ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2209/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Alba, la data de 03.07.2017, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, a chemat în judecată pârâții Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Municipiul Blaj - prin Primar, Domeniul Public al municipiului Blaj, solicitând ca prin hotărârea care urmează a se pronunța:

- să se constate existența și întinderea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris inițial în CF nr. x Blaj, nr. top. x - grădină intravilan în suprafață de 6 iugăre 497 stânjeni (36.318 mp), 234 - grădină în intravilan în suprafață de 4 iugăre 1457 stânjeni (28.260 mp), 235 - casă, curte și grădină intravilan în suprafață totală de 2 iugăre 445 stânjeni (13.111 mp), și transcrise în CF nr. x Blaj sub nr. top x în suprafață totală de 26.652 mp și în CF nr. x Blaj în suprafață totală 9564 mp respectiv pentru:

- să se dispună acordarea de despăgubiri în condițiile legii pentru următoarele:

a.CF nr. x Blaj - curți construcții cu suprafața de 1549 mp, proprietar Statul Român

b.CF nr. x Blaj - curți construcții cu suprafața de 669 mp, proprietar Domeniul privat al Municipiului Blaj (din acte măsurată 673 mp.)

c.CF nr. x Blaj - cu suprafața de 24391 mp, proprietar Domeniul public al Municipiului Blaj, având destinația de parc

d.CF nr. x Blaj - cu suprafața de 43 mp, proprietar Domeniul public al Municipiului Blaj

e.CF nr. x Blaj - cu suprafața de 607 mp, proprietar Domeniul privat al Municipiului Blaj

f.CF nr. x Blaj - construcții industriale și edilitare cu suprafața de 1000 mp

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocațial, onorarii experți, cheltuieli deplasare etc.).

Reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj a depus la dosar precizare și extinderea de acțiune, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a următorilor:

Reclamanta precizează cererea de chemare în judecată cu privire la acordarea de despăgubiri, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- să se stabilească îndreptățirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilele ce i-au aparținut în proprietate, respectiv terenurile situate în Municipiul Blaj, jud. Alba, înscrise inițial în CF nr. x Blaj, nr. top. x respectiv pentru:

- suprafața de 28.964 mp din totalul de 33.317 mp înscrisă inițial în CF nr. x sub nr. top. x, din care: suprafața de 26.652 mp, transcrisă în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă ulterior în CF nr. x Blaj, înscrisă ulterior în CF nr. x Blaj sub nr. cad. x Blaj, dezmembrat în CF nr. x Blaj și CF nr. x Blaj; suprafața de 2.312 mp, transcrisă în CF nr. x Blaj sub nr. top. x, transcrise în CF nr. x Blaj, CF nr. x Blaj și CF nr. x Blaj, transcrise în CF nr. x Blaj, care s-a dezmembrat în CF nr. x Blaj și CF nr. x Blaj:

- suprafața de 28.260 mp înscrisă inițial în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă în CF nr. x Blaj, din care: suprafața de 27.259 mp cu nr. top. x se transcrie în CF nr. x (CF vechi nr. x Blaj), care se dezmembrează în:

i. nr. top. x - 25.041 mp, cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x se dezmembrează în:

a. nr. cad. x - 24.391 mp (curți, construcții), înscris în CF nr. x proprietar Mun. Blaj

b. nr. cad. x - 43 mp, înscris în CF nr. x- proprietar Mun. Blaj

- suprafața de 1000 mp cu nr. top. x se transcrie în CF nr. x Blaj, care se transferă în CF nr. x Blaj oraș și are ca proprietar Statul Român, se transferă în CF nr. x și apoi în CF nr. x, și este vândută de Statul Român către S.C. A. S.R.L.;

- suprafața de 7051 mp din totalul suprafeței de 13.111 mp înscrisă inițial în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă în CF nr. x Blaj oraș apoi în

* CF nr. x, nr. top. x - 250 mp- curți construcții

* CF nr. nr. x, nr. top. x - 12.861 mp

- imobilul "casă la nr. 5" înscris inițial în CF nr. x sub nr. top. x în CF nr. x Blaj și să se stabilească întinderea dreptului reclamantei în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) și 10 din Legea nr. 165/2013, respectiv:

• 80 RON/mp de teren nerestituibil în natură, respectiv: 2.317.120 RON pentru terenul cu nr. top. inițial x (28.964 mp x 80 RON/mp); 2.260.800 RON pentru terenul cu nr. top. inițial x (28.260 mp x 80 RON/mp); 546.080 RON pentru terenul cu nr. top. inițial x (7051x80 RON/mp)

• 33.600 RON pentru "Casă la nr. 5" de pe nr. top. inițial x (21 mp x 1600 RON/mp, conform art. 21 alin. (6) indice 1 și indice 2 din Legea nr. 165/2013);

- să fie obligată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 să emită de îndată decizia de compensare prin puncte pentru imobilul susmenționat, respectiv pentru valoarea indicată de 5.157.600 RON;

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorarii avocațiale, cheltuieli deplasare, onorarii experți, contravaloare extrase CF etc.).

