ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2020, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma greco-catolică Blaj a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România următoarele: să se constate refuzul nejustificat al Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România de a soluționa cererea de restituire a imobilului ce face obiectul cauzei, înregistrată la pârâtă sub nr. x/2003, în ceea ce privește imobilele ce au aparținut în proprietate reclamantei, respectiv: teren în suprafață totală de 11.834 mp, situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris inițial sub A+1.1 în CF nr. x Blaj sub nr. top x - compus din teren intravilan cu destinația "arător după garduri" în suprafață de 2 iugăre și 90 stânjeni, transcris în CF nr. x sub nr. top x, actual înscris în CF nr. x Blaj cu nr. top x - teren construibil în suprafață de 7.600 mp și în CF nr. x Blaj cu nr. top x - teren construibil în suprafață de 4,234 mp; construcție edificată pe terenul înscris inițial în CF nr. x Blaj sub nr. top x, dar neevidențiată în cartea funciară, compusă din 54 de camere, 4 antree, 3 wc-uri și magazie de lemne, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă); să fie obligată Comisia să emită decizia prevăzută de art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 68/2021 din data de 30 martie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a dispus respingerea excepției lipsei de obiect a acțiunii, invocată prin întâmpinare, admiterea în parte a acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantă, fiind obligată pârâta la soluționarea cererii privind retrocedarea imobilului înscris în CF x Blaj, nr. top x, înregistrată la Secretariatul Comisiei Speciale de Retrocedare sub nr. x/27.02.2003 în sensul emiterii deciziei motivate prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000. Au fost respinse celelalte cereri.

I.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 68/2021 din data de 30 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii introductive, ca rămasă fără obiect.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, următoarele:

- Instanța a identificat în mod corect prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale punctului 4 din Normele metodologice de aplicare a ordonanței anterior menționate, însă în mod eronat a interpretat consecințele respectării acestor prevederi, în raport cu situația juridică a imobilului ce face obiectul cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003.

Astfel cum instanța de fond a constatat, O.C.P.I. Blaj, prin adresa nr. x/16.02.2021 a transmis faptul că terenul s-a aflat în extravilan și din anul 2003 și-a schimbat categoria de folosință din arabil în teren construibil, constatându-se în anul 2019 ca fiind în intravilan.

În cuprinsul dosarului administrativ aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 se regăsește adresa nr. x/28.01.2021 emisă de O.C.P.I. Blaj, prin care acesta a transmis faptul că imobilul cu nr. top. x, ce face obiectul cererii de retrocedare anterior menționat, a fost situat în extravilan de la localizare, dar odată cu dezmembrarea In cartea funciară nr. x a localității Blaj, prin încheierea nr. 59/2003 și-a schimbat categoria de folosință din arabil în teren construibil, fără a se menționa în cartea funciară dacă a fost trecut în intravilan.

De asemenea, acesta a mai menționat faptul că, ulterior prin intabularea domeniului public al municipiului Blaj prin încheierea nr. 8363/2019, imobilul se afla în intravilan.

Deși instanța a dat eficiență celor precizate de O.C.P.I. Blaj, reținând cu precădere faptul că imobilul solicitat prin cererea de retrocedare s-a regăsit în extravilanul localității Blaj, fiind identificat abia în anul 2019 în intravilanul acesteia, aceasta a apreciat competența C.S.R, în raport cu existența clădirii de pe terenul identificat cu nr. top. x, atestată prin Inventarul bunurilor imobile care a aparținut Mitropoliei.

Or, instanța trebuia să aibă în punctul 4 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că imobilul identificat cu nr. top. x, chiar dacă la momentul preluării era situat în extravilanul localității Blaj, iar în anul 2019, s-a constatat ca fiind în intravilan, acesta nu poate face obiectul ordonanței anterior amintite.

Legiuitorul, în mod clar și fără drept de echivoc a distins ce imobile pot face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar imobilele, situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităților, nu pot face obiectul ordonanței anterior amintite, întrucât acestea fac obiectul Legii fondului funciar.

Ca atare, pentru cererile de retrocedare ce au ca obiect imobile aflate la momentul preluării abuzive sau in prezent în extravilanul localităților sunt competente de soluționare Comisiile locale de fond funciar sau Comisiile județene de fond funciar, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991. republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Este imperios a nu se omite dorința legiuitorului de a limita obiectele O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare și de a stabili competența fiecărei entități investite de lege, ce au atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

Existența unei construcții pe terenul solicitat de reclamantă, pentru care aceasta nu a făcut dovada proprietății (în cartea funciară a imobilului este înscris doar terenul având destinația de "arabil după grajduri") nu poate legitima speranța că soluționarea cererii de retrocedare ce are ca obiect imobilul teren și construcție este de competența C.S.R.

