ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1206/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20

din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a

respins, ca nefondată, plângerea petentului T.M. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 23 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 315/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținând rezoluția atacată.

S-a reținut că printr-o

plângere înregistrată sub nr. 2276/33/2007 pe rolul instanței, petentul a

atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 23 noiembrie 2007 dispusă

față de intimații A.I., E.J. și G.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Petiționarul a susținut că

cei trei intimați, magistrați judecători la Tribunalul Cluj au judecat o

contestație în anulare care a format obiectul dosarului nr. 2058/117/2007 al

Tribunalului Cluj, contestație declarată împotriva deciziei nr. 485 din 30

august 2007, în condițiile în care doi dintre intimați au făcut parte și din

completul care a pronunțat decizia atacată.

Referitor la al treilea

intimat petentul a arătat că se află în judecată cu acesta în dosarul penal nr.

7030/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție astfel că în opinia sa, și

el era incompatibil să se pronunțe.

Examinând rezoluția atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, precum și a înscrisurilor depuse în

instanță, Curtea de Apel Cluj a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată

de petiționar, atâta timp cât în mod corect s-a reținut în rezoluția atacată că

fapta magistraților de a judeca contestația în anulare nu este o faptă

prevăzută de legea penală, nu au niciun alt caracter ilegal, în condițiile în

care s-a statuat prin decizia nr. 2/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secții unite, în interpretarea art. 24 C. proc. civ., că magistratul care a

făcut parte din completul care a judecat fondul unei cauze nu devine

incompatibil să soluționeze cererea de contestație în anulare, iar dispozițiile

art. 24 C. proc. civ. interpretate de instanța supremă sunt similare

dispozițiilor art. 47 C. proc. pen., astfel că nu există motive rezonabile care

să ducă la o concluzie contrară în materie penală.

Referitor la cel de-al

treilea magistrat, intimat în cauza de față, G.S., s-a constatat că petentul a

formulat o plângere penală împotriva acestuia pentru că nu i-a admis într-un

proces anterior proba cu un martor și pentru măsuri luate în cursul judecății,

astfel că prin formularea plângerii penale împotriva sa, magistratul nu a

devenit incompatibil să judece o cauză.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs petentul care a criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din plângerea

penală.

Recursul nu este fondat.

Susținerea petentului în

sensul că intimații A.I. și E.J. au încălcat prevederile art. 47 C. proc. pen.,

referitoare la incompatibilitate, prin judecarea contestației în anulare în

care petentul avea calitatea de contestator și că intimatul G.S. a încălcat

dispozițiile art. 48 lit. g) C. proc. pen., prin participarea sa în completul

de judecată care a examinat contestația în anulare promovată de petent, după ce

acesta din urmă formulase o plângere penală împotriva sa în legătură cu

judecarea unui alt dosar, nu justifică urmărirea penală și tragerea la

răspundere penală a intimaților.

Soluționarea de către

intimații magistrați, în calitatea lor de judecători, a unui recurs formulat de

petiționar într-o cauză nu a determinat o incompatibilitate a acestora în a

examina și a se pronunța asupra admisibilității în principiu a unei contestații

în anulare cu privire la hotărârea rămasă definitivă prin respingerea

recursului, în condițiile în care dispozițiile art. 47 C. proc. pen., nu se

referă la o astfel de incompatibilitate, iar intimații nu și-au exprimat

anterior în niciun fel părerea cu privire la soluție, atâta timp cât în calea

de atac a recursului au analizat și s-au pronunțat doar asupra unui incident

procedural care în primă instanță a dus la încetarea procesului penal pornit la

plângerea prealabilă a petentului, parte vătămată în acea cauză.

Pe de altă parte nici

dispozițiile art. 48 lit. g) C. proc. pen., nu pot fi aplicabile în cauză, în

ceea ce-l privește pe intimatul G.S., în sensul că formularea unei plângeri

penale împotriva lui de către o persoană nemulțumită de modul în care acesta a

judecat o pricină, nu creează o stare de incompatibilitate, nefiind vorba de o

dușmănie între magistrat și partea pe care o judecă, în sensul legii, cu atât

mai mult cu cât la data soluționării contestației în anulare, față de intimat

se dispusese neînceperea urmăririi penale, prin rezoluția din 09 februarie  2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru infracțiunea prevăzută de art.

246 C. pen., imputată de petiționarul T.M.

Ca urmare rezoluția dată de

procuror în cauza de față, prin care a dispus neînceperea urmăririi penale față

de cei trei intimați, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., este legală și

temeinică, astfel că hotărârea instanței prin care s-a menținut rezoluția

atacată este corectă.

Pentru aceste considerente

recursul declarat de petiționar apare ca fiind nefondat și va fi respins ca

atare potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva sentinței penale nr. 20 din 31

ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2008.