ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2055/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 321/F din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul N.G. împotriva soluției nr. 560/P/2009 din 19 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținându-se această rezoluție. Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția din 19 august 2010, dată în dosarul nr. 560/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata C.V., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 275 și următoarele C. proc. pen., prin rezoluția din data de 09 septembrie 2010, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1835/II-2/2010, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul N.G. împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 560/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Curtea a constatat că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în considerarea următoarelor argumente: La data de 26 martie 2009, a fost înregistrată, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, plângerea formulată de petentul N.G. împotriva notarului public C.V., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen.

În motivarea plângerii formulate, s-a arătat, în esență, faptul că, în contractul de cesiune autentificat sub nr. 1635 din 25 iunie 2007, notarul public C.V. a consemnat, în mod neadevărat, faptul că petentul a decedat, mențiune care a fost rectificată prin încheierea nr. 4906 din 05 septembrie 2007. Petentul N.G. a considerat că actul notarial sus-menționat este un înscris oficial fals întrucât nu a fost semnat și de către el, în calitate de cedent cu drepturi asupra unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul cesiunii. În urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că, prin contractul de cesiune, autentificat sub nr. 1635 din 25 iunie 2007, de către notarul public C.V., numiții S.S., P.A., S.I., M.G.

și V.M., în calitate de cedenți, au cedat către D.A., în calitate de cesionar, dreptul asupra cotei de 4/5 din suprafața de teren de 0,47, a cărei restituire a fost solicitată de către cedenți, ca moștenitori ai defunctului M.C. și care a fost constatată prin adeverința nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periș. În cuprinsul înscrisului ce a materializat cesiunea de drepturi s-au consemnat următoarele: „Noi, cedenții, declarăm, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. privind falsul în declarații, că, împreună cu N.G., suntem unicele persoane îndreptățite la restituirea terenului, respectiv, reducerea cu 10%, după defunctul N.G., întrucât, noi am depus cerere, așa cum rezultă din adeverința nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periș”.

Prin încheierea de rectificare nr. 4906 din 05 septembrie 2007 întocmită de notarul public C.V. s-a dispus rectificarea înscrisului, astfel: „Noi, cedenții, declarăm, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. privind falsul în declarații, că, împreună cu N.G., suntem unicele persoane îndreptățite la restituirea terenului, respectiv, reducerea cu 10%, după defunctul M.C., întrucât, noi am depus cerere, așa cum rezultă din adeverința nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periș”.

Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele: Inserarea numelui „ N.G.”, în loc de „M.C.”, la pagina nr. 1, aliniat ultim din înscrisul intitulat „Contract de Cesiune de Drepturi”, a reprezentat, în mod vădit, o eroare materială, cu atât mai mult cu cât, pe aceeași pagină, în cadrul paragrafului anterior, s-a menționat, în mod corect, că cedenții sunt moștenitori ai defunctului M.C., precum și faptul că dreptul asupra cotei indivize de 1/5 din suprafața de teren în litigiu aparține lui N.G., iar obiectul cesiunii îl reprezintă dreptul asupra restului de 4/5 din suprafața terenului, aparținând semnatarilor. Astfel, eroarea materială este evidentă când rezultă din compararea a ceea ce a fost consemnat greșit cu datele din conținutul dosarului sau al însuși actul în care s-a strecurat eroarea materială.

În acest sens, pot fi considerate erori materiale greșelile privind scrierea numelor. Așadar, în împrejurarea autentificării contractul de cesiune autentificat sub nr. 1635 din 25 iunie 2007, notarul public nu a inserat, cu știință, o împrejurare neconformă realității și totodată, eroarea materială inserată nu a fost aptă a produce consecințe juridice, așa încât, Curtea a constatat că, soluția procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, față de intimata C.V., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., motivat de faptul că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, este legală și temeinică.

Or, infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o activitate de falsificare a unui înscris oficial, în conținutul său, adică, de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă, activitate ce se realizează, fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări. Totodată, Curtea a constatat că dreptul petentului asupra cotei indivize de 1/5 din suprafața de teren în litigiu nu a făcut obiectul cesiunii, nefiind necesară prezența acestuia pentru a-și da consimțământul în vederea încheierii valabile a contractului de cesiune de drepturi.

În consecință, notarul public și-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuțiile de serviciu, conform normelor legale în materie, așa încât, Curtea a constatat că, soluția procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, față de intimata C.V., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., motivat de faptul că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, este legală și temeinică. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs petiționarul N.G., solicitând casarea sentinței recurate, admiterea plângerii și, în principal, reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar trimiterea la procuror pentru a se începe urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen. În motivarea recursului, petiționarul arată că intimata C.V. cu intenție a consemnat în contractul de cesiune de drepturi că acesta a decedat, încheierea de rectificare făcută la convenția autentificată sub nr. 1635 din 25 iunie 2007 nu este semnată de nici una dintre părțile semnatare ale convenției, iar înlocuirea acestui act s-a făcut cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Din actele premergătoare efectuate rezultă că notarul public C.V., la data de 25 iunie 2007 a autentificat „Contractul de cesiune de drepturi” prin care cedenții S.S., P.A., S.I., M.G., V.M.

cesionează definitiv și irevocabil cesionarului D.A. drepturile asupra cotei de 4/5 din suprafața de 0,47 ha, drepturi a căror restituire le-au solicitat ca moștenitori ai defunctului M.C., în baza Legii nr. 297/2005. În cuprinsul aceluiași act se reține că cedenții, împreună cu N.G., sunt unicele persoane îndreptățite la restituirea terenului după defunctul N.G. Ulterior, prin încheierea nr. 4096 din 5 septembrie 2007 s-a dispus rectificarea contractului de cesiune de drepturi, în sensul că la pag. 1 penultimul alineat se va citi corect „… după defunctul M.C.…”. Întrucât actul notarial prezenta o eroare materială evidentă, notarul public a procedat la îndepărtarea acesteia conform dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995, trecându-se corect numele persoanei decedate M.C., neputându-se reține în sarcina intimatei săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

În cuprinsul actului de cesiune se arată că dreptul petiționarului, respectiv cota indiviză de 1/5 din suprafața în litigiu nu face obiectul cesiunii și, în consecință, prezența petiționarului nu era necesară la încheierea respectivului act, ce a privit numai drepturile cedenților asupra cotei de 4/5 din suprafața de 0,47 ha, actul având la bază adeverința nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periș. Notarul public și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, nu a vătămat în nici un fel interesele legale ale petiționarului, astfel că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală și sub acest aspect. Față de cele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.G. împotriva sentinței penale nr. 321/F din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2011.