ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 74/2011

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul T.D.A.M. împotriva rezoluției nr. 238/P/2008 din 12 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a corupției, și a rezoluției din data de 4 august 2009 dată de Procurorul șef al D.N.A. în Dosarul nr. 1437/C/2009.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 12 iunie 2009, dată în Dosarul nr. 238/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., în baza art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații C.A.l., D.C.l., C.C.E., G.B.N., G.R.V., H.M.V. și D.D.- sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 263 C. pen. și art. 323 C. pen.; C.I.D. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 214 C. pen., art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., art. 221 C. pen., art. 292 C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) - c), e) și g) din Legea nr. 78/2000, art. 23 din Legea nr. 656/2002, art. 9 din Legea nr. 241/2005 și art. 323 C. pen.; C.M. și R.R.V. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 221 C. pen., art. 23 din Legea nr. 656/2002, art. 9 din Legea nr. 241/2005 și art. 323 C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) - c), e) și g) din Legea nr. 78/2000; precum și pentru M.I., M.P. și S.D.T. -sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 323 C. pen., cu referire la art. 17 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000.

Începând cu anul 1998 numita R.R.V., din municipiul București, a formulat mai multe cereri prin care solicita Comisiei de fond funciar, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor imobile ce au fost în proprietatea unor rude decedate.

Una dintre aceste cereri, înregistrată la Primăria Sectorului 1 cu nr. 34334/2005, se referea și la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au fost deținute de către autorul M.Ș..

Conform declarației autentificate prin încheierea din 28 iunie 2006, a B.N.P. Asociați - M.P., M.I. și S.D.T., numita R.R.V. preciza că: „numiții Ș.M.G., G.L. și T.R.V., menționați în calitate de moștenitori ai defunctului M.Ș., în certificatul de moștenitor emis la data de 17 mai 1982 de către Notariatul de stat al Sectorului 1 București, sunt decedați, iar subsemnata sunt singura persoană care am formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, în calitate de moștenitoare a lui M.Ș., P.G.E., A.M.R. (născută P.)".

Soluționarea acestor cereri a făcut obiectul activităților prevăzute de legislația aferentă reconstituirii dreptului de proprietate ce intrau în sarcina subcomisiei constituite la nivelul Primăriei Sectorului 1 București. însă, din cauza complexității generate de numărul imobilelor revendicate, situația juridică a acestora și faptului că aparținuseră mai multor proprietari, soluționarea nu a fost realizată nici până la sfârșitul anului 2006.

Conform documentelor anexate acestor solicitări, s-a reținut că în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate numita R.R.V. a fost reprezentată de către C.M. și/sau C.I.D.

Față de actele depuse de petent la dosarul parchetului, s-a constatat că, deși mama sa, numita T.R.V., a decedat, la data de 14 februarie 2004, certificatul de moștenitor a fost emis abia la data de 5 februarie 2007.

Mai mult, la data de 22 ianuarie 2007, numiții T.S. și fiul său, T.D.A.M., în calitate de cedenți, au încheiat cu numitul G.V. contractul de cesiune de drepturi, autentificat prin încheierea a B.N.P. M.A.

Conform voinței exprimate de părți, în cadrul acestui contract se stipula că cedenții cesionează „cota parte din drepturile ce ne revin asupra terenului în suprafață totală de 12, 40 ha situat în Municipiul București (fosta comună Băneasa, actual sector 1 București), din care Lotul 40 și 41 sunt situate în București, Șos. București - Ploiești, pe care o deținem în calitate de moștenitori ai defunctei T.R.V. (moștenitoare a defunctului M.Ș., decedat la data de 6 noiembrie 2969, conform certificatului de moștenitor din 1982), decedată la data de 14 februarie 2004, conform actelor de stare civilă".

În același cadru, părțile conveneau că cesiunea a fost încheiată în vederea retrocedării în natură, obținerii măsurilor reparatorii prin echivalent fie în compensare cu alte bunuri, de către entitatea investită cu soluționarea cererii formulate în temeiul Legii nr. 1/2000, republicată și ale Legii nr. 247/2005.

La finalul acelui contract, se stipula că prețul cesiunii este în sumă de 400.000 euro.

Clauzele acestui contract de cesiune au fost completate de către părți cu un contract de mandat, prin care T.S. și fiul său T.D.A.M. îl împuterniceau pe numitul G.V. în vederea reprezentării cu puteri depline în fața autorităților competente, în vederea retrocedării în natură sau obținerii măsurilor reparatorii, pentru cota parte ce li se cuvenea din imobilul teren în suprafață de 12,40 ha situat în Municipiul București (fosta comună Băneasa, actual sector 1 București), din care Lotul 40 și 41 sunt situate în București, Șos. București-Ploiești.

Calitatea de moștenitori ai defunctului M.Ș., cât și cesionarea drepturilor către numitul G.V. a fost notificată la data de 8 februarie 2007, de către numiții T.S. și T.D.A.M., Primăriei Sectorului 1 București - Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar, prin intermediul executorului judecătoresc C.C.

