ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 868/2009

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46/ P din 11 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.L. împotriva rezoluțiilor nr. 69/P/2008 din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și nr. 251/11.2/2008 din 12 mai 2008 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le-a menținut. Petentul a fost obligat să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în anul 1993, petentul C.L. a cumpărat, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, de la C.P., imobile situate în localitatea Peștiș, precum și terenul din localitatea Peștiș Valea Morii, precum și un autoturism marca T. Cu privire la aceleași bunuri, în cursul anilor 1993 și 1997, C.P.

a făcut un testament în favoarea lui T.I., iar apoi în favoarea făptuitoarelor D.I.L. și D.F. Toate aceste bunuri litigioase au survenit după un lung șir de procese a celor două făptuitoare în mod legal. În consecință, parchetul, după o temeinică și legală analiză a probelor de la dosar a dispus neînceperea urmăririi penale și a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului C.L. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul C.L., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea plângerii, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror în vederea tragerii la răspundere a intimatelor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 220 C. pen.

și art. 208 alin. (1) C. pen., recurs iar prin decizia penală nr. 2938 din 23 septembrie 2008, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.L. împotriva sentinței penale nr. 46/ P din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. A fost obligat recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut următoarele: Petentul C.L. a formulat plângere penală împotriva numitelor D.L.I., judecător în cadrul Judecătoriei Aleșd și D.F., solicitând efectuarea de cercetări și condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen.

și furt, prevăzută de art. 208 C. pen. În esență, petentul a susținut că intimatele au ocupat fără drept mai multe imobile care ar fi fost proprietatea sa, iar în luna august 2007 acestea au rupt lacătele puse de el la imobilele respective, iar după ce au pătruns în interior au sustras mai multe bunuri și au tăiat pomi în grădină. Prin rezoluția nr. 69/P/2008 din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimate, cu motivarea că faptele reclamate de către petent nu sunt prevăzute de legea penală. Împotriva acestei soluții petentul, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., a formulat plângere apreciind că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât intimatele au săvârșit infracțiunile reclamate. Plângerea a fost considerată ca nefondată. Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că în anul 1993 petentul C.L. a cumpărat pe baza unui contract de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, de la C.P. imobilele situate în localitatea Pestiș, înscrise în cartea funciară, precum și terenul din localitatea Pestiș Valea Morii, înscris în Cartea Funciară și un autoturism marca T. Dar cu privire la aceleași bunuri, numitul C.P., în cursul anilor 1993 și 1997, a făcut un testament în favoarea lui T.I. și unul în favoarea intimatelor D.I.L. și D.F.

După decesul testatorului, intimatele au acționat-o în judecată pe numita T.I., iar prin sentința civilă nr. 11197/2002 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 654/2007 a Curții de Apel Oradea, s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr. 18 din 23 ianuarie 2001 emis de B.N.P. C.L., pentru numita T.I., pârâta fiind obligată să predea posesia bunurilor deținute reclamantelor. S-a menționat și împrejurarea că prin sentința civilă nr. 1273/2002 a Judecătoriei Aleșd, modificată prin decizia civilă nr. 396/A/2003 a Tribunalului Bihor, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1031/R/2003 a Curții de Apel Oradea, printre alte dispoziții, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată reclamantul C.L.

în contradictoriu cu pârâta T.I., care a avut ca obiect constatarea nulității testamentului prin care defunctul C.P. a instituit-o legatară universală pe pârâtă. În raport de aceste considerente și de dispozițiile hotărârilor judecătorești menționate a rezultat că intimatele, fiind proprietare ale bunurilor reclamate de către petent, au dispus de bunuri în baza prerogativelor pe care le au în calitate de titulare ale dreptului real, motiv pentru care în sarcina acestora nu s-au putut reține infracțiunile pentru care petentul a solicitat tragerea lor la răspundere penală. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. La data de 03 februarie 2009, recurentul revizuent a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunțate de către această instanță. La termenul de judecată din data de 11 martie 2009, reprezentantul parchetului, a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Astfel, din economia dispozițiilor art. 397 și urm. C. proc. pen., în cazul în care cererea de revizuire a fost adresată instanței, aceasta o trimite procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, competent potrivit art. 397 C. proc. pen. În speța de față, instanța care a pronunțat sentința în primă instanță este cea a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, astfel că în raport de dispozițiile art. 397 și urm. C. proc.

pen., Înalta Curte va trimite cererea de revizuire a sentinței penale nr. 46/ P din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, formulată de petentul C.L., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza art. 397 și urm. C. proc. pen., trimite cererea de revizuire a sentinței penale nr. 46/ P din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, formulată de petentul C.L., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009.