ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2055/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 321/F din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul N.G.

împotriva soluției nr. 560/P/2009 din 19 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, menținându-se această rezoluție.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 19

august 2010, dată în dosarul nr. 560/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata

C.V., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C.

pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 275 și următoarele C. proc. pen., prin rezoluția din data de

09 septembrie 2010, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, în dosarul nr. 1835/II-2/2010, s-a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petentul N.G. împotriva soluției adoptată în dosarul nr.

560/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Curtea a constatat că

rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în considerarea următoarelor

argumente:

La data de 26 martie 2009,

a fost înregistrată, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

plângerea formulată de petentul N.G. împotriva notarului public C.V., sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen.

În motivarea

plângerii formulate, s-a arătat, în esență, faptul că, în contractul de cesiune

autentificat sub nr. 1635 din 25 iunie 2007, notarul public C.V. a consemnat,

în mod neadevărat, faptul că petentul a decedat, mențiune care a fost

rectificată prin încheierea nr. 4906 din 05 septembrie 2007.

Petentul N.G. a

considerat că actul notarial sus-menționat este un înscris oficial fals

întrucât nu a fost semnat și de către el, în calitate de cedent cu drepturi

asupra unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra imobilului ce a

făcut obiectul cesiunii.

În urma verificărilor

efectuate a rezultat faptul că, prin contractul de cesiune, autentificat sub

nr. 1635 din 25 iunie 2007, de către notarul public C.V., numiții S.S., P.A., S.I.,

M.G. și V.M., în calitate de cedenți, au cedat către D.A., în calitate de

cesionar, dreptul asupra cotei de 4/5 din suprafața de teren de 0,47, a cărei

restituire a fost solicitată de către cedenți, ca moștenitori ai defunctului M.C.

și care a fost constatată prin adeverința nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de

Primăria comunei Periș.

În cuprinsul

înscrisului ce a materializat cesiunea de drepturi s-au consemnat următoarele:

„Noi, cedenții,

declarăm, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. privind falsul în

declarații, că, împreună cu N.G., suntem unicele persoane îndreptățite la

restituirea terenului, respectiv, reducerea cu 10%, după defunctul N.G.,

întrucât, noi am depus cerere, așa cum rezultă din adeverința nr. 5955 din 29

mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periș”.

Prin încheierea de

rectificare nr. 4906 din 05 septembrie 2007 întocmită de notarul public C.V.

s-a dispus rectificarea înscrisului, astfel:

„Noi, cedenții,

declarăm, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. privind falsul în

declarații, că, împreună cu N.G., suntem unicele persoane îndreptățite la

restituirea terenului, respectiv, reducerea cu 10%, după defunctul M.C.,

întrucât, noi am depus cerere, așa cum rezultă din adeverința nr. 5955 din 29

mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periș”.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele: Inserarea numelui „

N.G.”, în loc de „M.C.”, la pagina nr. 1, aliniat ultim din înscrisul intitulat

„Contract de Cesiune de Drepturi”, a reprezentat, în mod vădit, o eroare

materială, cu atât mai mult cu cât, pe aceeași pagină, în cadrul paragrafului

anterior, s-a menționat, în mod corect, că cedenții sunt moștenitori ai

defunctului M.C., precum și faptul că dreptul asupra cotei indivize de 1/5 din

suprafața de teren în litigiu aparține lui N.G., iar obiectul cesiunii îl

reprezintă dreptul asupra restului de 4/5 din suprafața terenului, aparținând

semnatarilor.

Astfel, eroarea

materială este evidentă când rezultă din compararea a ceea ce a fost consemnat

greșit cu datele din conținutul dosarului sau al însuși actul în care s-a

strecurat eroarea materială. În acest sens, pot fi considerate erori materiale

greșelile privind scrierea numelor.

Așadar, în

împrejurarea autentificării contractul de cesiune autentificat sub nr. 1635 din

25 iunie 2007, notarul public nu a inserat, cu știință, o împrejurare

neconformă realității și totodată, eroarea materială inserată nu a fost aptă a

produce consecințe juridice, așa încât, Curtea a constatat că, soluția

procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, față de intimata C.V., sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., motivat de faptul că, nu

sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul

laturii obiective, este legală și temeinică.

Or, infracțiunea de

fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., presupune, sub aspectul

elementului material al laturii obiective, o activitate de falsificare a unui

înscris oficial, în conținutul său, adică, de alterare a adevărului cu privire

la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă,

activitate ce se realizează, fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a insera unele date sau

împrejurări.

Totodată, Curtea a

constatat că dreptul petentului asupra cotei indivize de 1/5 din suprafața de

teren în litigiu nu a făcut obiectul cesiunii, nefiind necesară prezența

acestuia pentru a-și da consimțământul în vederea încheierii valabile a

contractului de cesiune de drepturi.

În consecință,

notarul public și-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuțiile de serviciu,

conform normelor legale în materie, așa încât, Curtea a constatat că, soluția

procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, față de intimata C.V., sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., motivat de faptul că, nu

sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul

laturii obiective, este legală și temeinică.

Împotriva acestei

hotărâri în termen legal a declarat recurs petiționarul N.G., solicitând

casarea sentinței recurate, admiterea plângerii și, în principal, reținerea cauzei

spre rejudecare, iar în subsidiar trimiterea la procuror pentru a se începe

urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289

C. pen.

În motivarea

recursului, petiționarul arată că intimata C.V. cu intenție a consemnat în

contractul de cesiune de drepturi că acesta a decedat, încheierea de

rectificare făcută la convenția autentificată sub nr. 1635 din 25 iunie 2007 nu

este semnată de nici una dintre părțile semnatare ale convenției, iar

înlocuirea acestui act s-a făcut cu privire la reconstituirea dreptului de

proprietate.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Din actele

premergătoare efectuate rezultă că notarul public C.V., la data de 25 iunie 2007

a autentificat „Contractul de cesiune de drepturi” prin care cedenții S.S., P.A.,

S.I., M.G., V.M. cesionează definitiv și irevocabil cesionarului D.A.

drepturile asupra cotei de 4/5 din suprafața de 0,47 ha, drepturi a căror restituire le-au solicitat ca moștenitori ai defunctului M.C., în baza

Legii nr. 297/2005.

În cuprinsul

aceluiași act se reține că cedenții, împreună cu N.G., sunt unicele persoane

îndreptățite la restituirea terenului după defunctul N.G.

Ulterior, prin

încheierea nr. 4096 din 5 septembrie 2007 s-a dispus rectificarea contractului

de cesiune de drepturi, în sensul că la pag. 1 penultimul alineat se va citi corect

„… după defunctul M.C.…”.

Întrucât actul

notarial prezenta o eroare materială evidentă, notarul public a procedat la

îndepărtarea acesteia conform dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995,

trecându-se corect numele persoanei decedate M.C., neputându-se reține în

sarcina intimatei săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.

289 C. pen.

În cuprinsul actului

de cesiune se arată că dreptul petiționarului, respectiv cota indiviză de 1/5

din suprafața în litigiu nu face obiectul cesiunii și, în consecință, prezența

petiționarului nu era necesară la încheierea respectivului act, ce a privit

numai drepturile cedenților asupra cotei de 4/5 din suprafața de 0,47 ha, actul având la bază adeverința nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periș.

Notarul public și-a

exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, nu a

vătămat în nici un fel interesele legale ale petiționarului, astfel că

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală și sub

acest aspect.

Față de cele expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționar, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.G. împotriva sentinței penale

nr. 321/F din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 mai 2011.