O notificare referitoare la același contract de cesiune de drepturi a fost făcută și de către G.V., care la data de 11 aprilie 2007 preciza că se subrogă în drepturile cedenților cu privire la restituirea terenului în suprafață totală de 12,4 ha.

La scurt timp de la perfectarea acestor acte notariale, numiții T.S. și T.D.A.M. au convenit cu numitul C.I.D. cesionarea unei cote părți din totalitatea drepturilor pe care cei doi le dețineau în calitate de moștenitori ai defuntei T.R.V..

Astfel, la data de 23 februarie 2007, prin încheierea nr. 627 a B.N.P. Asociați - M.P., M.I. și S.D.T., a fost autentificat contractul de cesiune prin care T.S. și T.D.A.M. își exprimau voința d ea cesiona numitului C.I.D. cota parte din totalitatea drepturilor de moștenitor, respectiv „asupra terenurilor în suprafață totală de 36.200 (treizeci și șase mii două sute mp) pe care defunctul M.Ș. Ie-a deținut în proprietate pe raza comunei Băneasa, actual Sectorul 1 București, respectiv fostele loturi din parcela Montesquie, astfel:

- 13.400 mp, însemnând fostul lot 40, conform Actului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 32645 din data de 17 noiembrie 1930 de Tribunalul Ilfov, secția notariat;

- 8.800 mp, însemnând fostul lot 41, conform actului de schimb autentificat din data de 3 decembrie 1930 de Tribunalul Ilfov, secția notariat;

- 14.000 mp, însemnând fostul lot din parcela Montesquie, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat din 31 aprilie 1031 la Tribunalul Ilfov, secția notariat.

Referitor la drepturile cesionate, în contract se mai stipulează că fac obiectul cererilor formulate în temeiul legilor privind fondul funciar, cererile înregistrate la Primăria Sectorului 1 București din data de 21 septembrie 2005 și din data de 6 decembrie 2005.

Același contract stipulează la cap. IV faptul că"prețul ferm și irevocabil al prezentului contract de cesiune de drepturi este de 500.000 euro echivalentul sumei de 1.690.000 lei, calculat la cursul B.N.R. de 3,38 lei/euro, preț din care noi, Cedenții, declară, că am primit astăzi, data autentificării prezentului contract de cesiune, de la cesionarul C.I.D., suma de 100.000 euro, urmând ca suma de 400.000 euro să fie consemnată de către Cesionar, într-un cont ce va fi deschis la dispoziția d-lui G.V., cu titlu de restituire preț conform contractului de cesiune de drepturi autentificat din 22 ianuarie 2007 de B.N.P. M.A., în cadrul procedurii care se va derula prin executorul judecătoresc, dovada plății acestei ultime sume urmând a fi făcută cu recipisa de consemnare".

Părțile contractului au convenit că, urmare a dobândirii drepturilor de către cesionar acesta se va substitui „ în toate drepturile ce revin Cedenților în legătură cu imobilul - teren mai sus menționat, și în consecință, va suporta toate cheltuielile care se vor face în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate".

La cap. VI - Clauze speciale, părțile convin ca în termen de 10 zile de la data finalizării procedurii de reconstituire cedenții să se prezinte, personal sau prin mandatar cu procură specială, la B.N.P. M.P., în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică ce va avea ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului pentru care s-a făcut reconstituirea, indiferent de amplasamentul acestui teren, prețul contractului de vânzare-cumpărare fiind prețul cesiunii de drepturi, considerat drept achitat.

Totodată, cedenții se obligau să nu facă promisiuni de înstrăinare unei alte persoane iar personal sau prin mandatar să activeze clauza de dezicere din cuprinsul actului de cesiune încheiat cu numitul G.V. La rândul său, cesionarul se obliga ca, în cazul unui litigiu în legătură cu rezilierea contractului dintre cedenți și G.V., să se substituie în toate drepturile și obligațiile numiților T.S. și T.D.A.M., urmând să preia el acel litigiu și să achite pretențiile.

În vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor asumate prin acest contract, numiții T.S. și T.D.A.M. l-au împuternicit pe C.I.D. - prin procura specială autentificată de același birou notarial prin încheierea din 23 februarie 2007.

Astfel, mandanții l-au împuternicit pe C.I.D. să-i reprezinte „cu puteri depline în fața instituțiilor publice competente, precum și în fața instanțelor de judecată, în vederea soluționării cererilor formulate în baza legilor proprietății, la Primăria Sectorului 1 București, înregistrate din data de 21 septembrie 2005, din data de 17 ianuarie 2006 și respectiv din data de 6 decembrie 2005, cu privire la restituirea în natură sau reconstituirea dreptului de proprietate (inclusiv pe un alt amplasament decât cel inițial)asupra terenului în suprafață totală de 36.200 mp", teren pe care defunctul M.Ș. l-a deținut în proprietate pe raza comunei Băneasa, actual Sectorul 1 București, respectiv fostele loturi 40,41 și 140/IV - din parcela Montesquie.

