ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5096/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a solicitat ca după administrarea probațiunii solicitată și necesară, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că:

1) imobilele teren și casă situate în intravilan Blaj înscris inițial sub A+5 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x, transcrise în CF nr. x Blaj-oraș, ultima convertită în CF nr. x Blaj au fost preluate abuziv de Statul Român în baza Decretului nr. 358/1948,

2) să se constate existența și îndreptățirea la măsuri reparatorii în condițiile O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu Legea nr. 165/2013 cu privire la imobilele înscrise inițial sub A+l în CF nr. x Blaj-oraș sub nr. top. x și y

3) să se dispună anularea Deciziei nr. 8899/02.12.2019 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată de reclamantă privind imobilele înscrise inițial în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x și în consecință

a) în principal, pe fondul cererii formulate de reclamantă, în temeiul art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, în virtutea dreptului de plenitudine de jurisdicție al instanței, să se stabilească îndreptățirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilele nerestituibile în natură ce le-au aparținut în proprietate - casă compusă din 3 camere cu suprafață de 75 stj (229,74 mp) și curte intravilan cu suprafața de 475 mp înscrise în CF inițial nr. 36 Blaj sub nr. topo x, grădină în suprafață de 360 mp înscrisă în CF inițial Blaj sub nr. topo x.

b) în subsidiar, în măsura în care instanța consideră că nu poate dispune direct acordarea de despăgubiri, solicită a se dispune obligarea pârâtei la emiterea în favoarea reclamantei, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, a unei decizii prin care să dispună acordarea de despăgubiri în condițiile legii pentru imobilele nerestituibile în natură ce le-au aparținut în proprietate - casă cu suprafață de 75 stj (229,74 mp) și curte intravilan cu suprafața de 475 mp înscrise în CF inițial nr. 36 Blaj sub nr. topo x, grădină în suprafață de 360 mp înscrisă în CF inițial Blaj sub nr. topo x

4) cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocațial, onorar expert, cheltuieli de transport, etc.).

Prin sentința nr. 115/2020 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia:

- a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România;

- a anulat Decizia nr. 8899/02.12.2019 emisă de pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România;

- a obligat pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a cererii formulate de reclamantă privind imobilul înscris inițial în CF x Blaj, nr. top x, transcris în CF nr. x Blaj, ultima convertită în CF x Blaj;

- a respins în rest acțiunea;

- a luat act de solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare, se arată că sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ulterior prezentării de către recurentă a condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca un imobil să poată fi restituit în natură impuse de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, se susține că deși s-a solicitat recurentei să depună înscrisuri din care să reiasă legătura dintre recurentă și proprietarul tabular al imobilului, Școala Greco-Catolică din Blaj, recurenta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică din Blaj nu a făcut nicio mențiune privind legătura juridică dintre aceasta și Școala comună de fete din orașul Blaj.

Afirmă recurenta că în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu pct. 13 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menționat, reclamanta avea obligația să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat, respectiv să depună înscrisuri din care să reiasă legătura juridică dintre aceasta și proprietarul tabular al imobilului solicitat, legătură ce nu a fost dovedită întrucât din niciun document aflat în dosarul administrativ nu reiese această legătură.

Faptul că școlile confesionale erau susținute material și supravegheate din punct de vedere al activității școlare de către diferite structuri ale cultelor religioase aparținând acestora, nu reprezintă o confirmare a proprietății Mitropoliei Române Unite cu Roma Greco-Catolice Blaj asupra imobilului solicitat.

Susținerea materială și supravegherea din punct de vedere al activității școlare indică un drept de administrare al bisericii și nu un drept de proprietate.

În ce privește obligarea recurentei la soluționarea pe fond a cererii formulate de reclamantă se susține faptul că în dosarul aferent cererii de retrocedare nu există informații actuale privind situația juridică a imobilului solicitat.

