ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5237/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia și Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Parohia Alba Iulia II a solicitat: constatarea nulității Deciziei nr. 1086 emisă la data de 6 noiembrie 2006 de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România prin care a fost retrocedat imobilul înscris în 2730 Alba Iulia, nr. top. x, 683 devenit prin conversie cf x Alba Iulia în favoarea Parohiei Unite cu Roma Greco Catolică - Lipoveni Alba Iulia; anularea Deciziei nr. 1086 emisă la data de 6 noiembrie 2006 de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România; anularea încheierii de carte funciară nr. x și respectiv x din 07.06.2018 și restabilirea situației anterioare de carte funciară; să se constate că pe imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia nr. top. x, 683 provenit din C.F. vechi x Alba Iulia există construită casa parohială compusă din opt încăperi și să se dispună notarea destinației construcției în cartea funciară; să se constate că imobilul casa parohială menționat la punctul IV din petit și terenul aferent acesteia înscris în C.F. nr. x Alba Iulia, nr. top. x, 683 provenit din C.F vechi x Alba Iulia a fost folosit în mod public, continuu și netulburat de către reclamantă începând cu anul 1948 și până în prezent; să se constate că imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia nr. top. x, 683 constând în casă parohială și teren în suprafață de 684 mp provenit din C.F vechi x Alba Iulia a trecut în patrimoniul și respectiv în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, respectiv a Parohiei Ortodoxe Române Alba Iulia Lipoveni în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177 din 1948 și să se dispună intabularea în cf a dreptului dobândit; cu cheltuieli de judecată în considerarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 153/2022 din 29 iunie 2022 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II, a admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia), a anulat Decizia nr. 1086 emisă la data de 6 noiembrie 2006 de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin care a fost retrocedat imobilul înscris în CF x Alba Iulia, nr. top. x, 683 devenit prin conversie CF x Alba Iulia în favoarea Parohiei Române Unite cu Roma Greco Catolică - Lipoveni Alba Iulia și a obligat pârâtele la plata sumei de 16.780 RON în favoarea reclamantei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtele Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) și Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România au formulat recursuri întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 3.1. Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, în motivarea recursului, arată că instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În aplicarea prevederilor acestui act normativ, prin H.G. nr. 1164/17.10.2002, cu modificările și completările ulterioare, au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Totodată, prin H.G. nr. 1164/17.10.2002, a fost constituită Comisia specială de retrocedare ca structură abilitată să aducă la îndeplinire dispozițiile actelor normative sus-menționate. Acesta a fost cadrul normativ în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 1086/06.11.2006 a cărei legalitate se contestă. Acest cadru normativ creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, astfel cum sunt acestea circumstanțiate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau (3ră titlu, de sfatul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului sau a unei persoane juridice de drept public (..,). Legalitatea și temeinicia soluției dispuse de C.S.R. prin Decizia nr. 1086/06.11.2006 este susținută de forța probantă a înscrierilor din cartea funciară, precum și doctrina și practica în această materie. Principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară este acea regulă conform căreia cuprinsul cărții funciare se consideră exact în folosul aceluia care și-a înscris un drept real în cartea funciară. Mai mult decât atât, prin adresa cu nr. 10669/2005, Primăria municipiului Alba Iulia a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. x, 683 se află în proprietatea Bisericii Greco-Catolice. În opinia recurentei ar fi fost un abuz asupra principiului menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății, dacă s-ar fi procedat la emiterea unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii în măsura în care imobilul putea fi retrocedat în natură. 3.2. Pârâta Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia), prin motivele de recurs, arată că raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", consideră sentința civilă atacată ca fiind nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a mai multor prevederi legale Așadar, susținerea reclamantei că a aflat de Decizia nr. 1086/06.11.2006 doar în anul 2018, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată susține că a folosit imobilul continuu din anul 1948 până în prezent este inacceptabilă. Între recurenta-pârâtă și reclamantă au existat chiar negocieri cu privire la achitarea unui preț pentru imobilul în litigiu. Pentru a putea obține retrocedarea imobilului titularului cererii de retrocedare trebuie să se facă dovada că a fost proprietarul imobilului a cărei restituire o solicită, că imobilul a fost preluat în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și că, la data retrocedării imobilul se află în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din Ordonanța nr. 94/2000. Condiția ca pârâta să fi fost proprietara imobilelor a căror restituire s-a cerut este îndeplinită, conform CF nr. x Alba Iulia, obținut prin vânzare-cumpărare în 06.04.1920. În ceea ce privește condiția de a se face dovada că imobilul a fost preluat abuziv, recurenta consideră că instanța de fond nu a făcut corecta aplicare a prevederilor H.G. nr. 1164/2002, respectiv a considerat că preluarea nu a fost abuzivă. Recurenta consideră abuzivă preluarea, în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948, deoarece cazurile prevăzute în acel articol sunt constatate și soluționate de judecătoria populară a locului printr-o hotărâre judecătorească de la vremea respectivă, conform aliniatului ultim al acestui articol. De asemenea, trecerea de la cultul greco-catolic la cel ortodox nu a fost una voluntară, cu respectarea libertății conștiinței și a libertății religioase, așa cum prevedea art. 27 din Constituția anului 1948, în vigoare la acea dată și art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 177/1948. Cultul a fost desființat abuziv prin Decretul nr. 358/1948, abrogat abia prin Decretul-lege nr. 9/1989. În opinia recurentei, nu rezultă că această procedură ar fi fost urmată, nu rezultă că s-ar fi plătit despăgubiri comunității locale a cultului părăsit pentru bunurile trecute în patrimoniu comunității locale a cultului adoptat. Prin urmare, în condițiile în care nu au fost stabilite, acordate și nici încasate despăgubiri pentru imobilele care au aparținut pârâtei, preluarea acestora nu poate fi considerată decât abuzivă. Această concluzie fiind în acord cu pct. 1 din H.G.. nr. 1164/2002, pentru faptul că reclamanta a arătat expres în petitul VI al cererii introductive preluarea în baza art. 37 din Decretul nr. 177/1948 și faptul că aceasta stăpânea în fapt acest imobil, chiar fără titlu cum arată pct. 1 din H.G.. nr. 1164/2002. În susținerea recursurilor sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză În cauză au fost formulate întâmpinări, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate. Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și răspunde prin considerente comune. În ceea ce privește excepția tardivității recursului Înalta Curte analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că nu s-a făcut o comunicare la sediul procesual ales la momentul respectiv, astfel că recursul este formulat în termen. În ceea ce privește excepția nulității recursului Înalta Curte apreciază că și această excepție este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recurenta circumstanțiază critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei. Deoarece recurenta a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., subliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, ca neîntemeiată. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic Alba Iulia, în numele și pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Lipoveni Alba Iulia, a formulat cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin care a solicitat restituirea imobilului, construcție și teren aferent, situat în municipiul Alba Iulia, str. x (fostă Mitropolit Simion Ștefan), județul Alba, înscris în C.F. nr. x a localității Alba Iulia, nr. top. x, 683. Prin Decizia nr. 1086/06.11.2006, Comisia specială de retrocedare a restituit imobilul solicitat Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Lipoveni Alba Iulia. Pentru a stabili soluția de restituire în natură a imobilului solicitat, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere faptul că potrivit copiei certificate a cărții funciare nr. x a localității Alba Iulia, imobilul s-a aflat, ulterior anului 1920, în proprietatea tabulară a Bisericii Greco-Catolice din Lipoveni (încheierea de carte funciară nr. x/06.04.1920), în proprietatea tabulară a acesteia aflându-se și la momentul emiterii Deciziei nr. 1086/06.11.2006. În baza dispozițiilor Decretului nr. 358/1948, Cultul Greco-Catolic a fost desființat de către regimul comunist, bunurile acestuia trecând fie în proprietatea statului român, fie în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române. Cu privire la imobilul identificat cu nr. top. x, 683, Biserica Ortodoxă Română nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Or, potrivit dispozițiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea cărților funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei. Totodată, dispozițiile art. 33 din același act normativ consacră principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară. În sistemul cărților funciare opera principiul forței probante a înscrierii, potrivit căruia, pe de o parte, toate indicațiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară. Prin adresa cu nr. 10669/2005, Primăria Municipiului Alba Iulia a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. x, 683 se află în proprietatea Bisericii Greco-Catolice. Având în vedere aceste aspecte, Comisia specială de retrocedare a constatat că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Decizia nr. 1086/2006 a retrocedat imobilul în litigiu în favoarea Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Lipoveni Alba Iulia. Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia a chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Lipoveni Alba Iulia prin Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, Alba Iulia și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Parohia Alba Iulia II, solicitând anularea Deciziei 1086/2006. Prin sentința civilă nr. 153/29.06.2022. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni, cu sediul în municipiul Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, cu sediul în București și Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia), cu sediul în municipiul Alba Iulia, județul Alba, CUI x, și sediul procesual ales la A., loc. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, și, în consecință a anulat Decizia nr. 1086, emisă la data de 6 noiembrie 2006 de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin care a fost retrocedat imobilul înscris în CF x Alba Iulia, nr. top. x, 683 devenit prin conversie CF x Alba Iulia în favoarea Parohiei Române Unite cu Roma Greco Catolică - Lipoveni Alba Iulia și a obligat pârâtele la plata sumei de 16.780 RON în favoarea reclamantei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert. Înalta Curte nu împărtășește, în totalitate, soluția pronunțată de instanța de fond, constatând că aceasta în mod greșit a admis acțiunea reclamantei. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că imobilul, construcție și teren aferent, situat în municipiul Alba Iulia, str. x (fostă Mitropolit Simion Ștefan), județul Alba, înscris în C.F. nr. x a localității Alba Iulia, nr. top. x,683 a intrat în circuitul civil la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 1086/06.11.2006. emisă de Comisia specială de retrocedarea a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, potrivit art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte reține că Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, Alba Iulia, în numele și pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Lipoveni Alba Iulia a formulat cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin care s-a solicitat restituirea imobilului, construcție și teren aferent, situat în municipiul Alba Iulia, str. x (fostă Mitropolit Simion Ștefan), județul Alba, înscris în C.F. nr. x a localității Alba Iulia, nr. top. x, 683. Prin Decizia nr. 1086/06.11.2006, Comisia specială de retrocedare a restituit imobilul solicitat Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Lipoveni Alba Iulia. Pentru a stabili soluția de restituire în natură a imobilului solicitat, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere o serie de înscrisuri aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare menționate anterior. Astfel, potrivit copiei certificate a cărții funciare nr. x a localității Alba Iulia, imobilul s-a aflat, ulterior anului 1920, în proprietatea tabulară a Bisericii Greco-Catolice din Lipoveni (încheierea de carte funciară nr. x/06.04.1920), în proprietatea tabulară a acesteia aflându-se și la momentul emiterii Deciziei nr. 1086/06.11.2006. În baza dispozițiilor Decretului nr. 358/1948, Cultul Greco-Catolic a fost desființat de către regimul comunist, bunurile acestuia trecând fie în proprietatea statului român, fie în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române. Cu privire la imobilul identificat cu nr. top. x, 683, Biserica Ortodoxă Română nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Legalitatea și temeinicia soluției dispuse de C.S.R. prin Decizia nr. 1086/06.11.2006 este susținută de forța probantă a înscrierilor din cartea funciară, precum și de faptul că prin adresa cu nr. 10669/2005, Primăria municipiului Alba Iulia a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. x, 683 se află în proprietatea Bisericii Greco-Catolice. Contrar celor reținute de instanța de fond, un imobil cu destinație de casă parohială nu poate fi asimilat unui lăcaș de cult, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, astfel încât poate face obiectul procedurii de retrocedare prevăzută de acest act normativ. Prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 și art. 170 alin. (4) din Statutul privind organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin H.G. nr. 53/2008, nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 489/2006. Astfel fiind, în mod corect Comisia specială de retrocedare a constatat că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a retrocedat imobilul, compus din construcție și teren aferent, situat în municipiul Alba Iulia, str. x (fostă Mitropolit Simion Ștefan), județul Alba, înscris în C.F. nr. x a localității Alba Iulia, nr. top. x,683, în favoarea Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Lipoveni Alba Iulia. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt întemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va admite cererea formulată de recurenta - pârâtă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni la plata sumei de 5.950 RON către recurenta - pârâtă. Totodată, va respinge cererea formulată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni, ca neîntemeiată, va menține în rest dispozițiile sentinței, va admite cererea formulată de recurenta - pârâtă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică - Parohia Alba Iulia II (identică cu Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lipoveni Alba Iulia) privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni la plata sumei de 5.950 RON către recurenta - pârâtă, va respinge cererea formulată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Alba Iulia Lipoveni privind acordarea cheltuielilor de judecată.