Prin aceeași procură specială C.I.D. a fost mandatat să-i reprezinte pe cei doi mandanți, în fața oricărui birou notarial pentru finalizarea procedurii succesorale deschise după defuncta T.R.V., în fața numiților G.V., T.V.V. și B.G. cu privire la rezilierea contractului autentificat din 22 ianuarie 2007.

Pentru ducerea la îndeplinire a acelui mandat, C.I.D. putea să îndeplinească orice formalitate, să depună documentația necesară, să facă orice fel de cereri și declarații, să ridice hotărâri/decizii prin care li se reconstituia dreptul de proprietate asupra terenului, inclusiv titlul de proprietate, să primească terenul, să conteste deciziile/hotărârile ce le lezau interesele.

La aceeași dată, 23 februarie 2007, numiții T.S. și T.D.A.M. au mandatat pe numitul M.C.I., în baza procurii speciale autentificată prin încheierea nr. 628 a B.N.P. M.P., pentru ca în numele lor să vândă lui C.I.D. „cota parte ce ne revine, în calitate de moștenitori al defunctei T.R.V. (moștenitoare a defunctului M.Ș.), din suprafața de 36.200 mp".

La data de 28 februarie 2007, numitul C.I.D. a notificat Prefecturii municipiului București, prin intermediul executorului R.l.C., faptul că a fost reziliat contractul de cesiune autentificat din 22 ianuarie 2007, iar drepturile au fost vândute „definitiv și irevocabil d-lui C.I.D. care începând cu această dată este singurul nostru reprezentant legal". Prin aceeași notificare, se preciza că de lasă la latitudinea comisiilor de fond funciar, decizia de menținere a cedenților pe titlul de proprietate.

Aceste ultime acte au fost succedate la data de 22 martie 2007 de un alt contract de cesiune, prin care C.I.D. a cesionat numitei R.R.V. totalitatea drepturilor deținute ca urmare a contractului de cesiune autentificat prin încheierea din 23 februarie 2007.

Referitor la aceleași drepturi, numitul C.I.D., în calitate de mandatar al numiților T.S. și T.D.A.M., a autentificat notarial și declarația prin care prezenta că mandanții nu doresc să fie menționați în nicio dispoziție de restituire sau titlu de proprietate, indiferent de modalitatea în care se vor acorda măsurile reparatorii, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 36.200 mp pe care defunctul M.Ș. Ie-a deținut în proprietate pe raza comuni Băneasa, actual Sectorul 1 București, respectiv fostele loturi nr. 40,41 și 140/IV din parcelarea Montesquie.

În cadrul procedurii de soluționare a cererilor formulate de către R.R.V., Subcomisia de fond funciar din cadrul Primăriei Sectorului 1 București, cât și comisia existentă la nivelul Prefecturii municipiului București au analizat și dispus - în mai multe rânduri - asupra situației terenurilor revendicate.

Astfel, ca urmare a notificării efectuate de către numiții T.S. și T.D.A.M., Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar a aprobat, la data de 14 februarie 2007, cu unanimitate de voturi, amânarea soluționării propunerii înaintate de subcomisie.

Concret, în conținutul hotărârii din 14 februarie 2007 se reține că „din analiza dosarului s-a constatat că petenta, prin cererea din 2005 solicită după mai mulți autori mai multe imobile, iar propunerea este făcută doar după autorul M.Ș. și doar pentru o parte din bunurile acestuia". Mai mult, având în vedere că" la data de 29 ianuarie 2007, au fost depuse prin B.E.J. C.C., două notificări, formulate de T.D.A.M. și T.S. prin care aceștia notifică Comisia Municipiului București cu privire la situația dosarului, arătând faptul că și ei au calitatea de moștenitori ai defunctului M.Ș., precum și faptul că și-au cesionat drepturile de moștenire asupra cotelor părți ce le revin din terenul revendicat de către petentă", astfel încât comisia a amânat soluționarea propunerii și a dispus transmiterea întregii documentații la subcomisia locală, în vederea reanalizării propunerii și completării cu acte.

Prin Hotărârea din 25 aprilie 2007, comisia a amânat iarăși soluționarea cererii, motivat de faptul că nu a fost clarificată situația moștenitorilor și că nu a existat un referat explicit cu privire la baza legală a disjungerii cererilor numitei R.R.V.

Dispozițiile comisiei au fost transpuse în practică la nivelul subcomisiei existente la nivelul Primăriei Sectorului 1 București, care într-o primă fază a venit cu completări referitor la propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru numiții R.V.R., T.A., T.S., G.C. și G.C.

