ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2263/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 61 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I p enală, a fost admisă plângerea formulată de petentul F.V. împotriva rezoluției nr. 1799/11/2/2010 din data de 15 septembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr. 1543/P/2008 din 17 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, desființată rezoluția din 15 septembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în parte, rezoluția din 17 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (privindu-l pe avocatul E.P.), cauza fiind trimisă la procuror, în vederea începerii urmăririi penale.

Analizând conținutul plângerii, precum și actele și lucrările dosarelor, Curtea de apel a reținut că prin rezoluția din 17 august 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus: Neînceperea urmăririi penale față de avocat C.M.N. pentru aspectul săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., întrucât termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit și pentru art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni. Neînceperea urmăririi penale față de avocat E.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 289 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sus-menționate. Neînceperea urmăririi penale față de notarul public A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen. și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 289 C. pen. Din actele administrate în cauză a rezultat că numita C.M.N. din cadrul Cabinetului Individual de Avocatură „F.V.

" a întocmit în mod fraudulos contractul de vânzare-cumpărare nr. 7 din 16 iulie 2001 atestând mențiuni necorespunzătoare adevărului, cu privire la persoanele care au semnat contractul de vânzare-cumpărare la rubrica „vânzători". Astfel, în urma efectuării mai multor constatări tehnico-științifice grafoscopice, s-a concluzionat că semnăturile de la rubrica „vânzători - uzufructari" de pe contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de uzufruct viager încheiat între J.P. și J.S. cu S.R. autentificat sub nr. 07 din 06 iulie 2001 la Cabinetul Individual de Avocatură „F.V." nu au fost executate de J.P., respectiv J.S. Așadar, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

există și a fost săvârșită de avocat C.M.N., însă, analizând actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că în sarcina avocatei C.M.N. nu a fost reținută săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 290 C. pen. întrucât termenul de prescripție al răspunderii penale s-a împlinit motiv pentru care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare. Referitor la avocatul E.P. a rezultat din rechizitoriu că acesta a întocmit, în mod fraudulos contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 16 ianuarie 2004, atestând mențiuni necorespunzătoare adevărului, în sensul că numitul F.V. s-a prezentat în fața sa și a semnat la rubrica „vânzător" contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 16 ianuarie 2004, prin care F.V.

a vândut apartamentul său situat în București, sector 6 numitei B.E. contra sumei de 750.000.000 lei vechi. În cauză a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafoscopice prin care să se stabilească dacă contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 16 ianuarie 2004 a fost semnat la rubrica „vânzător" de către F.V. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 228828 din 15 iulie 2008 a concluzionat că semnătura de la rubrica „vânzător" de pe contractul de vânzare-cumpărare în litigiu a fost executată de către F.V. În cauză a fost audiat numitul E.P. care, în declarația dată, susține că F.V. s-a prezentat la cabinetul său și a semnat contractul în litigiu. F.V., fiind audiat, a arătat că nu a intenționat niciodată să vândă imobilul proprietatea sa și, nu a semnat nici un act de vânzare-cumpărare în fața vreunui avocat.

Având în vedere probele administrate în cauză s-a constatat că, în sarcina numitului E.P. nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în raport de latura obiectivă. Astfel, s-a constatat că singura probă în sprijinul învinuirii este declarația persoanei vătămate F.V. care, audiat fiind susține că nu s-a prezentat niciodată în fața unui avocat și nu a semnat nici un contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul proprietatea sa din București, arătând însă că în anul 2007, la domiciliul său, s-a prezentat o persoană, „I.C." care s-a recomandat ca fiind de la primărie și i-a solicitat să semneze patru hârtii în vederea obținerii unui ajutor.

Din probatoriul administrat în cauză, așa cum s-a arătat, nu rezultă cu certitudine că fapta a fost săvârșită de avocatul E.P., motiv pentru care s-a dispune neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. Din actele premergătoare, administrate în cauză a rezultat că la Biroul Notarului Public „A.S. și M.S. s-a prezentat o persoană care s-a recomandat a fi N.M. și a solicitat autentificarea unei procuri. Notarul public M.S. a autentificat procura nr. 720 din 14 februarie 2008 și, ulterior, în baza acestei procuri contractul de vânzare- cumpărare nr. 1226 din 10 martie 2008 prin care N.M., prin mandatar S.P. a înstrăinat apartamentul din comuna 1 Decembrie în favoarea numitului G.D.

Raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 229227 din 19 august 2008 a concluzionat că la rubrica „Mandant" de pe procura autentificată sub nr. 720 din 14 februarie 2008 prin care N.M. îl împuternicea pe S.P. să vândă imobilul în cauză nu a fost executată de N.M. La dosarul cauzei au fost depuse de către notarul public M.S. actele în baza cărora a autentificat procura în discuție, respectiv copie de pe adeverința de identitate a numitei N.M. și de pe cartea de identitate a numitului S.P. Totodată, în dosar se află cererea pentru eliberarea actului de identitate (vol. 6 fila 36) trimisă de SPCEP Jilava și din compararea celor două fotografii rezultă că fotografia de pe adeverința de identitate este aceeași cu cea de pe cererea de eliberare a actului de identitate.

În concluzie, fotografia de pe adeverința de identitate prezentată notarului este a numitei N.M. Așadar, la notar s-a prezentat o altă persoană care s-a legitimat cu adeverința de identitate a persoanei vătămate, N.M. și, în aceste împrejurări, a fost autentificată procura. În cauză a fost audiat notarul public M.S. care nu a putut da relații strict legate de autentificarea acestei procuri, însă a precizat că sigur a existat o asemănare între persoana din fotografia de pe adeverința de identitate și persoana care s-a legitimat cu aceasta, întrucât în lipsa acestei asemănări nu ar fi încheiat actul. Numitul S.P. nu a putut fi audiat, întrucât s-a sustras urmăririi penale, iar declarația numitei C.S.G.

implicată în vânzarea imobilului numitei N.M. este irelevantă sub acest aspect. Analizând actele premergătoare administrate în cauză s-a constatat că în sarcina notarului public M.S. nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., întrucât din probele administrate n-au rezultat date și indicii temeinice care să confirme vinovăția notarului. Astfel, în lipsa persoanei care s-a prezentat în fața notarului și s-a legitimat cu adeverința de identitate pe care se afla fotografia numitei N.M.

pentru a putea aprecia asemănarea sau lipsa asemănării între cele două persoane s-a apreciat că nu poate fi reținută vinovăția notarului S.M., nici sub forma intenției, nici sub forma culpei și, în aceste împrejurări fapta notarului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 249 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în raport de latura subiectivă. S-a dispune neînceperea urmăririi penale față de notarul public A.S. (decedat), întrucât fapta nu a fost săvârșită de către aceasta. Examinând plângerea împotriva soluției și actele premergătoare din dosarul nr. 1543/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată.

În termenul prevăzut de art. 278 1 C. proc. civ., petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 4 aprilie 2010 sub numărul 8990/2/2010, solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul E.P., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 și art. 290 C. pen. S-a reținut că plângerea este fondată. Astfel, instanța a reținut că procurorul a omis să se pronunțe asupra săvârșirii de către intimatul E.P. a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și nu a administrat toate probele necesare stabilirii clare a situației de fapt.

Prin urmare, Curtea în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului a apreciat că în cauză trebuie să se administreze următoarele probe: - verificarea dacă la data atestării avocatul deținea un instrument de aplicare a timbrului sec și ștampila folosită - verificarea dacă vânzarea se regăsește în contractele de asistență juridică și in chitanțierele avocatului. - verificarea dacă B.E. și ceilalți beneficiari de contracte de la E.P. sunt rude, dacă au mai comis fapte similare, dacă vânzătorii au fost abordați după același mod de operare. - verificare celelalte persoane din agenda cu ponturi. - verificarea dacă a procedat la audierea convorbirilor telefonice interceptate pentru a vedea dacă sunt aspecte care interesează cauza.

- verificare dacă avocatul deținea în ianuarie 2004 un registru de atestări și sediul profesional, la adresa menționată în contract - verificare cine a cumpărat ușa montată la apartamentul din strada Brașov - verificare dacă cele susținute de E.P. sunt sau nu adevărate - audiere părți - verificare cine și în ce condiții a întocmit actele cadastrale, precum și cine a fost solicitantul - verificare dacă avea unde să plece în provincie și din ce să trăiască. - verificare dacă a încercat să explice de ce trebuia să fie răpit, din moment ce exista un act de vânzare cumpărare și putea fi evacuat pe căi legale. - verificare dacă persoanele din agenda ridicată de la M.I. și M.C. au fost abordate de C.T.V.

care li s-a prezentat "I.C." - verificare dacă la unitățile de poliție mai sunt înregistrate plângeri penale care privesc caracterul fals al unor contracte atestate de E.P. - audieri vecinii de bloc. - verificări cu privire la copiile actelor de proprietate care se pretinde că ar fi fost făcute după actele petentului. - verificări la arhiva SPFPL Sector 6 București, - verificare dacă există înregistrarea la SNUAU 112. Pentru aceste motive plângerea formulată de petentul F.V., a fost admisă, rezoluția din 15 septembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost desființată în totalitate și, în parte, rezoluția din 17 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (privindu-l pe avocatul E.P.).

Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs intimatul E.P. criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei admiterii a plângerii petiționarului. La termenul din data de 2 iunie 2011, înalta Curte, din oficiu a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul intimat E.P. împotriva sentinței penale nr. 61 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul intimat E.P. împotriva sentinței penale nr. 61 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc.

pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 " Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 61 din 22 februarie 2011 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I p enală, în calitate de instanță de fond fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. Împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de recurentul intimat. Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate. Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc.

pen. cu consecința obligării recurentului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimatul E.P. împotriva sentinței penale nr. 61 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul intimat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2011.