpărare la rubrica „vânzători".
Astfel, în
urma efectuării mai multor constatări tehnico-științifice grafoscopice, s-a
concluzionat că semnăturile de la rubrica „vânzători - uzufructari" de pe
contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de uzufruct viager încheiat între
J.P. și J.S. cu S.R. autentificat sub nr. 07 din 06 iulie 2001 la Cabinetul
Individual de Avocatură „F.V." nu au fost executate de J.P., respectiv
J.S.
Așadar,
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290
C. pen. există și a fost săvârșită de avocat
C.M.N.,
însă, analizând actele premergătoare efectuate
în cauză s-a constatat că
în sarcina avocatei C.M.N. nu a fost reținută săvârșirea infracțiunii prevăzut
de art. 290 C. pen. întrucât termenul de prescripție al răspunderii penale s-a
împlinit motiv
pentru care acțiunea penală
nu poate fi pusă în mișcare.
Referitor la
avocatul E.P. a rezultat din rechizitoriu că
acesta
a întocmit, în mod fraudulos contractul de vânzare-cumpărare nr.
3 din 16 ianuarie 2004, atestând mențiuni
necorespunzătoare adevărului, în sensul
că numitul F.V. s-a prezentat în
fața sa și a semnat la rubrica „vânzător" contractul de vânzare-cumpărare
nr. 3 din 16 ianuarie 2004, prin care F.V. a vândut apartamentul său situat în
București, sector 6 numitei B.E. contra sumei de 750.000.000 lei vechi.
În cauză a
fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafoscopice prin
care să se stabilească dacă contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 16
ianuarie 2004 a fost semnat la rubrica „vânzător" de către F.V.
Raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 228828 din 15 iulie 2008
a concluzionat că semnătura de la rubrica
„vânzător" de pe contractul de
vânzare-cumpărare în litigiu a fost
executată de către F.V.
În cauză a fost audiat numitul E.P. care, în
declarația dată,
susține că F.V. s-a prezentat la cabinetul său și a
semnat contractul în litigiu.
F.V., fiind audiat, a arătat că nu a intenționat
niciodată să
vândă imobilul proprietatea sa și, nu a semnat nici un act
de vânzare-cumpărare în fața vreunui avocat.
Având în
vedere probele administrate în cauză s-a constatat că, în
sarcina numitului E.P. nu poate fi reținută
săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 290 C. pen., întrucât fapta nu
întrunește elementele
constitutive ale
infracțiunii în raport de latura obiectivă.
Astfel, s-a
constatat că singura probă în sprijinul învinuirii este declarația persoanei
vătămate F.V. care, audiat fiind susține că nu s-a prezentat niciodată în fața
unui avocat și nu a semnat nici un contract de vânzare-cumpărare pentru
imobilul proprietatea sa din
București, arătând
însă că în anul 2007, la domiciliul său, s-a
prezentat o persoană, „I.C."
care s-a recomandat ca fiind de la primărie și i-a solicitat să semneze patru
hârtii în vederea obținerii unui ajutor.
Din
probatoriul administrat în cauză, așa cum s-a arătat, nu rezultă cu certitudine
că fapta a fost săvârșită de avocatul E.P., motiv pentru care s-a dispune
neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.
290 C. pen.
Din actele
premergătoare, administrate în cauză a rezultat că la Biroul Notarului Public „A.S.
și M.S. s-a prezentat o persoană care s-a recomandat a fi N.M. și a solicitat
autentificarea unei procuri.
Notarul public
M.S. a autentificat procura nr.
720 din 14
februarie 2008 și, ulterior, în baza acestei procuri contractul de vânzare-
cumpărare nr. 1226 din 10 martie 2008 prin care N.M.,
prin mandatar
S.P. a înstrăinat apartamentul din comuna 1 Decembrie în
favoarea numitului G.D.
Raportul de
constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 229227 din 19 august 2008 a
concluzionat că la rubrica „Mandant" de pe procura autentificată sub nr.
720 din 14 februarie 2008 prin care N.M. îl împuternicea pe S.P. să vândă
imobilul în cauză nu a fost executată de N.M.
La dosarul
cauzei au fost depuse de către notarul public M.S. actele în baza cărora a
autentificat procura în discuție, respectiv copie de pe adeverința de
identitate a numitei N.M. și de pe cartea de identitate a numitului S.P.
Totodată, în
dosar se află cererea pentru eliberarea actului de
identitate (vol. 6 fila 36) trimisă de SPCEP Jilava și din compararea
celor
două fotografii rezultă că fotografia de pe adeverința de
identitate este
aceeași cu cea de pe
cererea de eliberare a actului de identitate.
În concluzie,
fotografia de pe adeverința de identitate prezentată notarului este a numitei N.M.
Așadar, la
notar s-a prezentat o altă persoană care s-a legitimat cu adeverința de
identitate a persoanei vătămate, N.M. și, în aceste împrejurări, a fost
autentificată procura.
În cauză a
fost audiat notarul public M.S. care nu a putut da relații strict legate de
autentificarea acestei procuri, însă a precizat că sigur a existat o asemănare
între persoana din fotografia de pe adeverința de identitate și persoana care
s-a legitimat cu aceasta,
întrucât în lipsa
acestei asemănări nu ar fi încheiat actul.
Numitul S.P.
nu a putut fi audiat, întrucât s-a sustras urmăririi penale, iar declarația
numitei C.S.G. implicată în vânzarea imobilului numitei N.M. este irelevantă
sub acest aspect.