Astfel, la data de 20 septembrie 2007, Direcția de fond funciar, cadastru și registru agricol din cadrul Primăriei Sectorului 1 București a comunicat cu adresa, faptul că:

„.M.Ș. (autorul petenților) a deținut în proprietate mai multe suprafețe de teren din care până în prezent au fost identificate și fostele loturi din parcelarea Contesei de Montesquie și loturile 40, 41 și lotul nr. 4, ca fiind vechi amplasamente libere, loturile nr. 180, 140 IV, 83 B, 84 B, 84 C și 85 fiind ocupate și lotul 140 IV fiind parțial ocupat".

Cu privire la emiterea titlului de proprietate, subcomisia prezenta succesiunea contractelor de cesiune de drepturi către R.R.V., motiv pentru care în final, s-a propus eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 24.539 mp pe vechiul amplasament și 41.192,41 mp, prin stabilirea de teren în compensare.

Ulterior, subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar a înaintat o nouă propunere - la data de 14 decembrie 2007 - în care au fost precizate motivele disjungerii cererilor, succesiunea contractelor de cesiune, litigiile existente cu privire la alte suprafețe de teren revendicate și faptul că a fost clarificată doar situația terenului în suprafață totală de 22.239,35 mp (pe vechile amplasamente loturile 40,41 și 140) iar pentru diferența de 13.292,41 mp se propunea teren în compensare de la A.D.S.

Comisia Municipiului București pentru aplicarea legilor fondului funciar a analizat această propunere la data de 17 decembrie 2007 și cu unanimitate de voturi a validat cererea numitei R.R.V. în calitate de moștenitoare a defunctului M.Ș., cu privire la suprafața de 19.900 mp (loturile 40 și 41) și suprafața de 2.339,35 mp (parte din lotul 140). Această validare a fost transpusă în hotărârea din 17 decembrie 2007.

Motivând „obligația de a face, asumată față de dl. C.I.D., căruia trebuie să-i transmitem proprietatea asupra loturilor menționate sau asupra amplasamentului în echivalent", numiții T.D.A.M. și T.S. au formulat, la data de 11 februarie 2008, o solicitare adresată Subcomisiei de aplicare a legilor fondului funciar prin care au cerut să le fie comunicat stadiul cererilor (din 2005, din 2006 și din 2005 formulate de R.R.V. și asumate de cei doi, conform notificării din 29 ianuarie 2007, depuse prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc C.C.). Concret, cei doi solicitau punerea la dispoziție a propunerilor și hotărârilor, atât cu privire la drepturile cesionate numitului C.I.D., cât și cu privire la celelalte suprafețe de teren revendicate.

Această solicitare a fost urmată de o „contestație înregistrată la Primăria Sectorului 1 București sub nr. 6478 din 25 februarie 2008, prin care T.D.A.M. și T.S. solicitau instituției Prefectului „restituirea propunerii Subcomisiei de aplicare a legii fondului funciar sector 1 București, în vederea modificării în parte a acesteia, în sensul validării explicite a drepturilor noastre la reconstituirea proprietății autorului M.Ș. și să dispuneți suspendarea efectelor actului contestat și a Hotărârii din 17 decembrie 2007 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, până la rezolvarea irevocabilă a prezentei contestații, prin exercitarea tuturor căilor de atac".

Cei doi contestatari și-au motivat solicitarea, prin aceea că ceruseră -la data de 11 februarie 2008 - să le fie comunicat stadiul cererilor și dacă a fost validat dreptul lor ca moștenitori ai defunctului M.Ș., iar la data de 21 februarie 2008, când s-au prezentat pentru studierea dosarului la subcomisie, li s-a precizat că acest lucru nu este posibil deoarece dosarul se află la comisie, însă au aflat de existența Hotărârii din 2007, pe care ulterior au și primit-o.

Motivul principal al contestației era, însă, faptul că atât în propunere cât și în Hotărâre se prevedea, pe baza succesiunii contractelor de cesiune de drepturi, că R.V. era deținătoarea întregii mase succesorale ce-i aparținuse autorului M.Ș.

În contextul cesiunii de drepturi și a mandatului acordat numitului C.I.D., cât și a celorlalte acte translative de drepturi, organele implicate în solicitarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate s-au limitat în a comunica deciziile și soluțiile adoptate doar numitei R.R.V.

Astfel, la data de 19 martie 2008, Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a reținut în cadrul hotărârii faptul că s-a luat act de anexa 29 și de procesul-verbal de delimitare a suprafeței de 2,223 ha, constituită din suprafața de1,99 ha ce reprezintă vechile amplasamente libere din loturile 40 și 41 și suprafața de 0,2339 ha ce reprezintă parte din lotul 140, așa cum fusese validat în Hotărârea din 17 decembrie 2007.

Atât anexa 29 cât și procesul-verbal de delimitare a suprafețelor solicitate sunt înregistrate la O.C.P. imobiliară București din data de 13 martie 2008.

