ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3698/2011

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 263 F din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.M. împotriva

rezoluției nr. 429/11/2/2011 din 8 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

La data de 15

decembrie 2010 sub nr. 2252/P/2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București ordonanța nr. 261/P/2010 din data de 6 decembrie

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.V., B.D., procurori în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, C.V., judecător la Curtea de Apel

București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1)

și (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și

art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., față de comisarul șef de politie P.D. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 6 si art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, față de F.N. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum și față de AN sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7

alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 6

1

din Legea nr.

78/2000.

În plângerea

formulată, petentul B.M. a susținut că prin abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, judecător C.V., procuror D.B. și procuror V.C. au respins

plângerile sale, fără să constate abuzul polițiștilor reclamați.

În urma actelor

premergătoare efectuate, prin rezoluția din data de 26 ianuarie 2011, s-a

dispus neînceperea umilirii penale față de magistrații C.V., și B.D., procurori

în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și C.V., judecător

în cadrul Curții de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., întrucât

faptele nu există.

Pentru a

dispune astfel, s-a reținut că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu

au rezultat date ori indicii în sensul existenței vreunui fapte de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor ori acordarea unui ajutor făptuitorilor

polițiști pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, cu prilejul

soluționării cauzelor penale magistrații îndeplinindu-și atribuțiile de

serviciu potrivit legii.

Prin rezoluția

nr. 429/11/2/2011 din data de 8 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București a dispus respingerea ca neîntemeiată, a plângerii formulate de

petentul B.M. împotriva rezoluției nr. 2252/P/2010 din 26 ianuarie 2011 a

aceleiași unități de Parchet.

Împotriva

sentinței sus-menționate a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat

de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente

:

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) și (8) din același cod,

judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la

lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform

prevederilor art. 278

1

alin. (10), astfel cum a fost modificat prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26

octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză,

hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 21 aprilie 2011,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede

posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de

considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar B.M. împotriva

sentinței penale nr. 263 F din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 octombrie 2011.