Prevederile O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și normele metodologice de aplicare ale ordonanței stabilesc cu precădere faptul că imobilul, fie doar teren, fie teren și construcție, situat în extravilan nu face obiectul ordonanței, prin urmare, C.S.R. nu are compentență de soluționare a cererii de retrocedare ce are ca obiect un imobil (teren sau compus din teren și construcție). Potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare, prin imobil se înțelege construcție și terenul aferent.

C.S.R. nu are competență de soluționare a unei cereri de retrocedare având ca obiect un imobil compus din teren și o construcție care s-a aflat în extravilan, cu toate că respectiva construcție, parte componentă a imobilului aflat în extravilan, în speță, imobilul identificat cu nr. top. x, în viziunea instanței de fond, nu poate fi atribuită ca aparținând unei exploatații agricole sau făcând parte din exploatația forestieră.

Aceste prevederi vizează acele cereri de retrocedare formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 în termenul prevăzut de art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată.

Cererile noi având ca obiect imobile de natura celor prevăzute Ia art. IV din titlul II din Legea nr. 247/2005, având în vedere faptul că nu fac obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, vor fi depuse de către persoanele care se pretind a fi îndreptățite direct la entitățile competente să le soluționeze potrivit legilor fondului funciar, cu respectarea procedurii și a termenelor din acest domeniu.

Aceste cereri se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor constituite potrivit legilor fondului funciar. Termenul de 60 de zile curge de la data la care Comisia specială de retrocedare primește situația juridică din care să reiasă incidența acestor dispoziții.

Din raționamentul Curții de Apel Alba Iulia, prezentat prin considerentele sentinței civile recurate, reiese faptul că aceasta a apreciat competența de soluționare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, având ca obiect retrocedarea imobilului situat în prezent, localitatea Blaj, județul Alba, înscris în C.F. nr. x Blaj, nr. top. x aparținând Comisiei speciale de retrocedare, numai prin simplul fapt că imobilul construcție aflat pe terenul identificat cu nr. top. x are o destinație care nu poate fi încadrată destinației de construcție ca aparținând exploataților agricole sau forestiere.

Or, instanța de fond trebuia să țină cont cu prioritate de locul situării imobilului solicitat prin cererea de retrocedare nr. x/2003 ce face obiectul prezentului litigiu.

Voința legiuitorului consacrată prin art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare și punctul 4 din Normele metodologice nu lasă loc de interpretări, nici de către instanța de fond, fiind reglementate, in mod evident, de norme imperative, de ordine publică, întrucât protejează un interes general și nu permit abateri de la conduita impusă.

Altfel spus, competența entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor de retrocedare în materia restituirii sau acordării de măsuri reparatorii se face, în raport cu prezenta speță, în funcție de locul situării imobilului (în extravilan sau în intravilan), nu în funcție de destinația imobilului. Ca atare construcția poate fi de orice natură, să aibă orice fel de destinație, atât timp cât imobilul, lato sens, teren și construcție strico sensu, este situat în extravilanul localităților, nu intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare legea cadru care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Susține recurenta că în mod corect si-a îndeplinit obligația de redirecționare a cererii de retrocedare nr. 47S 1/27.02.2003. motivată de faptul că imobilul ce face obiectul cererii s-a aflat în extravilan Ia momentul preluării abuzive, cererea de chemare în judecată rămânând astfel fără obiect.

I.4. Apărările formulate în cauză

Deși cererea de recurs i-a fost comunicată intimatei –reclamante Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în termenul legal, aceasta nu a formulat întâmpinare, ci Note de ședință, în cadrul cărora a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta – reclamantă, ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 21.07.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reprezentat de către O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În aplicarea prevederilor acestui act normativ, prin Hotărârea Guvernului nr. 1164/17.10.2002, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1094/15.09.2005, au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pct. 4 din Normele metodologice stabilește următoarele:

"Nu fac obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităților, întrucât acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar.

Dispozițiile art. IV al titlului II din Legea nr. 247/2005 prevăd că cererile de retrocedare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive, precum și construcții de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Termenul de 60 de zile curge de la data la care Comisia specială de retrocedare primește situația juridică din care reiese că imobilul respectiv era sau este situat în extravilan.

Aceste prevederi vizează acele cereri de retrocedare formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 în termenul prevăzut de art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată".

Interpretarea acestor dispoziții legale confirmă susținerile recurentei în sensul că nu fac obiectul prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive, construcțiile de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului.

Pct. 4 din Normele metodologice stabilește, în mod clar și fără drept de echivoc că nu fac obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităților. Imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităților fac obiectul Legii fondului funciar, competența fiecărei entități învestite cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii fiind stabilită în mod distinct.

