ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1073/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1073/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursurilor de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 443/F
din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a
respins ca nefondată plângerea formulată de petenții C.G. și C.G.M. împotriva
rezoluțiilor din 12 iulie 2010 dată în dosarul nr. 1038/P/2010 și din 30 august
2010 dată în lucrarea nr. 1679/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București și a menținut rezoluțiile atacate.
Pentru a pronunța
această sentință instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de 12
iulie 2010 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în
dosarul nr. 1038/P/2010,
în
baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,
s-a
dispus
neînceperea urmăririi
penale față de Z.E., pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C.
pen., art. 292 C. pen., art. 293 C. pen. și art. 31 raportat
la art. 289 C. pen. și n
eînceperea
urmăririi penale față de notarii publici M.S. și C.E., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen.
Prin rezoluția din data de 30 august 2010 pronunțată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1679/II/2/2010,
în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și art. 65 alin. (3)
din Legea nr.
304/2004, s-a dispus r
espingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de numiții
C.G. și C.G.M. împotriva soluției emise la data de 12 iulie 2010,
în dosarul nr. 1038/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Împotriva
rezoluției nr. 1038/P/2010 din 12 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București au formulat plângere petiționarii C.G. și C.G.M. ce a fost
respinsă ca nefondată prin hotărârea recurată, din considerentele sentinței
rezultând că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat aspecte de
natură penală în activitatea desfășurată de intimați.
Împotriva acestei
sentințe, au declarat recurs petiționarii C.G. și C.G.M.
însă la termenul din
18 martie 2011 reprezentantul Parchetului a invocat excepția admisibilității
recursului, fapt pentru care Înalta Curte va analiza recursurile numai în
raport de excepția invocată.
Analizând actele și
lucrările din dosar reține Înalta Curte că recursurile declarate în cauză sunt
inadmisibile urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Prin Legea 202/2010
privind accelerarea soluționării proceselor art. 278
1
alin. (10) C.
proc. pen. a fost modificat în sensul că hotărârea judecătorului pronunțată
potrivit alin. (8) este definitivă.
Potrivit art. XXIV alin. (1) din
aceeași lege, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în
vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute
de legea sub care a început procesul.
Per a contrario, hotărârile
pronunțate după intrarea în vigoare a legii menționate sunt supuse căilor de
atac reglementate de legea nouă.
Ca atare, cât timp sentința
penală nr. 443 a fost pronunțată la data de 17 decembrie 2010 deci după
intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, petiționarii nu mai aveau la îndemână
calea de atac a recursului, hotărârea fiind definitivă și pe cale de
consecință, recursurile declarate în cauză sunt inadmisibile.
Față de considerentele arătate
Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc.
pen. să respingă ca inadmisibil recursurile declarate de petiționari.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2)
C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile
declarate de petiționarii C.G. și C.G.M. împotriva sentinței penale nr. 443 din
17 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Obligă
recurenții petiționari la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie
2011.