ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza actelor și lucrărilor

de la dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, la data de 27 martie 2008, petentul T.M. a solicitat cercetarea

penală a magistratului F.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Cluj, în legătură cu soluționarea de către acesta a Dosarului penal nr.

349/P/2007, prin inducerea în eroare și falsificarea realității în rezoluția

din data de 23 octombrie 2007”.

Ca atare, solicită

tragerea la răspundere a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

289 C. pen.

Prin rezoluția nr. 412/P/2008

din data de 24 aprilie 2009 a Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus,

în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de magistratul F.G., procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289

C. pen.

La adoptarea soluției

s-a avut în vedere că rezoluția nr. 349/P/2007 pronunțată de către magistratul

reclamat întrunește toate cerințele de legalitate și temeinicie, ținând seama

de întregul material probator administrat, fiind riguros motivată atât în fapt

cât și în drept.

De asemenea,

legalitatea acestei soluții a fost validată în urma controlului ierarhic și a

celui judecătoresc, fiind respinsă în final pe toate treptele plângerea

formulată de către același petiționar, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Fiind nemulțumit de

soluție, petiționarul a formulat la data de 13 mai 2009 plângere împotriva

rezoluției procurorului, cu motivarea că „validarea acestui neadevăr în

instanța de judecată prin eludarea oricărui probatoriu și argument juridic, nu

este subiectivă așa cum afirmă procurorul de caz .. ci este reală și probată

juridic”.

Împotriva acestei

soluții, a depus plângere petentul, respinsă prin rezoluția nr. 5301/2545/II/2009

din 01 iunie 2009 de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În continuare,

petentul T.M. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor parchetului de pe

lângă instanța supremă la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

El reiterează

aceleași motive generale din plângerea inițială și celei formulate împotriva

soluției.

Plângerea este

nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

Prin plângerea penală

formulată împotriva magistratului menționat, petiționarul reclamă săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât cu ocazia

instrumentării dosarului penal nr. 348/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Cluj, având ca obiect o plângere a aceluiași petent, acesta „a

falsificat realitatea juridică” prin rezoluția emisă la data de 23 octombrie

2007.

În dosarul cu același

număr s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen. față de magistrații C.A. și B.L., procurori în

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, reclamați de către același

petent pentru modul „defectuos” în care primul a soluționat Dosarul nr. 10/P/2006

și pentru respingerea abuzivă de către cel de al doilea a plângerii formulate

împotriva rezoluției cu același număr.

Urmare verificărilor

efectuate, rezultă că motivele de nemulțumire ale petiționarului nu constituie

premise ale comiterii vreunei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât el nu

reclamă în mod expres fapte comise de către magistratul reclamat, în legătură

cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Ca atare, în mod

corect s-a constatat că „în lipsa oricărui indiciu, exceptând susținerea

subiectivă a petentului, care să releve existența unui raport juridic de drept

penal”, s-a reținut că procurorul de caz și-a îndeplinit cu obiectivitate și

profesionalism atribuțiile de serviciu și a dispus o soluție corespunzătoare

atât situației de fapt, cât și de drept.

Procurorul care a

efectuat acte premergătoare și a pronunțat soluția de netrimitere în judecată a

acționat într-un cadru procesual de deplină legalitate și a consemnat cu

exactitate și bună credință constatările desprinse din dosarul cauzei.

Neconturându-se nicio

faptă prevăzută de legea penală, soluția adoptată este legală și temeinică,

astfel că plângerea petentului va fi respinsă, iar acesta obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.M. împotriva rezoluției nr. 412/P/2008

din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 octombrie 2009.