Sub acest aspect se arată faptul că potrivit informațiilor comunicare de Primăria mun. Blaj prin adresa nr. x/17.09.2015, la acel moment, imobilul avea destinația de casă, curte și grădină și se afla în proprietatea unor persoane fizice, situație față de care, pentru soluționarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, sunt necesare informații actuale privind situația juridică a imobilului solicitat.

Prin urmare, solicită instanței de recurs ca în situația respingerii recursului formulat, să fixeze în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 un termen mai lung care să permită recurentei realizarea unor demersuri suplimentare pentru obținerea de informații privind situația juridică a imobilului solicitat, în vederea fundamentării deciziei.

Intimata-pârâtă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a formulat întâmpinare la dosarul instanței de recurs, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esență, că instanța de fond a pronunțat o soluție legală care se impune a fi menținută.

În esență, se arată faptul că la momentul naționalizării imobilului, proprietarul tabular al imobilelor înscrise sub nr. topo x în CF inițial x Blaj, a fost "Școala greco-catolică din Blaj", sub B+2 fiind menționat "În baza procesului-verbal întocmit la data de 11.09.1901 cu ocazia legalizării lucrărilor de transformare din cărțile funciare a orașului Blaj, titlul de drept al imobilelor care aparțin de Școala de fete din Blaj (mențiune pe coala A-s.n.), se rectifică în Școala greco-catolică din Blaj".

Excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 8899/02.12.2019, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea formulată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj de retrocedare cu privire la imobilul casă, curte și grădină situat în mun. Blaj înscris în CF nr. x a localității Blaj oraș, nr. top x, transcris în cartea funciară individuală nr. 2538 a localității Blaj- Oraș, convertită în cartea funciară în format electronic nr. 72114 a localității Blaj întrucât Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.

În acest context factual, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a solicitat anularea Deciziei nr. 8899/02.12.2019.

Prin sentința recurată acțiunea a fost admisă, fiind anulată decizia contestată, pârâta fiind obligată să soluționeze pe fond cererea de retrocedare a imobilului, sentință criticată de către recurentă prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul invocat de pârâtă.

Prin aceste prevederi legale sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii.

Instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (6) teza I din același act normativ, "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială."

Totodată, art. 1 teza I din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, statuează că "Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparținând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referință, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste și echitabile în raport cu perioada preluării."

Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic prevede următoarele:

"Art. 1 - În urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român și în conformitate cu art. 13 din Decretul nr. 177/1948, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, ordinele, congregațiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundațiunile, asociațiunile, cum și orice alte instituții și organizațiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista.

Art. 2 - Averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat.

O comisiune interdepartamentală compusă din delegați ai Ministerelor: Cultelor, Finanțelor, Afacerilor Interne, Agriculturii și Domeniilor și Învățământului Public, va hotărî destinația acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei părți componente./"

În conformitate cu prevederile art. 10 din Constituția de la 1948, "Pot fi făcute exproprieri pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi și cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiție".

Subsumat primului motiv de recurs, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La o primă analiză a dispozițiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă, iar motivul de casare nu este incident.

Potrivit art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 "În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie".

Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță faptul că procedura de restituire a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare și pentru punerea în aplicare a acestui act normativ au fost aprobate Normele metodologice prin H.G. nr. 1164/17.10.2002.

Acest cadru normativ creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, astfel cum acestea sunt circumstanțiate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public (...).

Va reține Înalta Curte că ceea ce s-a contestat prin recursul formulat a fost faptul că intimata reclamantă nu a făcut dovada legăturii juridice dintre reclamantă și proprietarul tabular al imobilului solicitat.

Or, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, critica nu poate fi primită.

Sub acest aspect, Înalta Curte verificând aceste înscrisuri, va constata că la data de 17.09.1901 cu înscrierea de carte funciară x titlul de proprietate asupra imobilelor care aparțin de Școala de fete din Blaj se rectifică în "Baza școlii greco-catolice din Blaj", fiind relevantă în acest sens mențiunea din cartea funciară: "În baza procesului-verbal întocmit la data de 11 septembrie 1901 cu ocazia legalizării lucrărilor de transformare din cărțile funciare a orașului Blaj, titlul de drept al imobilelor care aparțin de școala de fete din Blaj se rectifică în "Baza școlii greco-catolice din Blaj".

Prin urmare, titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este intimata reclamantă așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, astfel că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al imobilului de către reclamantă la momentul preluării, fiind îndeplinite astfel condițiile impuse de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 corect interpretate de judecătorul fondului.

Deposedarea reclamantei de imobilul în litigiu a fost una abuzivă, fiind demonstrată de însuși instrumentul normativ utilizat, respectiv Decretul nr. 358/1948, de altfel fiind evident că acest Decret a încălcat art. 10 din Constituția de la 1948, deposedarea cultului catolic de proprietățile sale (inclusiv a reclamantei) nefiind făcută nici pentru o cauză de utilitate publică, și nici nu a fost însoțită de acordarea de despăgubiri stabilite de justiție.

În acest sens, o primă observație ce se impune din analiza Decretului nr. 358/1948 este în sensul că întregul patrimoniu al Bisericii Greco Catolice a fost confiscat de către Statul Român, așadar, inclusiv averea parohiilor acestui cult religios.

Prin urmare, dispozițiile cuprinse în art. 2 din Decretul nr. 358/1948 nu reprezintă o excepție de la dispozițiile art. 1 al aceluiași decret, în sensul că pentru imobilele aparținând parohiilor nu ar fi operat confiscarea, și astfel reclamanta nu ar fi îndreptățită să formuleze pretenții în baza O.U.G. nr. 94/2000.

În 1948, în temeiul prevederilor decretului menționat, Statul Român a desființat pur și simplu cultul greco-catolic și a confiscat patrimoniul acestuia. În ceea ce privește beneficiarii confiscării, statul a statuat că parte a patrimoniului va fi preluat de însuși statul, iar parte a acestui patrimoniu va fi transferat bisericii ortodoxe. Or, art. 2 din decret se referă la împosedarea bisericii ortodoxe cu averea fostelor parohii greco-catolice. O eventuală interpretare contrară nu ar fi validă din punct de vedere juridic deoarece rezultatul interpretării ar fi unul absurd - că parte a patrimoniului bisericii greco-catolice nu ar fi fost confiscat/preluat de la aceasta, cu toate că în baza Decretului nr. 358/1948 biserica respectivă a încetat să funcționeze.

În realitate, Statul Român a decis în 1948 desființarea bisericii greco-catolice și confiscarea patrimoniului acesteia, statul fiind singurul răspunzător pentru această măsură, indiferent cine sunt beneficiarii patrimoniului confiscat de la această biserică. Altfel spus, atât deposedarea cat și împosedarea sunt la fel de ilegitime, singurul responsabil pentru decizia încorporată în Decretul nr. 358/1948 fiind Statul Român.

De aceea, este fără echivoc că, în mod corect reclamanta din prezenta cauză și-a întemeiat cererea pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, iar Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România avea obligația să soluționeze cererea formulată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj luând în considerare preluarea abuzivă a imobilului în discuție.

Prin ultima critică se solicită, în ipoteza respingerii recursului, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 fixarea unui termen mai lung care să permită recurentei realizarea unor demersuri suplimentare pentru obținerea de informații privind situația juridică a imobilului solicitat, în vederea fundamentării deciziei.

În raport de conținutul normei art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi menționat un alt termen pentru executarea obligației de către recurentă atâta vreme cât norma anterior menționată instituie un termen limită de 30 de zile pentru executarea obligației.

Cu toate acestea, Înalta Curte reține însă că pentru soluționarea cererii de către recurentă într-un termen rezonabil revine în sarcina ambelor părți obligația de a colabora astfel încât obligația impusă recurentei prin sentința recurată să fie îndeplinită cu celeritate.

În concluzie, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței civile nr. 115 din data de 6 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.