ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1073/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 443/F din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții C.G. și C.G.M. împotriva rezoluțiilor din 12 iulie 2010 dată în dosarul nr. 1038/P/2010 și din 30 august 2010 dată în lucrarea nr. 1679/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a menținut rezoluțiile atacate. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de 12 iulie 2010 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1038/P/2010, în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 292 C. pen., art. 293 C. pen. și art. 31 raportat la art. 289 C. pen. și n eînceperea urmăririi penale față de notarii publici M.S. și C.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. Prin rezoluția din data de 30 august 2010 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1679/II/2/2010, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, s-a dispus r espingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de numiții C.G. și C.G.M. împotriva soluției emise la data de 12 iulie 2010, în dosarul nr. 1038/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva rezoluției nr. 1038/P/2010 din 12 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au formulat plângere petiționarii C.G. și C.G.M. ce a fost respinsă ca nefondată prin hotărârea recurată, din considerentele sentinței rezultând că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat aspecte de natură penală în activitatea desfășurată de intimați. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs petiționarii C.G. și C.G.M. însă la termenul din 18 martie 2011 reprezentantul Parchetului a invocat excepția admisibilității recursului, fapt pentru care Înalta Curte va analiza recursurile numai în raport de excepția invocată. Analizând actele și lucrările din dosar reține Înalta Curte că recursurile declarate în cauză sunt inadmisibile urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Prin Legea 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. a fost modificat în sensul că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. Potrivit art. XXIV alin. (1) din aceeași lege, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Per a contrario, hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii menționate sunt supuse căilor de atac reglementate de legea nouă. Ca atare, cât timp sentința penală nr. 443 a fost pronunțată la data de 17 decembrie 2010 deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, petiționarii nu mai aveau la îndemână calea de atac a recursului, hotărârea fiind definitivă și pe cale de consecință, recursurile declarate în cauză sunt inadmisibile.

Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă ca inadmisibil recursurile declarate de petiționari. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii C.G. și C.G.M. împotriva sentinței penale nr. 443 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2011.