ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2021

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

1.1Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2017 (urmare declinării de la Tribunalul Alba prin sentința nr. 254/07.02.1018), reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România și Municipiul Blaj - Prin Primar, Domeniul Public Al Municipiului Blaj:

- să se constate existența și întinderea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris inițial în CF nr. x Blaj, nr. top. x - grădină intravilan în suprafață de 6 iugăre 497 stânjeni (36.318 mp), 234 - grădină în intravilan în suprafață de 4 iugăre 1457 stânjeni (28.260 mp), 235 - casă, curte și grădină intravilan în suprafață totală de 2 iugăre 445 stânjeni (13.111 mp), și transcrise în CF nr. x Blaj sub nr. top x în suprafață totală de 26.652 mp și în CF nr. x Blaj în suprafață totală 9564 mp, respectiv pentru:

3.suprafața de aproximativ 7051 mp din totalul suprafeței terenului înscris inițial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj

- acordarea de despăgubiri în condițiile legii pentru următoarele:

1.mobil teren intravilan în suprafață de 28.964 mp din totalul suprafeței terenului înscris inițial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj, înscrisă în prezent în CF nr. x Blaj și CF nr. x Blaj, ocupat în prezent de Stadionul Municipal, bazinul de înot municipal și anexe.

2.imobil teren intravilan în suprafață de 28.260 mp înscris inițial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj, înscrisă în prezent în:

a.CF nr. 70019 Blaj - curți construcții cu suprafața de 1549 mp, proprietar Statul Român

b.CF nr. 72544 Blaj - curți construcții cu suprafața de 669 mp, proprietar Domeniul privat al Municipiului Blaj (din acte măsurată 673 mp.)

c.CF nr. 73336 Blaj - cu suprafața de 24391 mp, proprietar Domeniul public al Municipiului Blaj, având destinația de parc

d.CF nr. 73337 Blaj - cu suprafața de 43 mp, proprietar Domeniul public al Municipiului Blaj

e.CF nr. 72347 Blaj - cu suprafața de 607 mp, proprietar Domeniul privat al Municipiului Blaj

f.CF nr. 71391 Blaj - construcții industriale și edilitare cu suprafața de 1000 mp

3.imobil teren intravilan în suprafață de aprox. 7051 mp din totalul suprafeței terenului înscris inițial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj.

A solicitat și obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj a formulat precizare și extindere de acțiune, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți:Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor.

A precizat cererea de chemare în judecată cu privire la acordarea de despăgubiri, solicitând:

I. Să se stabilească îndreptățirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilele ce i-au aparținut în proprietate, respectiv terenurile situate în Mun. Blaj, jud. Alba, înscrise inițial în CF nr. x Blaj, nr. top. x, 234 și 235 respectiv pentru:

- suprafața de 28.964 mp din totalul de 33.317 mp înscrisă inițial în CF nr. x sub nr. top. x, din care: suprafața de 26.652 mp, transcrisă în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă ulterior în CF nr. x Blaj, înscrisă ulterior în CF nr. x Blaj sub nr. cad. x Blaj, dezmembrat în CF nr. x Blaj și CF nr. x Blaj; suprafața de 2.312 mp, transcrisă în CF nr. x Blaj sub nr. top. x, 233/9 și 233/10, transcrise în CF nr. x Blaj, CF nr. x Blaj și CF nr. x Blaj, transcrise în CF nr. x Blaj, care s-a dezmembrat în CF nr. x Blaj și CF nr. x Blaj:

- suprafața de 28.260 mp înscrisă inițial în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă în CF nr. x Blaj, din care: suprafața de 27.259 mp cu nr. top. x se transcrie în CF nr. x (CF vechi nr. x Blaj), care se dezmembrează în:

i. nr. top. x - 25.041 mp, cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x se dezmembrează în:

a. nr. cad. 73336 - 24.391 mp (curți, construcții), înscris în CF nr. x - proprietar Mun. Blaj

b. nr. cad. 73337 - 43 mp, înscris în CF nr. x- proprietar Mun. Blaj

ii. nr. top. x - 2.218 mp, se reînscrie în CF nr. x, care se dezmembrează în:

- suprafața de 1000 mp cu nr. top. x se transcrie în CF nr. x Blaj, care se transferă în CF nr. x Blaj oraș și are ca proprietar Statul Român, se transferă în CF nr. x și apoi în CF nr. x, și este vândută de Statul Român către S.C. A. S.R.L.;

- suprafața de 7051 mp din totalul suprafeței de 13.111 mp înscrisă inițial în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă în CF nr. x Blaj oraș apoi în

*CF nr. 70482, nr. top. x - 250 mp- curți construcții

*CF nr. 70483, nr. top. x - 12.861 mp

- imobilul "casă la nr. 5" înscris inițial în CF nr. x sub nr. top. x în CF nr. x Blaj

