ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Persoana vătămată T.M. a formulat plângere la

organul de urmărire penală împotriva judecătorului Boer Maria de la Curtea de Apel Cluj și procurorului S.A. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., în

legătură cu soluția pronunțată prin sentința penală nr. 115 din 19 decembrie

2007.

Petiționarul a

susținut că magistrații reclamați au realizat o judecată viciată în dosarul ce

avea ca obiect plângerea sus-numitului, în conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor nr. 349/P/2007 și, respectiv nr. 1133/II/2/2007

ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin rezoluția nr. 411/P/2008

din 31 martie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale

față de magistrații B.M. și S.A., constatând că faptele nu există.

În motivare s-a

arătat că, sentința criticată de petiționar a fost pronunțată de judecător, cu

concluziile procurorului, pe baza actelor de la dosar și exprimă convingerea

acestora, putând fi atacată și desființată numai pe căile legale de atac.

De altfel, recursul

declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, criticată, a fost respins, prin decizia penală nr. 928 din 13 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Plângerea

petiționarului împotriva acestei rezoluții de neurmărire a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 4389/2129/II/2/2009 din 4 mai 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică.

Împotriva rezoluției

de netrimitere în judecată petiționarul T.M. a formulat plângere, în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., la instanță, criticând prin concluziile scrise

adoptarea soluției de către parchet fără să fi reținut corect situația de fapt.

Verificând rezoluția atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a celor atașate la cerere, Curtea

constată că, plângerea nu este fondată.

Judecătorul B.M. a

fost investită legal cu soluționarea Dosarului nr. 2107/33/2007 al Curții de

Apel Cluj, în care a pronunțat sentința penală nr. 115 din 19 decembrie 2007,

prin care a respins plângerea formulată pe petentul T.M. în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Asemenea și

procurorul S.A. a fost desemnată în condiții legale să participe la judecata în

cauză.

Soluția

judecătorului, ca și concluziile procurorului, exprimă convingerea acestor

magistrați rezultată din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar.

Nu există indicii că

magistrații și-ar fi îndeplinit cu știință, abuziv, îndatoririle funcțiilor,

iar cât privește pretinsa infracțiune de fals, nici aceasta nu este susținută

prin vreo dovadă.

De altfel, soluția

adoptată prin sentința penală nr. 115/2007, care l-a nemulțumit pe petiționar,

a fost menținută de Înalta Curte, care prin Decizia penală nr. 928 din 13 martie

2008 a respins, ca nefondat, recursul petiționarului T.M.

Așa fiind și

constatând că rezoluția de neurmărire adoptată de parchet este legală și

temeinică plângerea petiționarului

T.M.

va fi respinsă, ca nefondată, cu obligarea acestuia,

în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.M. împotriva rezoluției nr. 411/P/2008

din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 iunie 2009.