La data de 9 aprilie 2008, T.D.A.M. și T.S., prin avocat D.S.L., notifică Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar cu privire la încetarea mandatului acordat lui C.I.D. până la soluționarea irevocabilă a Dosarului civil nr. 2975/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1. Concret, se notifică instituției să nu elibereze niciun document/hotărâre/soluție și să nu angajeze niciun raport juridic cu ei prin mandatarul C.I.D.

O notificare cu același conținut a fost transmisă la data de 10 aprilie 2008 și instituției Prefectului Municipiului București, unde a fost înregistrată..

în cuprinsul acestor notificări, se făcea referire la încetarea mandatului acordat numitului C.I.D., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului civil nr. 2975/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, iar referitor la obiectul acestui dosar se preciza doar că are ca obiect plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Municipiului București emisă în 17 decembrie 2007.

La data de 16 aprilie 2008, Comisiei Municipiului București, luând act de „memoriul domnilor T.D.A.M. și T.S. prin care aceștia solicită suspendarea punerii în aplicare a art. 7 din Hotărârea din 17 decembrie 2007", hotărăște ca în dovedirea celor solicitate petenții să depună un certificat de grefă din care să rezulte obiectul dosarului, părțile și stadiul acestuia. Această analiză și dispoziție a Comisiei a fost transpusă în art. 11 al Hotărârii din 16 aprilie 2008.

În acest context, la data de 18 aprilie 2008 a fost emis titlul de proprietate, prin care a fost declarată ca împroprietărită cu suprafața de 2,2239 mp numita R.R.V., moștenitoarea defunctului M.Ș. Conform documentelor puse la dispoziție de către Primăria Sectorului 1 acest titlu de proprietate a fost ridicat la data de 21 aprilie 2008 de către avocatul M.C.I., împuternicit de R.R.V.

La data de 12 iunie 2008, Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar a luat act de certificatul de grefă din 2008, emis de Judecătoria Sectorului 1, precum și de cererea de chemare în judecată, însă constată că față de solicitarea de suspendare a punerii în aplicare a art. 7 din Hotărârea din 17 decembrie 2007, acest articol și-a produs efectele ca urmare a emiterii titlului de proprietate.

Astfel, față de situația de fapt mai sus reținută, Parchetul a arătat că o analiză obiectivă a elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate de către T.D.A.M. conduce spre concluzia că acestea nu sunt întrunite în integralitatea lor.

Cu privire la infracțiunile de corupție sesizate (trafic de influență, cumpărare de trafic de influență, dare și luare de mită), chiar situația de fapt reclamată de petent lasă să se întrevadă doar posibilitatea existenței infracțiunilor de dare și laure de mită. Mai precis, faptul că numitul C.I.D. ar fi remis anumite sume de bani funcționarilor implicați, pe diverse paliere de competență, în soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

însă, afirmația petentului - arată parchetul - nu se susține cu alte elemente de fapt, fiind practic o supoziție, o interpretare ca urmare a afirmațiilor făcute de către C.I.D., în contextul în care petentul a început să facă unele demersuri (contestații) cu privire la mandatul acordat.

În declarația consemnată la data de 6 aprilie 2009, petentul T.D.A.M. a detaliat cu privire la suma reclamată ca făcând obiectul infracțiunilor de corupție, precizând:

„Ulterior expedierii unei hotărâri prin care solicitam suspendarea oricăror proceduri în cadrul cărora eram reprezentat de către C.I.D., am fost contactat telefonic de acesta, atât eu cât și avocata mea, context în care mi-a precizat că va rupe contractul încheiat cu mine, dar pentru asta îi datorez 2 milioane euro, sumă ce reprezintă banii pe care dânsul i-a investit în cadrul acelei proceduri de reconstituire a dreptului de proprietate.

După această discuție telefonică, mi-am contactat avocatul, iar doamna D.S.L. mi-a precizat că și dumneaei fost contactată telefonic de către Capeți și că într-un fel ar fi amenințat-o să nu depună notificare a doua zi, iar dacă totuși o va face voi fi dator față de el cu suma de 2 milioane euro.

Această situație m-a determinat ca din acel moment să am întâlniri cu Capeți Iulian doar în prezența avocatului meu, doamna D.S., astfel că la sediul avocatului B.D. au avut loc câteva întâlniri, toate la solicitarea lui C.I.

La aceste întâlniri domnul C. făcea unele precizări, succint și agitat, pe care eu le consideram amenințări, mai precis fie îmi solicita suma de2 milioane euro, despre care afirma că a cheltuit-o în vederea obținerii titlului de proprietate, fără a specifica modalitatea în care a ajuns la cheltuirea acestei sume de bani, fie ne solicita pe un ton imperativ să sistăm orice demers juridic până după expirarea mandatului primarului în exercițiu, C.A.

Aceste afirmații ale lui C.I., precum și toată succesiunea evenimentelor, m-au condus la ideea că este în relații cu cei din conducerea Primăriei Sectorului 1, cât și la nivelul Prefecturii Municipiului București, în special cu d-na subprefect C.C.

