ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2779/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, O. Hațeg prin P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.R. a unor bunuri imobile aparținut C.R.R. din cadrul G.R., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei nr. 1992 din 12 ianuarie 2009 emisă de pârâtă, cu consecința respingerii cererii de retrocedare nr. 4377 din 27 februarie 2003, formulată de P.R. Hațeg, prin E.R. din Ardeal. În motivarea acțiunii se susține că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 pot fi restituite în condițiile acestei legi „imobilele care au aparținut cultelor religioase din Româna și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de S.R., de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989” calitate de care nu se bucură imobilul în cauză.

Se arată în continuare că imobilul ce face obiectul deciziei atacate a fost preluat cu titlu valabil de S.R. în baza Legii reformei agrare din 1921, pentru ca ulterior să fie preluat de Ministerul Învățământului de la același proprietar, S.R. Titlul inițial al S.R. a fost exproprierea pentru care se prezumă că s-au acordat despăgubiri. Prin Sentința nr. 192/F/CA/2009 pronunțată la data de 06 octombrie 2009 de Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de apel Alba Iulia a fost respinsă acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamantul, cel care stabilește cadrul procesual potrivit principiului disponibilității, nu a chemat în judecată și P.R.

Hațeg, beneficiarul deciziei contestate. Cererea a fost apreciată și ca nefondată întrucât imobilul în cauză era la data preluării de S.R. în patrimoniul P.R. Hațeg, preluarea a avut loc la data de 28 octombrie 1949, având ca temei juridic Decretul nr. 176/1948, fiind deci abuzivă, și era la data formulării cererii de retrocedare în patrimoniului statului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 2462 din 12 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamantului, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

În decizia respectivă instanța de control judiciar a reținut că sentința este nelegală sub aspectul aprecierii, ca inadmisibilă, a acțiunii în condițiile în care instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 l din Legea 554/2004, în sensul că nu a pus în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a P.R. Hațeg, beneficiarul deciziei contestate. În rejudecare, la data de 07 septembrie 2010, P.R. Hațeg, beneficiarul deciziei contestate a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii. La data de 03 noiembrie 2010, instanța a admis în principiu cererea de intervenție conform art. 52 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 265 din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba – Iulia, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de P.R.

Hațeg și, în consecință, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O. Hațeg –P. prin P. în contradictoriu cu C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparținut C.R., având ca obiect anularea deciziei nr. 1992 din 12 ianuarie 2009. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - prin Decizia nr. 1992 din 12 ianuarie 2003 emisă de C.S.R. a unor bunuri imobiliare care au aparținut cultelor religioase din România, s-a decis retrocedarea către P.R. Hațeg a imobilului compus din construcție plus teren aferent situat administrativ în orașul Hațeg, județul Hunedoara și înscris în C.F. nr. 17xx Hațeg; - pentru a emite această decizie comisia pârâtă a avut în vedere că cererea de retrocedare depusă de către P.R.

Hațeg se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000 conform actelor depuse în probațiune, că la momentul deposedării imobilul aparținea B.E.R. din Hațeg, că deposedarea acesteia a fost abuzivă în temeiul Decretului nr. 176/1948 și că la data soluționării cererii de retrocedare imobilul se află înscris în domeniul public al orașului Hațeg și are destinația de grădiniță; - potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, situația premisă avută în vedere de legiuitor vizează imobile care să întrunească în mod cumulativ două condiții, respectiv să fi aparținut cultelor religioase din România înainte de 6 martie 1945 și să fi fost preluate în mod abuziv de S.R., în perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; - din analiza extraselor de carte funciară aflate la dosar relevă faptul că imobilul în cauză a făcut parte din C.F.

nr. 353 Hațeg fiind înscris sub A + 23 proprietar fiind sub B + 7 B.E.R. din Hațeg din anul 1906. Ulterior, nr. top 396 a fost dezmembrat în 396/1 și 396/2, iar la data de 07 octombrie 1921, cu încheierea nr. 1413, „în baza art. 66 alin. (2) din legea reformei agrare se notează dreptul de expropriere în favoarea Statului Român” sub A + ll. - la data de 28 octombrie 1949, cu încheierea nr. 489, sub A + 18 se dispune ca „.. în baza art. 1 și 2 din Decretul nr. 176 din 3 august 1948 imobilele de sub A + 22 și A + 23 se transnotează în C.F. nr. 17xx în favoarea S.R.”. În C.F. nr. 17XX, sub B + l se intabulează dreptul de proprietate al S.R.

tot prin încheierea nr. 489 din 28 octombrie 1949. În acest context, a constatat prima instanță că disputa juridică în prezenta cauză pleacă de la efectele juridice diferite atribuite de părți înscrierii din 1921, respectiv efect constitutiv de drept în favoarea S.R., sau efectul a fost doar de înscriere a unei intenții de expropriere care nu a fost finalizată. Aplicând situației concrete dispozițiile Legii agrare referitoare la expropriere, prima instanță a reținut că notarea dreptului de expropriere în temeiul art. 66 alin. (2) din Lege are ca unic efect opozabilitatea față de terți a procedurii de expropriere, iar Notarea, ca formă a înscrierilor de Carte funciară, nu avea efecte constitutive de drepturi reale, ci numai caracter de opozabilitate a înscrierilor.