În acord cu dispozițiile legale citate, pentru cererile de retrocedare ce au ca obiect imobile aflate la momentul preluării abuzive sau in prezent în extravilanul localităților sunt competente de soluționare Comisiile locale de fond funciar sau Comisiile județene de fond funciar, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991. republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum în mod corect susține recurenta, competența entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor de retrocedare în materia restituirii sau acordării de măsuri reparatorii se face în funcție de locul situării imobilului (în extravilan sau în intravilan), nu în funcție de destinația imobilului.

Recurenta nu poate fi obligată la soluționarea unei cereri în afara competenței sale stabilite prin lege, competență pe care recurenta are obligația să și-o verifice în raport de dezlegările instanței de recurs mai sus arătate.

Recurenta a susținut că si-a îndeplinit obligația de redirecționare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, motivată de faptul că imobilul ce face obiectul cererii s-a aflat în extravilan Ia momentul preluării abuzive, cererea de chemare în judecată rămânând astfel fără obiect.

Cu toate acestea, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta-intimată se plânge de refuzul nejustificat al autorităților, inclusiv al autorității intimate, de a îi soluționa cererea, la peste 20 de ani de la depunerea acesteia, intimata susținând, inclusiv prin concluziile orale în fața instanței de recurs că nu a primit vreun răspuns, nici măcar unul negativ la cererea sa.

Or, dacă este adevărat că recurenta nu poate fi obligată să își depășească competențele prin soluționarea unei cereri pentru care legiuitorul a stabilit competența de soluționare în favoarea unei alte autorități, la fel de adevărat este că intimatei nu îi poate fi negat dreptul la a obține un răspuns justificat la cererea sa, pozitiv sau negativ, fiindcă s-ar ajunge să îi fie astfel îngrădit dreptul de acces la o instanță, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte nu poate specula asupra șanselor pe care intimata le-ar avea atacând în instanță adresa prin care cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003, caracterul de act administrativ al unei astfel de adrese fiind subiect de controversă în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.

În aceste condiții, intimata justifică un interes în a obține un răspuns motivat, întrucât numai fiind în posesia unui răspuns care să îmbrace forma unui act administrativ își poate valorifica în instanță dreptul constituțional de a se adresa instanțelor de judecată cu o acțiune în contencios administrativ în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune existența unei căi judiciare efective care să permită revendicarea drepturilor civile [Běleš și alții împotriva Republicii Cehe, pct. 49; Nait-Liman împotriva Elveției (MC), pct. 112]. Fiecare justițiabil are dreptul să prezinte în fața unei instanțe orice contestație referitoare la "drepturile și obligațiile sale cu caracter civil". Astfel, art. 6 alin. (1) consacră "dreptul la instanță", pentru care "dreptul de acces", și anume dreptul de a sesiza instanța în materie civilă, constituie un aspect [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 36; Nait-Liman împotriva Elveției (MC), pct. 113]. Art. 6 alin. (1) poate fi așadar invocat de orice persoană care, considerând nelegală ingerința în exercitarea unuia dintre drepturile sale cu caracter civil, se plânge că nu a avut posibilitatea să se adreseze în privința unei asemenea încălcări unei instanțe ce corespunde cerințelor art. 6 din CEDO. Atunci când există, cu privire la legalitatea unei astfel de ingerințe, o încălcare reală și serioasă referitoare fie la existența, fie la întinderea dreptului invocat, justițiabilul are dreptul, în temeiul art. 6 CEDO, ca "o instanță să soluționeze această chestiune de drept intern" (Z și alții împotriva Regatului Unit (MC), pct. 92; Markovic și alții împotriva Italiei (MC), pct. 98].

În prezenta cauză, accesul intimatei la o instanță este obstrucționat prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale prin emiterea unui răspuns care să poată fi cenzurat de instanță, răspuns în lipsa căruia instanța nu se poate substitui autorității în exercitarea atribuțiilor proprii ale acesteia.

Prin urmare, pentru a permite intimatei exercitarea dreptului său de acces la o instanță, se impune ca autoritatea recurentă să emită, în limitele competențelor sale atribuite prin lege, pe care aceasta este obligată să și le verifice în raport de dezlegările obligatorii date de instanța de recurs prin prezenta decizie, un răspuns motivat care să îmbrace forma unui act administrativ care să poată face obiectul cenzurii de către instanțele de contencios administrativ.

În consecință, se va admite recursul formulat de pârâtă, se va casa în parte sentința recurată și rejudecând va fi obligată pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România la emiterea unui răspuns motivat cu privire la cererea de retrocedare formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj. Se va menține în rest sentința recurată.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtă, va casa în parte sentința recurată și rejudecând va fi obligată pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România la emiterea unui răspuns motivat cu privire la cererea de retrocedare formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj. Se va menține în rest sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței nr. 68/2021 din 30 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând:

Obligă pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România la emiterea unui răspuns motivat cu privire la cererea de retrocedare formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj.

Menține în rest sentința recurată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.