Analizând actele premergătoare administrate în
cauză s-a constatat
că în sarcina notarului public M.S. nu poate fi
reținută săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 249 C.
pen., art. 289 C. pen. și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C.
pen., întrucât din probele administrate n-au rezultat date și indicii temeinice
care să confirme vinovăția notarului.
Astfel, în
lipsa persoanei care s-a prezentat în fața notarului și s-a legitimat cu
adeverința de identitate pe care se afla fotografia numitei
N.M. pentru a putea aprecia asemănarea sau lipsa
asemănării
între cele două persoane s-a apreciat că nu poate fi reținută
vinovăția
notarului S.M., nici sub forma
intenției, nici sub forma culpei
și, în aceste împrejurări fapta
notarului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de
art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 249 și art. 26 raportat la art. 215
alin. (1), (2) și (3) C. pen., în raport de latura subiectivă.
S-a dispune
neînceperea urmăririi penale față de notarul public A.S. (decedat), întrucât
fapta nu a fost săvârșită de către aceasta.
Examinând
plângerea împotriva soluției și actele premergătoare din dosarul nr.
1543/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată.
În termenul
prevăzut de art. 278
1
C. proc. civ., petiționarul a formulat
plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, înregistrată pe rolul Curții de
Apel București la data de 4 aprilie 2010 sub numărul 8990/2/2010, solicitând
trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de
intimatul E.P., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 și art. 290
C. pen.
S-a reținut că plângerea este fondată.
Astfel,
instanța a reținut că procurorul a omis să se pronunțe asupra săvârșirii de
către intimatul E.P. a infracțiunii prevăzute
de
art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și nu a
administrat
toate probele necesare stabilirii clare a situației de fapt.
Prin urmare,
Curtea în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului a apreciat că în
cauză trebuie să se administreze următoarele probe:
- verificarea
dacă la data atestării avocatul deținea un instrument de aplicare a timbrului
sec și ștampila folosită
- verificarea
dacă vânzarea se regăsește în contractele de asistență juridică și in
chitanțierele avocatului.
- verificarea
dacă B.E. și ceilalți beneficiari de contracte de la E.P. sunt rude, dacă au
mai comis fapte similare, dacă vânzătorii au fost abordați după același mod de
operare.
- verificare
celelalte persoane din agenda cu ponturi.
- verificarea
dacă a procedat la audierea convorbirilor telefonice interceptate pentru a
vedea dacă sunt aspecte care interesează cauza.
- verificare
dacă avocatul deținea în ianuarie 2004 un registru de atestări și sediul
profesional, la adresa menționată în contract
-
verificare cine a cumpărat ușa montată la
apartamentul din strada
Brașov
- verificare
dacă cele susținute de E.P. sunt sau nu adevărate
- audiere părți
-
verificare cine și în ce condiții a
întocmit actele cadastrale, precum și cine a fost solicitantul
- verificare
dacă avea unde să plece în provincie și din ce să trăiască.
-
verificare dacă a încercat să explice de ce
trebuia să fie răpit, din
moment ce exista un act de vânzare cumpărare
și putea fi evacuat pe căi legale.
- verificare
dacă persoanele din agenda ridicată de la M.I. și
M.C. au fost abordate de C.T.V. care li s-a
prezentat "I.C."
-
verificare dacă la unitățile de poliție mai sunt
înregistrate plângeri
penale care
privesc caracterul fals al unor contracte atestate de E.P.
-
audieri
vecinii de bloc.
- verificări
cu privire la copiile actelor de proprietate care se pretinde că ar fi fost
făcute după actele petentului.
-
verificări la arhiva SPFPL Sector 6 București,
-
verificare dacă există înregistrarea la
SNUAU 112.
Pentru aceste
motive plângerea formulată de petentul F.V., a fost admisă, rezoluția din 15
septembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București a fost desființată în totalitate și, în parte, rezoluția din 17
august 2010 a
Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București (privindu-l pe avocatul
E.P.).
Împotriva
acestei hotărârii a declarat recurs intimatul E.P. criticând hotărârea pentru
netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei admiterii a plângerii
petiționarului.
La termenul
din data de 2 iunie 2011, înalta Curte, din oficiu a pus în discuția părților
inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul intimat E.P. împotriva
sentinței penale nr. 61 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția
I
penală.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public
au fost consemnate
în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând
cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul intimat E.P.
împotriva sentinței penale nr. 61 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel
București, secția
I
penală, este inadmisibil pentru
următoarele considerente:
Astfel, în
conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost
modificat prin Legea 202/2010
"
Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința
penală nr. 61 din 22 februarie 2011 a fost pronunțată de
Curtea de Apel București, secția
I p
enală, în calitate de instanță de fond
fiind rămasă definitivă
potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen.
Împrejurare ce
atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de
recurentul intimat.
Această sancțiune procesuală este incidență în
cauză în raport și cu
principiul unicității exercitării căilor de atac
decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.
Pentru
considerentele anterior arătate recursul în cauză se va
respinge ca inadmisibil în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a)
teza a ll-a C. proc. pen.
cu consecința obligării recurentului potrivit
art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare
statului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
intimatul E.P. împotriva sentinței penale nr. 61 din 22 februarie 2011 a Curții
de Apel București, secția
I
penală.
Obligă recurentul intimat la plata sumei de 100 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2011.