II. Să se stabilească întinderea dreptului reclamantei în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) și 10 din Legea nr. 165/2013, respectiv:

•80 RON/mp de teren nerestituibil în natură, respectiv: 2.317.120 RON pentru terenul cu nr. top. inițial x (28.964 mp x 80 RON/mp); 2.260.800 RON pentru terenul cu nr. top. inițial x (28.260 mp x 80 RON/mp); 546.080 RON pentru terenul cu nr. top. inițial x (7051x80 RON/mp)

• 33.600 RON pentru "Casă la nr. 5" de pe nr. top. inițial x (21 mp x 1600 RON/mp, conform art. 21 alin. (6) indice 1 și indice 2 din Legea nr. 165/2013);

III. Să fie obligată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 să emită de îndată decizia de compensare prin puncte pentru imobilul susmenționat, respectiv pentru valoarea indicată de 5.157.600 RON;

A solicitat și obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză

1.2. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția prematurității capătului de cerere prin care se solicită emiterea unei decizii de compensare de către această pârâtă și excepția inadmisibilității cererii de emitere a unei decizii de compensare în sumă de 5.157.600 RON.

Prin sentința nr. 105 din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a respins, ca rămase fără obiect, excepția prematurității cererii de emitere a unei decizii de compensare și excepția inadmisibilității cererii de emitere a unei decizii de compensare în sumă de 5.157.600 RON, invocate de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin întâmpinare;

- a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Municipiul Blaj, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor și, în consecință:

- a constatat refuzul nejustificat al pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România de a soluționa cererea de restituire înregistrată de reclamantă sub nr. x/27.02.2003;

- a obligat pârâta să emită decizie motivată de soluționare a cererii, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri;

- a respins în rest acțiunea;

- a respins acțiunea formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței nr. 105 din 22 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj și pârâții Comisia Specială de Retrocedare, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba.

3.1. Recursul formulat de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.2. Recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.3. Recursul formulat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.4. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare și intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursul promovat de reclamantă, ca nefondat.

A formulat întâmpinare și intimatul-pârât Municipiul Blaj, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă și admiterea recursurilor promovate de ceilalți pârâți.

Recurenta-reclamantă a depus, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de părțile adverse, ca nefondate.

II. Analiza cererilor de recurs

Recursul reclamantei privește respingerea capetelor de cerere principale, care vizează constarea existenței și întinderii dreptului de proprietate al recurentei cu privire la imobilele în litigiu, respectiv petitul privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii pentru imobilele ce fac obiectul cauzei, raportat la următoarele aspecte.

Dincolo de aspectele teoretice pe larg expuse ori o nenecesară expunere a situației Bisericii Greco-Catolice, recurenta pretinde că instanța de fond trebuie să se pronunțe pe fondul cererii, dispozițiile Legii nr. 554/2004 nefiind aplicabile deși această pricină este una de competența instanței de contencios administrativ.

Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a criticat sentința din perspectiva greșitei respingeri a excepției tardivității modificării cererii de chemare în judecată, invocată de către aceasta.

Pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a apreciat că în mod greșit s-a respins excepția prematurității ca fiind rămasă fără obiect, întrucât potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, "Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor". Mai mult decât atât potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa Instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului de 60 de luni menționat mai sus și prevăzut de-tege pentru soluționarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciem câ legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea iui, Iar pe de altă parte, un termen Imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a carul nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare in judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur introdusă în Monitorul Oficial nr. 272 din 22 aprilie 2015 a fost publicată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6 din 16 martie 201S prin care au fost luate în examinare sesizările formulate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2$ alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate tn mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările șt completările ulterioare, art. 1.528 din C. civ., în corelare cu dispozițiile art. 4, art. 33 alin, (1), art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire. în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Î.C.C.J. a admis sesizările formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civila în Dosarul nr. x/2013 și Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2013 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, și a stabilit că:

- este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezoivate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.

- este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior Intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unității deținătoare aă soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin AJFP Alba, critică sentința arătând că în mod greșit hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu Statul Român, întrucât în cauza de față nu se justifică legitimitatea procesuală pasiva a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin prisma prevederilor H.G. nr. 34/2009 privind organizarea si funcționarea MFP, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește principalele atribuții și funcții ale acestuia, intre care nu se regăsește și cea de emitere/solutionare a cererilor ce privesc imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Cu titlu de exemplu dispozițiile H.G. nr. 34/2009 cu modificările și completările ulterioare, art. 3, pct. 81 "... reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ;

Așadar, de vreme ce prin lege sunt stabilite autoritățile competente sa soluționeze cereri de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, rezulta cu claritate lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice in prezentul dosar.