A apreciat că această concluzie este întărită și de faptul că, la data de 05 noiembrie 1948, Secția cărților funciare a Judecătoriei Populare Mixte Hațeg eliberează un extras C.F. de pe imobilul în cauză unde proprietar este menționat E.E. reformată Hațeg în întregime proprietară. A constatat instanța de fond că, în mod corect, a reținut pârâta că cele două condiții cumulative sunt îndeplinite întrucât imobilul în cauză era la data preluării de S.R. în patrimoniul P.R. Hațeg, preluarea a avut loc la data de 28 octombrie 1949, având ca temei juridic Decretul nr. 176/1948, fiind deci abuzivă, și era la data formulării cererii de retrocedare în patrimoniului statului. A concluzionat curtea de apel că decizia Comisiei Centrale a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale incidente, astfel încât se impune admiterea cererii de intervenție și a respingerea acțiunii reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs O. Hațeg - prin P. În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a respins acțiunea cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și fără ca dispozitivul și considerentele hotărârii să prevadă un temei legal în baza căruia s-a pronunțat; - a fost încălcat de către instanță principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., întrucât nu a pus în discuția părților introducerea în cauză a instituției care are în administrare și folosință imobilul retrocedat, respectiv Inspectoratul Școlar Hunedoara; - instanța de fond a apreciat în mod greșit că imobilul în cauză a fost preluat abuziv deși la dosarul cauzei nu există probe care să confirme acest lucru.

În consecință, recurentul a solicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul anulării Deciziei nr. 1992 din 12 ianuarie 2009 emisă de C.S.R .a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 1 , art. 299 – art. 316 C. proc. civ. Intimatul-pârât G.R. - C.S.R. a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și intimatul intervenient în interes propriu P.R. Hațeg au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică susținând, în esență, că decizia de retrocedare atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.U.G.

nr. 94/2000 republicată. Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul în cauză este nefondat. Astfel, în ceea ce privește susținerile recurentului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., de către instanța de fond prin nepunerea în discuția părților a introducerii în cauză a instituției care are în administrare imobilul retrocedat respectiv a Inspectoratului Școlar al Județului Hunedoara, se constată că nu sunt fondate. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) - (5) C. proc.

civ., judecătorul este ținut ca, în tot cursul procesului să vegheze la respectarea condițiilor legale să respecte principiile procesului civil, iar cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, are îndrituirea să ceară părților explicații și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt și de drept pentru a preveni orice greșeală, pentru aflarea adevărului și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Invocarea încălcării acestor prevederi legale de către recurentul-reclamant pentru nepunerea în discuția părților a introducerii în cauză a I.Ș.J. Hunedoara în vederea stabilirii cadrului procesual adecvat este nefondată în raport cu obiectul cererii - anularea deciziei nr. 1992 din 12 ianuarie 2009 de retrocedare și cu motivele de drept și de fapt ale acesteia.

În speță, cadrul procesual a fost corect stabilit atât prin prisma obiectului contestației cât și a finalității urmărite de contestator, în cauză fiind admisă cererea de intervenție în interes propriu introdusă de P.R. Hațeg în calitate de beneficiar al actului contestat în conformitate cu dispozițiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum s-a reținut și prin Decizia nr. 2462 din 12 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul formulat și s-a dispus casarea sentinței atacate și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Introducerea în cauză a I.Ș.J. Hunedoara nu se justifică prin calitatea de titular al dreptului de folosință al imobilului retrocedat și în raport cu obiectul contestației, astfel că instanța de control judiciar va respinge susținerile recurentului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc.

civ., ca nefondat. Nici susținerile recurentului cu privire la nemotivarea în drept a sentinței atacate nu pot fi reținute din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate rezultând faptul că aceasta se întemeiază pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește susținerile recurentului cu privire la faptul că imobilul retrocedat a fost expropriat în afara perioadei de referință prevăzute de O.U.G.

nr. 94/2000 republicată, respectiv la data de 7 octombrie 1921, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate întrucât, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză și cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond, preluarea imobilului în cauză a avut loc la data de 28 octombrie 1949 iar temeiul juridic al acestei preluări l-a constituit Decretul nr. 176/1948 care se referea la trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor și comunităților sau particularilor ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional. De altfel, în Tabloul cu școlile particulare și confesionale de toate gradele, cuprins de acest act normativ este menționată și școala primară confesională reformată Hunedoara, a Bisericii reformate, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal, respectiv chiar imobilul retrocedat prin decizia contestată de recurentul-reclamant.

Nu pot fi reținute susținerile recurentului cu privire la exproprierea imobilului, la data de 7 octombrie 1921, potrivit Legii din 30/1921 pentru Reforma Agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, întrucât înscrierea efectuată prin încheierea nr. 1413 din 7 octombrie 1921 în cartea funciară, reprezintă conform dispozițiilor art. 66 alin. (2) din legea reformei agrare doar o notificare a unei intenții de expropriere, finalizarea acestei proceduri urmând a se realiza pe baza unor hotărâri supuse căilor de atac, conform dispozițiilor art. 81 alin. (3) din aceeași lege. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legal și temeinică urmând a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc.

civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O. Hațeg - prin P., împotriva sentinței civile nr. 265 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.