Referitor la d-na subprefect C.C., relaționarea cu C.I. o fac doar pe baza documentelor emise de către aceasta în cadrul procedurii de emitere a titlului de proprietate.

îmi mai amintesc faptul că solicitarea acelei sume de 2 milioane euro mai era motivată de către C. prin aceea că prin demersurile mele îi puneam familia în pericol".

Astfel, Parchetul a concluzionat că din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă împrejurarea că petentul doar a intuit existența faptelor de corupție reclamate, fără a avea un suport real sau elemente pertinente care să-i susțină plângerea formulată.

Pe de altă parte, cu privire la pretinsele abuzuri reclamate în sarcina funcționarilor implicați în soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și emiterea titlului pentru suprafața de 2. 2239 ha teren, s-a reținut că procedura a fost urmată conform voinței exprimate de către petent atât în cadrul contractelor de cesiune de drepturi, cât și în cazul mandatelor acordate.

Concret, funcționarii în cauză au ținut cont atât de voința exprimată în actele încheiate cu G.V. cât și cu numitul C.I.D.

Din momentul substituirii în drepturi a numitului C.I.D., funcționarii au efectuat formalitățile conform cererilor acestuia ca mandatar al petentului, iar din moment notificării încetării mandatului, s-au conformat autonomiei de voință a reclamantului. De altfel, la acel moment, succesiunea actelor translative de drepturi conducea la situația că unic titular asupra terenului revendicat era doar numita R.R.V., căreia i-a și fost reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 2,2239 ha și nu 3,62 ha, așa cum se solicitase și se tranzacționase cu petentul în schimbul sumei de 500.000 euro.

Mai arată parchetul că pretinsul prejudiciu reclamat nu se susține din simplul motiv că petentul recunoaște încheierea contractului de cesiune de drepturi cu numitul C.I.D. și încasarea prețului de la acesta.

În plus, faptul că deciziile funcționarilor angrenați în aplicarea legislației referitoare la fondul funciar s-au referit doar la suprafața de teren ce făcea obiectul tranzacției cu C.I.D., nu conduce la lezarea celorlalte drepturi ce decurg din calitatea de moștenitor al numitului M.Ș., atât timp cât petentul și le exercită cu bună credință și în termenele impuse de lege.

Astfel fiind, se concluzionează că în situația reținută nu se identifică elementele infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen.

Simpla interacționare a unor funcționari - în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate - în lipsa altor elemente de natură a conduce către o conivență infracțională, nu poate constitui conținutul infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. De altfel, chiar normele care reglementează această procedură precizează modul în care diverse instituții, prin intermediul funcționarilor, interacționează pentru soluționarea cererilor de restituire a proprietăților imobiliare.

Astfel, situația ca numiții C.A.l. - primar al Sectorului 1 București, G.B.N. - secretar al Primăriei Sectorului 1 București, G.R.V. -director executiv al D.F.F.C.R.A., H.M.V. - șef al Serviciului Fond Funciar și Registru Agricol, D.C.l. -prefect al Municipiului București, C.C.E. - subprefect al Municipiului București și D.D. - președinte al A.D.S., au interacționat, conform sarcinilor de serviciu, pentru aplicarea prevederilor legislației privind retrocedarea proprietăților, nu poate constitui elementele infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen.

Referitor la faptele incriminate de art. 214, C. pen., art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., art. 221 C. pen., art. 263 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen., art. 17 lit. a) - d), e) și g) din Legea nr. 78/2000, art. 23 din Legea nr. 656/2002 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, pe care petentul Ie-a enumerat, dar nu Ie-a detaliat, actele premergătoare efectuate nu au identificat indicii sau date cu valoare probatorie care să contureze existența acestor infracțiuni.

împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, petentul T.D.A.M. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., arătând în esență că este nemulțumit de netrimiterea în judecată a intimaților, care - în opina sa - în mod nelegal, i-au prejudiciat grav interesele.

Prin rezoluția din 4 august 2009, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.N.A., a fost confirmată soluția atacată, dispunându-se respingerea - ca neîntemeiată - a plângerii petentului T.D.A.M.

În continuare, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 238/P/2008 din 12 iunie 2009, dată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., petentul T.D.A.M. a formulat plângere în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., această plângere constituind obiectul judecății în cauza de față.

În raport de actele și lucrările dosarului și de motivele invocate de petent în susținerea plângerii, Curtea a constatat că plângerea cu care a fost sesizată este nefondată și că rezoluția contestată de petent în prezenta cauză este legală și temeinică, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în privința tuturor intimaților din speță, întemeindu-se - în mod corect - pe lipsa oricăror probe sau indicii temeinice, privind săvârșirea de către aceștia a unor acte materiale, astfel cum sunt prevăzute de textele de lege incriminate sau a unor acțiuni care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor, pe care petentul doar le enumera, fără a aduce probe concrete.

