ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3492/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2017 pe rolul Tribunalul Alba, secția I civilă, sub Dosar nr. x/2017, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a chemat în judecată pârâții Guvernul României - Comisia specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, S.C. A. S.A., Statul Român prin Municipiul Blaj, prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate existența și întinderea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul situat în municipiul Blaj, județul Alba, înscris inițial sub A+13 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x/2, compus din teren intravilan în suprafață de 2877 mp și clădire cu destinația "uzina electrica și dependințe", imobile transcrise în CF nr. x Blaj, dezmembrate în nr. topo. x/2/2, x/2/2 - construcții și curte 2621 mp transcrise în CF x și nr. topo. x/2/1, x/2/1 - construcții și curte 256 mp;

- în principal, să se dispună restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului situat în municipiul Blaj, județul Alba, înscris inițial sub A+13 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x/2, compus din teren intravilan în suprafață de 2877 mp și clădire cu destinația "uzina electrica și dependințe", imobile transcrise în CF nr. x Blaj, dezmembrate în nr. topo. x/2/2, x/2/2 - construcții și curte 2621 mp transcrise în CF x și nr. topo. x/2/1, x/2/1 - construcții și curte 256 mp;

- în subsidiar, acordarea de despăgubiri în condițiile legii pentru acele imobile sau părți din imobilele terenuri sau construcții care nu se pot restitui în natură;

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocațial - 4.500 RON, onorariu experți, cheltuieli deplasare etc.).

În drept a invocat O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, art. 192 raportat la art. 194 C. proc. civ. și art. 453 din același cod.

La data de 29 noiembrie 2017 (înregistrată la data de 5 decembrie 2017), reclamanta a formulat precizare și extindere de acțiune prin care a solicitat să fie introduși în cauză în calitate de pârâți:

- Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din subordinea Cancelariei Primului-Ministru;

- Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților;

- Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. (Fosta FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A.)

- Municipiul Blaj.

Prin aceeași cerere a reformulat/precizat capătul 1 și 2 de cerere subsidiar, ambele formulate în contradictoriu și cu pârâții din acțiunea introductivă și cu cei din cererea de extindere, solicitând:

I. În principal:

- imobilul situat administrativ în Blaj, județul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraș (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/1-x/2/2/1, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte, în suprafață de 175 m.p.

- imobilul situat administrativ în Blaj, județul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraș (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/4, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din construcții - II atelier, garaje și anexe și curte, în suprafață de 380 m.p.

- cota de 163/463 părți din imobilul situat administrativ în Blaj, județul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraș (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/2, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte comună, în suprafață de 463 m.p.

- cota de 132/368 părți din imobilul situat administrativ în Blaj, județul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraș (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/5, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte comună, în suprafață de 368 m.p.

- imobilul situat administrativ în Blaj, județul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraș (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din construcții-clădire administrativă și curte, în suprafață de 310 m.p.

- imobilul situat administrativ în Blaj, județul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraș (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/6, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din construcții și curte, în realitate numai curte, în suprafață de 925 m.p.

- cota de 300/463 părți din imobilul situat administrativ în Blaj, județul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraș (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/2, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte comună, în suprafață de 463 m.p.

- cota de 236/368 părți din imobilul situat administrativ în Blaj, județul Alba înscris în CF nr. x Blaj oraș (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x), având nr. top nou x/2/2/5, cu nr. cadastral provizoriu x, compus din curte comună, în suprafață de 368 m.p.

II. În subsidiar:

În măsura în care nu se poate dispune restituirea în natură a imobilului sau a unor suprafețe dintre cele ce fac obiectul cauzei (raportat la dispozițiile art. 1 alin. (3) teza II și III), să se stabilească îndreptățirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru porțiunea nerestituibilă din imobilele ce le-au aparținut în proprietate - teren în suprafață totală de 2877 m.p., situat în municipiul Blaj, județul Alba, înscris inițial sub A+13 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x/2 - compus din teren intravilan în suprafață de 2877 m.p. și clădire cu destinația "uzina electrica și dependințe" și să se stabilească întinderea dreptului reclamantei în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) și (10) din Legea nr. 165/2013, respectiv:

- 80 RON/mp de teren nerestituibil în natură;

- 1.600 RON/mp desfășurat de construcție nerestituibilă în natură;

- 500 Ron/m.p. desfășurat pentru dependințe/anexe și să fie obligată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 să emită de îndată decizia de compensare prin puncte pentru suprafețele din imobilul sus-menționat ce nu se pot restitui în natură, la valorile indicate în sentința ce se va pronunța;

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorarii avocați, cheltuieli deplasare, onorarii experți, contravaloare extrase CF etc.)

Prin Sentința civilă nr. 275 din data de 7 februarie 2018 a Tribunalului Alba, secția I civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

În esență, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri în condițiile legii pentru acele imobile sau părți de imobile terenuri sau construcții care nu se pot restitui în natură, invocând prevederile O.U.G. nr. 94/2000 și ale Legii nr. 165/2010.

