ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 868/2009

Asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46/

P din 11 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.L. împotriva

rezoluțiilor nr. 69/P/2008 din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea și nr. 251/11.2/2008 din 12 mai 2008 emisă de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le-a menținut.

Petentul a fost obligat să

plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, în anul 1993, petentul C.L. a cumpărat, pe baza

unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, de la C.P., imobile

situate în localitatea Peștiș, precum și terenul din localitatea Peștiș Valea

Morii, precum și un autoturism marca T.

Cu privire la aceleași

bunuri, în cursul anilor 1993 și 1997, C.P. a făcut un testament în favoarea

lui T.I., iar apoi în favoarea făptuitoarelor D.I.L. și D.F.

Toate aceste bunuri

litigioase au survenit după un lung șir de procese a celor două făptuitoare în

mod legal.

În consecință, parchetul,

după o temeinică și legală analiză a probelor de la dosar a dispus neînceperea

urmăririi penale și a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului C.L.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat recurs petentul C.L., criticând-o pentru

netemeinicie, solicitând admiterea plângerii, casarea hotărârii și trimiterea

cauzei la procuror în vederea tragerii la răspundere a intimatelor sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 220 C.

pen. și art. 208 alin. (1) C. pen., recurs iar prin decizia penală nr. 2938 din

23 septembrie 2008, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

C.L. împotriva sentinței penale nr. 46/ P din 11 iunie 2008 a Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost obligat recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

decizie, Înalta Curte a reținut următoarele:

Petentul C.L. a formulat

plângere penală împotriva numitelor D.L.I., judecător în cadrul Judecătoriei

Aleșd și D.F., solicitând efectuarea de cercetări și condamnarea acestora

pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1)

C. pen., tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. și furt, prevăzută

de art. 208 C. pen.

În esență, petentul a

susținut că intimatele au ocupat fără drept mai multe imobile care ar fi fost

proprietatea sa, iar în luna august 2007 acestea au rupt lacătele puse de el la

imobilele respective, iar după ce au pătruns în interior au sustras mai multe

bunuri și au tăiat pomi în grădină.

Prin rezoluția nr. 69/P/2008

din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus,

în baza art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimate, cu motivarea că faptele

reclamate de către petent nu sunt prevăzute de legea penală.

Împotriva acestei soluții

petentul, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., a

formulat plângere apreciind că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât

intimatele au săvârșit infracțiunile reclamate.

Plângerea a fost considerată

ca nefondată.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, a rezultat că în anul 1993 petentul C.L. a cumpărat pe baza

unui contract de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, de la C.P. imobilele

situate în localitatea Pestiș, înscrise în cartea funciară, precum și terenul

din localitatea Pestiș Valea Morii, înscris în Cartea Funciară și un autoturism

marca T.

Dar cu privire la aceleași

bunuri, numitul C.P., în cursul anilor 1993 și 1997, a făcut un testament în

favoarea lui T.I. și unul în favoarea intimatelor D.I.L. și D.F.

După decesul testatorului,

intimatele au acționat-o în judecată pe numita T.I., iar prin sentința civilă nr.

11197/2002 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 654/2007

a Curții de Apel Oradea, s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea

certificatului de moștenitor nr. 18 din 23 ianuarie 2001 emis de B.N.P. C.L.,

pentru numita T.I., pârâta fiind obligată să predea posesia bunurilor deținute

reclamantelor.

S-a menționat și

împrejurarea că prin sentința civilă nr. 1273/2002 a Judecătoriei Aleșd,

modificată prin decizia civilă nr. 396/A/2003 a Tribunalului Bihor, irevocabilă

prin decizia civilă nr. 1031/R/2003 a Curții de Apel Oradea, printre alte

dispoziții, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată reclamantul C.L.

în contradictoriu cu pârâta T.I., care a avut ca obiect constatarea nulității

testamentului prin care defunctul C.P. a instituit-o legatară universală pe

pârâtă.

În raport de aceste

considerente și de dispozițiile hotărârilor judecătorești menționate a rezultat

că intimatele, fiind proprietare ale bunurilor reclamate de către petent, au

dispus de bunuri în baza prerogativelor pe care le au în calitate de titulare

ale dreptului real, motiv pentru care în sarcina acestora nu s-au putut reține

infracțiunile pentru care petentul a solicitat tragerea lor la răspundere

penală.

În consecință, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca

nefondat, recursul declarat de petent.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

La data de 03 februarie

2009, recurentul revizuent a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunțate

de către această instanță.

La termenul de judecată din

data de 11 martie 2009, reprezentantul parchetului, a solicitat în conformitate

cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea.

Astfel, din economia

dispozițiilor art. 397 și urm. C. proc. pen., în cazul în care cererea de

revizuire a fost adresată instanței, aceasta o trimite procurorului de la

parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță,

competent potrivit art. 397 C. proc. pen.

În speța de față, instanța

care a pronunțat sentința în primă instanță este cea a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, astfel

că în raport de dispozițiile art. 397 și urm. C. proc. pen., Înalta Curte va

trimite cererea de revizuire a sentinței penale nr. 46/ P din 11 iunie 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, formulată de

petentul C.L., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 397 și urm. C.

proc. pen., trimite cererea de revizuire a sentinței penale nr. 46/ P din 11

iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

formulată de petentul C.L., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 martie 2009.