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 254/2018 din 7 februarie 2018 a Tribunalului Alba, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a reținut faptul că temeiurile de drept invocate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1094/2005 și Legea nr. 165/2013, precum și ipoteza calificării prezentei acțiuni ca fiind una în materia contenciosului administrativ sunt esențiale pentru determinarea competenței materiale de soluționare a litigiului dedus judecății.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

A reținut tribunalul că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 care prevăd faptul că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării, nu pot determina o prorogare a competenței materiale a tribunalului de judecare a cauzelor date expres prin lege specială în competența curții de apel, deoarece protecția juridică a acestui drept nu ar putea fi asigurată decât de o instanță care are plenitudinea jurisdicției.

De asemenea, tribunalul a arătat că acest aspect a fost dezlegat de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, fiind pronunțată Decizia nr. 9/2006.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 67/2018 din 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I-a civilă.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că deciziile ce sunt avute în vedere prin obiectul cererii de chemare în judecată se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile prevederile art. 35 din actul normativ menționat.

Curtea a reținut că acțiunea dedusă judecății nu are ca obiect refuzul pârâtei de ordin 1 de soluționare a cererii de restituire ori sancționarea acesteia pentru temporizarea finalizării procedurii administrative, ci urmărește obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013 să emită deîndată decizia de compensare prin puncte pentru imobilul individualizat în cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că în lipsa contestării unui act administrativ tipic sau asimilat nu se atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât reclamanta nu emite nicio pretenție concretă față de Comisia Specială de Retrocedare, iar simplul fapt al chemării sale în judecată, precum și indicarea prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 nu determină competența instanței de contencios administrativ în acest litigiu.

Se menționează că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stabilesc competența materială de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a tribunalului, fiind reglementată tocmai ipoteza cererilor adresate instanței de judecată atunci când vreuna dintre entitățile învestite de lege nu se pronunță asupra dreptului persoanei îndreptățite în termenul legal. A concluzionat instanța că esențială pentru stabilirea instanței competente este natura litigiului, care este stabilită chiar de legiuitor prin art. 35 din Legea nr. 165/2013, aceea de litigiu civil.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect îndreptățirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilele ce i-au aparținut în proprietate, respectiv terenurile situate în Municipiul Blaj, jud. Alba și obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 să emită de îndată decizia de compensare prin puncte pentru imobilul susmenționat, respectiv pentru valoarea indicată de 5.157.600 RON.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile din art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/2000 coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Totodată, potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., curțile de apel judecă, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Coroborând textele legale sus-menționate, reiese faptul că instanța competentă să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea deciziilor având ca obiect retrocedarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România, emise de către Comisia Specială de Retrocedare, este secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

De asemenea, chiar dacă dosarul aferent cererii de retrocedare nu a fost încă soluționat, aceeași instanță (Curtea de Apel, secția de contencios administrativ) este deopotrivă competentă să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată având ca obiect refuzul de emitere a deciziei de retrocedare.

Textele legale arătate de Curtea de Apel Alba-Iulia, respectiv art. 33, art. 34 și art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare nu sunt incidente în cauză. Astfel, dispozițiile art. 33 se referă la entitățile învestite de lege pentru a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar nu la entitățile învestite de lege pentru a soluționa cererile formulate potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea se referă la dosare deja transmise Secretariatului Comisiei Naționale, ceea ce nu este cazul în speță. Oricum, capătul de cerere având ca obiect obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare prin puncte are caracter accesoriu față de primul capăt de cerere, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Prin urmare, pentru aceste considerente, având în vedere locul ocupat de Comisia Specială de retrocedare, respectiv de structură constituită la nivel central, precum și calificarea prezentei cereri de chemare în judecată ca fiind în sfera contenciosului administrativ, Înalta Curte reține că litigiul de față urmează a fi soluționat în primă instanță de secția de contencios administrativ și Fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Imobile care Au Aparținut Cultelor Religioase din România, Municipiul Blaj prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din Subordinea Cancelariei Primului Ministru în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.