A arătat că Legea nr. 165/2013 instituie competența de soluționare în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în două situații limitativ prevăzute de art. 35, respectiv în cazul în care entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 au emis decizia de admitere/respingere a cererii sau nu emit decizia în termenele prevăzute la art. 33 și în cazul emiterii/neemiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în condițiile art. 34.

Constatând că în speță nu este incidentă situația reglementată de art. 33 din Legea nr. 165/2010 - nefiind vorba despre o cerere de retrocedare în condițiile Legii nr. 10/2001 - și nici în situația reglementată de art. 34 - nefiind epuizată procedura administrativă în fața Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România -, a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 35 pentru a fi atrasă competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Mai mult decât atât, a considerat că în cauză nu poate fi reținută competența secției civile a Tribunalului Alba, întrucât sediul entităților implicate - fie că este vorba de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România sau de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - nu se află în circumscripția acestei instanțe, ambele având sediul în București.

Astfel, tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

Chiar dacă textul legal se referă la contestarea unei decizii a Comisiei, instanța a apreciat că raționamentul este similar și în cazul refuzului acesteia de a emite o astfel de decizie de retrocedare ori de despăgubiri, reținând și situația similară generată de aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care a dus la pronunțarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. IX/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Prin Sentința nr. 90 din data de 8 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționări conflictului negativ de competență.

Instanța de contencios administrativ a reținut că, prin acțiunea precizată și extinsă, reclamanta a solicitat, în esență, obligarea unității deținătoare a imobilului, în speță, în opinia reclamantei, pârâtele S.C. A. S.A. și Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A., să restituie în natură în favoarea reclamantei imobilele indicate, cerere întemeiată însă pe prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, text conform căruia, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o societate comercială la care statul este acționar majoritar, vor fi restituite solicitantului, în natură, prin decizia organelor de conducere ale unității deținătoare.

A constatat că acele cereri formulate în condițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 au un regim derogatoriu, special, relevante fiind în acest sens prevederile art. 2 alin. (2) și alin. (6) din același act normativ și, chiar dacă textul legal se referă la contestarea unei decizii, a apreciat că raționamentul este similar și în cazul refuzului acesteia de a emite o astfel de decizie de retrocedare ori de despăgubiri.

Curtea de apel a arătat că acest silogism a fost validat cu ocazia interpretării modalității de aplicare a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (chiar dacă acestea nu sunt incidente speței), prin Decizia nr. IX/2006 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să soluționeze recursul în interesul legii.

În raport de cele anterior reținute, instanța de contencios administrativ a constatat că în speță competența materială de soluționare este stabilită de prevederile art. 95 pct. 4 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la normele legale care reglementează competența de soluționare a pricinii, Tribunalul Alba, secția I civilă, dând eficiență dispozițiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, în timp ce Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (6) din aceeași ordonanță.

Totodată, ambele instanțe au apreciat că, deși texte legale invocate se referă la contestarea unei decizii, raționamentul este similar și în cazul refuzului de emitere a unei astfel de decizii, având în vedere validarea acestui silogism cu ocazia interpretării modalității de aplicare a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. IX/2006 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și extinsă, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat în principal, în temeiul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, obligarea unităților deținătoare să îi restituie imobilele menționate în cerere, iar, în subsidiar, să se stabilească îndreptățirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 2 alin. (4) din aceeași ordonanță coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 pentru porțiunea nerestituită din imobilele care i-au aparținut și să se stabilească întinderea dreptului reclamantei în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) și (10) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, vor fi restituite solicitantului, în natură, prin decizia organelor de conducere ale unității deținătoare. Cota de participare a statului sau a autorității administrației publice centrale sau locale se va diminua în mod corespunzător cu valoarea imobilului retrocedat, procedându-se la reducerea capitalului social și la recalcularea patrimoniului".

Alin (6) al aceluiași articol prevede că "Deciziile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora".

Conform art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 "Comisia specială de retrocedare sau după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 [...] va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor, [...]", iar alin. (7) al aceluiași articol dispune că "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ [...]."

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, Comisia specială de retrocedare este constituită în scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1 din același act normativ, dispoziții legale care se referă la alte imobilele decât cele aflate în patrimoniul unei persoane juridice prevăzute la art. 2 din ordonanță.

În speță, prin demersul judiciar inițiat, invocând în drept dispozițiile art. 2 alin. (1) din ordonanță, reclamanta a solicitat ca imobilele să îi fie restituite de către unitățile deținătoare, restituirea realizându-se prin emiterea de către acestea a unei decizii de retrocedare.

Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, care stabilesc competența de soluționare în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare - urmând a aplica silogismul juridic al Deciziei nr. IX/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secții Unite.

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Alba, secția civilă este instanța competentă material să soluționeze pricina, așa încât va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN