ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3365/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 45/ P din 15 aprilie 2009

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins

ca nefondată plângerea petentei H.A. împotriva rezoluției din 23 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Dosar nr. 343/P/2008, pe care a menținut-o în

totalitate.

În baza art. 192 C. proc.

pen., a obligat petenta la 200 lei cheltuieli judiciare în folosul statului și

500 lei cheltuieli judiciare în folosul făptuitorilor F.L.E. și F.S., câte 250

lei pentru fiecare.

S-a reținut că prin

plângerea înregistrată la instanță la 6 martie 2009, petenta H.A. a solicitat

să fie desființată rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de

făptuitorii: notar G.I. și numiții F.L. și F.S.

În motivele plângerii sale,

petenta a arătat următoarele:

Deși s-a reținut corect

starea de fapt, totuși în mod ciudat s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de făptuitori. Astfel, abuzul în serviciu al notarului G.I. există în

condițiile în care acesta a întocmit un contract de vânzare-cumpărare pentru o

sumă mult mai mică decât cea reală și nu se poate reține că notarul nu cunoștea

adevăratul preț al vânzării în condițiile în care a încheiat acel contract de

împrumut pentru o sumă ce reprezenta diferența de preț pe care nu a achitat-o F.L.

pentru cumpărarea acelui teren. Prin această măsură statul, direct și indirect

noi, toți cetățenii acestei țări am suferit un prejudiciu prin neplata taxelor

corespunzătoare la bugetul de stat. Totodată, este de notorietate că taxa de

timbru pentru o vânzare este mult mai mare decât cea pentru redactarea unui

contract de împrumut. Prin eludarea plății taxei de timbru pentru întreaga sumă

ce reprezenta prețul de vânzare, notarul public a comis infracțiunea de abuz în

serviciu. El nu putea și nu avea dreptul să încheie un contract de împrumut în

condițiile în care între părți nu a avut loc nici un împrumut, acesta având

posibilitatea să încheie un contract de garanție pentru neplata diferenței de

preț. Astfel notarul a săvârșit și infracțiunea e înșelăciune, atât a petentei

cât și a statului. Chiar și procurorul în urma cercetării a afirmat că F.L. a

fost nesinceră cu privire la prețul vânzării și că între ea și notar a existat

o înțelegere încercând prin acest contract să prejudicieze interesele petentei.

Mai arată că, contractul de împrumut nu este prin el însuși un titlu

executoriu, iar ea nu-i poate solicita restituirea unei sume de bani lui F.L. din

contractul de împrumut, deoarece aceasta nu a împrumutat-o cu nici un leu.

Totodată, petenta arată că este o persoană în vârstă, care a avut încredere în

notarul public și care a semnat actul crezând că este redactat astfel cum s-au

înțeles anterior, iar cu ocazia cercetării penale nu s-a făcut nici o referire

în rezoluție despre cele relatate de martorul G.I. și roagă instanța ca în

situația în care se va admite plângerea să se solicite audierea acestui martor.

Verificând plângerea atât

prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța a reținut

următoarele:

La data de 6 octombrie 2005 a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care intimații în calitate de

promitenți cumpărători s-au obligat să cumpere de la petentă suprafața de

12.000 mp la prețul stabilit de 13 euro/mp. La data încheierii acestui

antecontract intimații au achitat suma de 5.500 euro așa cum rezultă din

înscrisul sub semnătură privată aflat la dosar. S-a convenit între părți ca

data scadentă a obligațiilor de plată a diferenței de sumă și de încheiere în

formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare pentru întreaga suprafață, data

de 01 mai 2006.

La data de 21 octombrie 2005

a fost încheiat între părți contractul de vânzare-cumpărare autentificat de

notarul G.I., prin care s-a transmis în favoarea intimaților dreptul de

proprietate asupra suprafeței de 7.000 mp pentru suma de 900 milioane lei

vechi. Cu același prilej s-a convenit ca diferențele de preț să se rezolve la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru diferența de suprafață. Cu

același prilej, părțile au convenit a încheia pentru diferența de preț un

contract de împrumut, având ca dată scadentă 1 mai 2006, dată până la care urma

ca părțile să facă rost de diferența de sumă.

Așa fiind instanța a reținut

că nu se poate reține în sarcina părților contractante infracțiunea de fals în

declarații prevăzut de art. 292 C. pen., iar în sarcina notarului nu se poate

reține încălcarea actelor normative privind taxele de timbru pentru activitatea

notarială și nici de alte infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Rezultă din actele de la

dosar că notarul a perceput cu titlu de taxe datorate bugetului statului sumele

cuvenite potrivit actelor normative privind taxele de timbru pentru activitatea

notarială - Ordonanța nr. 12/1998 modificată și completată astfel că afirmația

petentei potrivit căreia bugetul statului ar fi fost prejudiciat prin cele două

convenții nu poate fi susținută.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs petiționara H.A. criticând-o ca netemeinică

solicitând casarea ei și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii

urmăririi penale a intimatelor notar public G.I. și a numiților F.L.E. și F.S. pentru

infracțiunile imputate.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică

invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul

declarat de petiționara H.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca

atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Aceasta întrucât prima

instanță prin conformare la dispozițiile art. 208

1

alin. (7) C.

proc. pen. verificând rezoluția atacată nr. 343/P/2008 din 23 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea menținută prin rezoluția nr. 25/II.2/2008

din 11 februarie 2009 a Procurorului General al acestei unități de parchet pe

baza lucrărilor și a materialelor din dosarul cauzei a statuat legalitatea și

temeinicia acesteia dispunând în consecință în conformitate cu dispozițiile art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. soluția respingerii plângerii

formulate de petiționară.

Se reține cu titlu de

premisă că în esență în plângerea penală originală petiționara H.A. a susținut

că notarul public G.I. a întocmit un contract de vânzare-cumpărare pentru o

sumă mult mai mică decât cea reală astfel că s-a cauzat un prejudiciu prin

neplata taxelor corespunzătoare la bugetul de stat.

Astfel, se constată că prin

rezoluția procurorului nr. 343/P/2008 din data de 23 decembrie 2008, în baza

dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarul public G.I. și față de numiții F.L.E.

și F.S.

Examinând plângerea

petentei, precum și actele premergătoare efectuate în cauză se constată că nu

se putea reține în sarcina părților contractante infracțiunea de fals în

declarații prevăzută de art. 292 C. pen. iar în sarcina notarului nu se putea

reține încălcarea dispozițiilor actelor normative privind taxele de timbru

pentru activitatea notarială și nici alte infracțiuni de serviciu sau în

legătură cu serviciu.

Se constată că notarul

public G.I. a perceput cu titlu de taxe datorate bugetului statului sumele

cuvenite potrivit actelor normative privind taxele de timbru pentru activitatea

notarială - Ordonanța nr. 12/1998 modificată și completată, astfel că învinuirea

petentei H.A. potrivit căreia bugetul statului ar fi fost prejudiciat prin cele

două convenții nu poate fi susținută.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara H.A. împotriva sentinței penale nr. 45/ P din 15

aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționara la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat și la

plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimații F.L.

și F.S.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 octombrie 2009.