Analizând excepțiile se reține că:

Ori, această respingere a fost dispusă prin încheierea din 18 februarie 2019 și nu prin sentință.

Câtă vreme recurenta nu a precizat că atacă și încheierea prin care s-a dispus în sensul criticat, analiza pe fond a cererii nu mai are a fi făcută.

Este real acest aspect din punct de vedere formal al O.U.G. nr. 94/2000 și al Legii nr. 165/2013.

Fără a sublinia faptul că în fața instanței de fond recurenta nu a invocat această excepție, precum ANRP și Comisia Specială de Retrocedare, este de amintit că în jurisprudență atunci când este vorba despre plăți din fonduri publice, pentru a se da, cum prevăd și hotărârile CEDO, eficiență practică hotărârii se acceptă calitatea de pârât a Statului prin Ministerul Finanțelor, pentru ca hotărârea fiindu-i opozabilă, să facă posibilă executarea sumelor de bani.

Recursul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor vizează respingerea excepția prematurității cererii de emitere a deciziei de compensare.

Instanța de fond a respins excepția ca fiind rămasă fără obiect cu motivarea că față de obiectul cererii "refuzul de emitere a deciziei de retrocedare", în lipsa finalizării procedurii administrative prevăzute de O.G. nr. 94/2000, prin emiterea unei decizii de soluționare a cererii reclamantei, excepțiile supuse discuției și care au în vedere procedura administrativă ulterioară emiterii deciziei de retrocedare reglementată de Legea nr. 165/2013 au rămas fără obiect, astfel că vor fi respinse. Recurenta a invocat prevederile Deciziei ÎCCJ nr. 5/16 martie 2015 în pronunțarea unei hotărâri prealabile Legea nr. 165/16 mai 2013 a intrat în vigoare la peste 10 ani față de cererea adresată de reclamantă de restiuire întemeiată pe dispozițiiloe O.U.G. nr. 94/2000.

Orice termen rezonabil, astfel cum este definit de CEDO a fost mult depășit, iar intervenirea unei noi legi, emisă cu scopul relevat ori din titlul acesteia, pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, nu poate pretinde că la încă peste 4 ani de la aceasta - demersul judiciar să fie considerat prematur.

Termenele care se raportează Legea și Decizia ÎCCJ (art. 33) fiind depășite în orice variantă, oricum, O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată și modificată, prevede o procedură clară în această materie, rolul instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat fiind prevăzut expres în art. 3 alin. 7 din actul normativ menționat, după parcurgerea unei proceduri administrative.

Conform art. 3 alin. 7 din O.U.G. nr. 94/2000 republicată și modificată:

"deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", astfel că până la emiterea Deciziei de către Comisia Specială de Retrocedare intervenția instanței este exclusă; de aceea analiza pe fond a pretențiilor reclamantei excede cadrului procesual și legal, la acest moment.

Cât privește recursul reclamantei acesta vizează respingerea de către instanța de fond a solicitării de soluționare pe fond a cererii motivat de faptul că aceasta trebuie să parcurgă întreaga procedură prevăzută de art. 2 ș.u din O.U.G. nr. 94/2000.

Hotărârile CEDO invocate nu pot eluda realitatea că în cauză nu s-au făcut niciun fel de verificări ale înscrisurilor prezentate de reclamantă, reclamanta neobservând că procedura despre care face vorbire este cea ulterioară primirii unui răspuns (evident negativ) din partea Comisiei.

Cu privire la imobilele solicitate prin cererile de retrocedare nr. x/27.02.2003 și nr. y/27.02.2003, reclamanta a apelat la procedura administrativă instituită de O.U.G. nr. 94/2000, care, în cazul unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii, se continuă cu procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 165/2013.

Împrejurarea că reclamanta a apelat la dispozițiile legii speciale (procedura administrativă instituită de O.U.G. nr. 94/2000) conduce implicit la inadmisibilitatea acțiunii formulate direct în fața instanței și în afara cadrului normativ special.

Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acest aspect nu este prevăzut în mod expres în legea specială.

În ceea ce privește Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, invocată de către recurenta-reclamantă în susținerea recursului.

În consecință, având în vedere faptul că statuările Înaltei Curți din decizia menționată vizează prevederi legale cuprinse în alt act normativ decât cel care se aplică prezentului dosar, această decizie nu poate fi avută în vedere la soluționarea prezentei cauze, aspect pe care, în mod corect, 1-a reținut instanța de fond.

În concluzie, în raport de toate criticile analizate, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum niciunul dintre motivele expuse în cele 4 recursuri nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj și de pârâții Comisia Specială de Retrocedare, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, împotriva sentinței nr. 105 din 22 aprilie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2021.