Astfel, Curtea a reținut că în cursul cercetării prealabile petentul a declarat că nu are probe în legătură cu comiterea unor infracțiuni de corupție de către funcționarii publici reclamați, astfel cum rezultă din declarațiile de la filele 283 - 288 (d.u.p.). Prin urmare, petentul doar a intuit existența presupuselor fapte de corupție. Referitor la pretinsele abuzuri puse în sarcina funcționarilor care au soluționat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, se constată din ansamblul actelor că procedura a fost urmată conform voinței exprimată de petent atât în cadrul contractelor de cesiune de drepturi, cât și în cazul mandatelor acordate, pe care de altfel petentul nu Ie-a contestat niciun moment.

Prin urmare, nu există date sau indicii temeinice că ar fi fost comise infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, Curtea a constatat că simpla interacționare a unor funcționari publici în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate nu poate constitui conținutul infracțiunii arătate mai sus.

Conchizând, Curtea de constatat că este vorba despre o neînțelegere între proprietar și mandatar de natură civilă. împotriva sentinței penale nr. 149 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal a declarat recurs petiționarul T.D.A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

în motivarea recursului, petiționarul arată că prima instanță nu a examinat motivele deduse judecății prin plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., nu a făcut o cercetare efectivă, nu au fost examinate toate infracțiunile reclamate, respectiv gestiunea frauduloasă, înșelăciunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., infracțiunile de spălare de bani și evaziune fiscală prevăzute de art. 23 alin, (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen.

Petiționarul mai susține că au fost încălcate normele de competență materială în activitatea de cercetare penală, având în vedere dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 raportat la art. 78/2000, D.N.A. având obligația să disjungă cauza și să stabilească organul competent să efectueze cercetări pentru celelalte fapte reclamate, cu excepția celor de corupție.

Recurentul a solicitat casarea sentinței, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale organelor competente.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Referitor la competența D.N.A. de a efectua cercetările în cauză pentru toate infracțiunile reclamate, Înalta Curte constată că această critică este nefondată.

Petiționarul a formulat plângere împotriva intimaților, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 - 257 C. pen., art. 248

1

raportat la art. 246 C. pen., în concurs de conexitate cu fapte incriminate de dispozițiile art. 214 C. pen., art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., art. 221 C. pen., art. 263 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen. săvârșite în perioada februarie 2007 - aprilie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pentru obținerea în mod ilicit a unor foloase materiale totale de cea. 30.000.000 euro, cauzând în patrimoniul său un prejudiciu de peste 5.000.000 euro.

În opina petiționarului, faptele intimaților, constituie și infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani prevăzute de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, și art. 23 din Legea nr. 656/2002.

în plângerea inițială adresată procurorului, petiționarul a făcut trimitere la dispozițiile art. 6, 6

1

,17 lit. a) - d), e), g) din Legea nr. 78/2000, art. 18 din Legea nr. 340/2004, art. 128 din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, D.N.A. avea competența de a efectua cercetări și de a se pronunța cu privire la toate faptele reclamate de petiționar, fiind incidente dispozițiile art. 33 lit. a) C. proc. pen. și art. 34 C. proc. pen.

Situația de fapt a fost corect reținută în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în raport cu actele existente la dosar și cu declarația petiționarului T.D.A.M. din 6 aprilie 2009.

Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen. dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10, cu excepția alin. de la lit. a).

În speță, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate nu a rezultat existența faptelor reclamate de petiționar, astfel că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. este temeinică și legală.

Referitor la infracțiunile de dare și luare de mită, petiționarul a susținut că intimatul C.I.D. i-ar fi pretins suma de 2 milioane de euro, pe care acesta i-ar fi investit în procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate, petiționarul deducând că suma respectivă ar fi fost remisă funcționarilor implicați în soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.

Petiționarul nu a prezentat însă și elemente pertinente care să-i susțină plângerea, acesta doar presupunând că suma respectivă de bani a fost remisă diferiților funcționari.

Or, din moment ce actele premergătoare nu au relevat existența unor indicii în sensul comiterii de către intimați a infracțiunilor sesizate, procurorul nu poate dispune începerea urmăririi penale față de dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen.

Intimații implicați în soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și emiterea titlului pentru suprafața de 2,2239 ha teren au procedat conform voinței exprimate de petiționar în cadrul contractelor de cesiune de drepturi și mandatelor acordate, astfel că nu se conturează indicii ale săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen.

De altfel, petiționarul nici nu a suferit un prejudiciu, acesta încasând prețul de la intimatul C.I.D., potrivit propriei declarații și nu i-au fost lezate celelalte drepturi ce decurg din calitatea sa de moștenitor al numitului M.Ș..

În motivele de recurs, petiționarul arată că nici instanța de fond și nici procurorul nu au examinat abuzul denunțat în sensul art. 246 C. pen., în raport de acțiunea funcționarilor intimați de a continua procedura administrativă pentru emiterea titlului de proprietate în situația prevăzută de art. 57 din Legea nr. 18/1991, respectiv a suspendării procedurii administrative pe perioada soluționării plângerii, făcând trimitere la filele 98, 140 și 174 dosar urmărire penală voi. I.

Din examinarea înscrisurilor la care face referire petiționarul rezultă că după înregistrarea la Judecătoria sectorului 1 București a plângerii formulate de T.D.A.M. și T.S. împotriva Hotărârii comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, din 17 decembrie 2007, Comisia Municipiului București pentru aplicarea legii fondului funciar a emis Hotărârea din 16 aprilie 2008 prin care se lua act de memoriul petiționarilor, care solicitau suspendarea punerii în aplicare a art. 7 din Hotărârea din 17 decembrie 2007 și s-a solicitat acestora să depună un certificat de grefă din care să rezulte obiectul dosarului, părțile și stadiul acestuia.

Petiționarul a făcut dovada susținerilor sale la 13 mai 2008, Comisia luând act de certificatul de grefă și constatând, totodată, că titlul de proprietate a fost emis, deci articolul a cărui suspendare s-a solicitat și-a produs efectele juridice.

Înalta Curte observă că nu sunt indicii ale săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., așa cum susține recurentul, comisia cerându-i acestuia să dovedească împrejurarea că a depus o astfel de acțiune la judecătorie pentru a fi incidente dispozițiile art. 57 din Legea nr. 18/1991.

Faptul că petiționarul a făcut această dovadă la data de 13 mai 2008, după eliberarea titlului de proprietate nu poate fi imputată intimaților, care și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

În sarcina intimaților nu poate fi reținută nici infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., simpla interacționare a acestora în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, în absența altor elemente care ar conduce la o conivență infracțională, nu poate constitui conținutul infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cum corect s-a arătat în rezoluția atacată.

Petiționarul a arătat că intimatul C.I.D. a comis și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen. cu prilejul încheierii contractului de cesiune autentificat din 25 februarie 2007 prin acte de inducere șimenținere în eroare, privind executarea mandatului acordat din 23 februarie 2009 astfel încât să i se reconstituie dreptul de proprietate și preluarea tuturor efectelor și consecințelor generate de conflictele procesuale cu G.V.

Actele premergătoare nu au relevat însă existența indiciilor în sensul comiterii infracțiunii de înșelăciune nici cu ocazia încheierii contractului de cesiune din 23 februarie 2007, nici ulterior.

Faptul că intimatul nu s-a prezentat în procesul intentat de G.V. petiționarului nu constituie infracțiunea de înșelăciune, ci neexecutarea unei obligații pe care și-a asumat-o intimatul, prin contractul încheiat.

Intimatul C.I.D. nu s-a folosit de mijloace amăgitoare pentru a-l determina pe petiționar să încheie contractul de cesiune în condițiile stipulate.

De asemenea, în sarcina acestuia nu se poate reține nicio infracțiune de gestiune frauduloasă pretins a fi săvârșită cu prilejul executării mandatului autentificat din 23 februarie 2007, nefiind în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 214 C. pen.

Referitor la infracțiunile de fals intelectual și uz de fals pretins a fi comise de notarul public T.S.D. și intimatul C.I.D., Înalta Curte constată că declarația autentificată din 22 martie 2007 de notarul public a avut la bază procura specială autentificată din 23 iulie 2007, prin care petiționarul și T.S. îl împuterniceau pe acesta să facă operațiunile trecute în procură.

Din actele premergătoare efectuate nu rezultă nici indicii ale comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, art. 9 din Legea nr. 241/2005, art. 263 C. pen., art. 221 C. pen., art. 292 C. pen. cu referire la art. 17 lit. a) - d), e) și g) din Legea nr. 78/2000 astfel că rezoluția atacată este temeinică și legală și sub acest aspect.

În ceea ce privește excepția tardivității introducerii plângerii penale, respinsă de înalta Curte la termenul din 29 octombrie 2010, din examinarea actelor dosarului rezultă că rezoluția de respingere a plângerii a fost comunicată petiționarului la data de 5 august 2009, conform propriilor susțineri din plângerea adresată instanței și copia xerox aflată la fila 21 dosar instanță.

Petiționarul a formulat plângere conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. la data de 26 august 2009, plângere trimisă prin fax procurorului, care a înaintat-o instanței competente.

Este real că la 27 august 2009 petiționarul a adresat aceeași plângere și instanței de judecată, însă aceasta a fost formulată în termenul legal de 20 de zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., chiar dacă a fost trimisă la procuror, care în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1)3 C. proc. pen. a înaintat-o instanței.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.D.A.M. împotriva sentinței penale nr. 149 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimații D.D., C.I.D., I.M., R.R.V. și C.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 ianuarie 2011.